Vasile Canarache, unul dintre fondatorii muzeografiei și arheologiei dobrogene moderne, omagiat la 130 de ani de la naștere

Prin cariera sa complexă, care a îmbinat pasiunea pentru arheologie, istorie și cultură, Vasile Canarache rămâne un reper al cercetării și al punerii în valoare a patrimoniului istoric din Dobrogea.

Publicat de Adina Sîrbu, 12 februarie 2026, 16:21

„Muzeografia dobrogeană, de la începuturi la prezent. Vasile Canarache, un destin sub lupa timpului” este titlul evenimentului organizat de MINAC și dedicat unuia dintre fondatorii identității culturale a Constanței.

Cercetător, arheolog, istoric, numismat, colecționar, dar și jurnalist, filantrop și aventurier, Vasile Canarache a fost omagiat, la 130 de naștere, printr-o expoziție retrospectivă, dar și prin lansarea filmului „Tropaeum Traiani – Adamclisi. Istoria scrisă în piatră”.

Ctitor al Muzeului de Arheologie Constanța și figură emblematică a muzeografiei dobrogene, care a imprimat un parcurs științific riguros arheologiei din Dobrogea, de numele lui Vasile Canarache sunt legate, printre altele, descoperirea și punerea în valoare a Edificiului Roman cu Mozaic, cercetarea Termelor Romane, amenajările muzeistice de la Cetatea Histria și Complexul Muzeal Tropaeum Traiani – Adamclisi. Totodată, a contribuit la aducerea la lumină a Tezaurului de Sculpturi, un depozit arheologic de o valoare excepțională, alcătuit din 24 de piese sculpturale, între care se remarcă miticul șarpe Glykon și reprezentarea Fortuna cu Pontos, și a inițiat apariția revistei Pontica.

Evenimentul de astăzi s-a dorit a fi un omagiu adus pionierului arheologiei moderne și moștenirii sale impresionante, a declarat arheologul Aurel Mototolea.

Deși este o expoziție dedicată a arheologiei, pornește de la figura emblematică a primului director al acestei instituții din perioada modernă, Vasile Canarache, care, dincolo de faptul că a fost un personaj extraordinar de pitoresc, extraordinar de polivalent, a creat o, greu de zis, poate că a creat o școală, dar a lăsat urme adânci.
Noi, cumva, îi continuăm munca. Deci, dacă noi suntem în această instituție și instituția este în această formulă astăzi aici, se datorează și pioneratului depus de acest personaj, Vasile Canarache, și, de aceea, dincolo de faptul că trebuie să-i mulțumim, încercăm să luăm magie.

Un invitat special al evenimentului a fost nepotul istoricului Vasile Canarache, inginerul constructor Radu Canarache. El a împărtășit publicului amintiri prețioase din copilăria petrecută la Constanța și despre pasiunile bunicului său pentru arheologie.

Este paradoxal, dar amintirile mele sunt foarte puține. El s-a mutat la Constanța în anii stalinismului, în anii 50-55, când m-am născut în 58, și pe urmă am rămas la București, dar îmi aduc aminte că în fiecare vară veneam aici la Constanța, la început. Culmea este că am o amintire de când stătea la Vila Șuțu, avea acolo niște camere închirate, mi-aduc aminte ceva dintr-o iarnă când a înghețat și marea, s-ar putea să fie amintiri diferite în anii 63, 62, 63, 64. În schimb, când venea el la București, principalele mele amintiri erau de faptul că avea o mașină de serviciu, o Volga, din aia mare, cu șapte locuri, cu strapontină.

Din expoziția dedicată lui Vasile Canarache fac parte și numeroase fotografii din arhiva personală a nepotului său, oferind publicului o perspectivă autentică asupra personalității omului de cultură Vasile Canarache.

Expoziția poate fi vizitată în perioada 12–28 februarie 2026, la sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, de pe strada Arhiepiscopiei nr. 7.

Totodată, Edificiul Roman cu Mozaic va putea fi vizitat gratuit până la 1 martie 2026.

Redactor și foto: Silvia Pascale

***

MINAC: In memoriam Vasile Canarache 6 februarie 1896 – 4 august 1969)

Lumea străveche, prin verigile de piatră ale secolelor, este și rămâne strâns legată de lumea nouă, de lumea de azi. Iar lumea nouă, lumea de azi, vrea să știe, vrea să cunoască fiecare pas, pentru ca, mergând cât mai departe înapoi, spre capătul pierdut al lanțului cu verigi de piatră, să se îmbogățească și finalmente să poată întrezări cu mai multă ușurință dezvoltarea, viitorul civilizațiilor noastre, a celor de azi. Slujirea unor astfel de idealuri nu se poate oficia decât dacă tu însuți crezi, respecți și iubești. Cu o astfel de credință am deschis ușa lăcașului în care am așezat muzeul nostru și în lumina acestei credințe am început să muncim. – Vasile Canarache, „Mărturisiri” în revista Pontica I.

Există oameni care nu părăsesc niciodată cu adevărat locurile pe care le-au slujit. Ei sunt prezenți prin ceea ce au construit, prin instituțiile care le poartă amprenta și prin felul în care ne-au învățat să înțelegem trecutul. Vasile Canarache (1896-1969) se numără printre figurile fondatoare ale identității culturale a Constanței, un nume fără de care istoria spațiului dobrogean nu poate fi înțeleasă pe deplin. La 130 de ani de la nașterea sa, evocarea lui Vasile Canarache se impune ca un act de recunoaștere a contribuției sale esențiale la dezvoltarea muzeografiei și a arheologiei din Dobrogea. Printr-o carieră complexă, care a îmbinat pasiunea pentru arheologie, istorie și cultură, Canarache rămâne un reper al cercetării și al punerii în valoare a patrimoniului istoric.

Vasile Canarache s-a născut la 6 februarie 1896, la Galați, într-o familie numeroasă, fiind unul dintre cei nouă copii ai lui Leonida Canarache, funcționar în cadrul CFR Galați. Înzestrat cu o inteligență nativă sclipitoare și cu o putere de muncă ieșită din comun, el a început să lucreze de la o vârstă fragedă, dovedind o capacitate de adaptare impresionantă. „Am fost rând pe rând vânzător de fructe, de ziare, băiat de prăvălie, lucrător tipograf și corector”, își descria el primii ani de activitate. Privit astăzi în perspectivă, Vasile Canarache se conturează ca o personalitate de excepție: autodidact, publicist, poet, cercetător, arheolog, istoric, numismat, colecționar, filantrop și spirit aventurier. În fapt, un om cu un destin complex, a cărui viață ar putea umple paginile unui roman de amplă respirație.

Numele său se leagă de numeroase domenii de activitate. În anii tinereții, și-a făcut un renume solid în publicistică, fiind fondator al gazetei Varda, ulterior  redenumită Victoria, și director al publicației Tempo, cunoscută atât pentru tirajul considerabil în condițiile dificile ale vremii, cât și pentru modalitatea inedită de difuzare: ziarul era oferit publicului prin lansarea de la bordul unui avion de mici dimensiuni, care survola zilnic capitala.

Împătimit al ciclismului, începând cu anul 1934 a organizat primele trei ediții ale Turului României la această disciplină, precum și o competiție de nivel balcanic. Pentru aceste merite, a fost desemnat președinte de onoare al Federației Române de Ciclism, iar în anul 1945 numele lui a fost atribuit unui velodrom.

Dobrogea îi datorează, însă, cele mai importante realizări, atât pe plan arheologic, cât și instituțional. Cu „un entuziasm exploziv”, după cum îl caracteriza profesorul Adrian Rădulescu, Vasile Canarache are meritul de a fi reorganizat pe principii moderne Muzeul Regional al Dobrogei, al cărui director a fost în perioada 1957-1969. Din această postură, a inițiat primele cercetări sistematice în Tomis, a propus și a realizat primele planuri de amenajări muzeale și pentru a marca zece ani de la reorganizarea muzeului, în 1967, a organizat prima sesiune științifică a muzeului, consacrată ulterior ca Sesiunea Științifică Internațională Pontica.

„Dacă ar fi să adunăm la un loc pasiunea pentru muncă, perseverența în urmărirea țelurilor propuse, forța persuasivă manifestată în cercul colaboratorilor și clara viziune în tot ceea ce întreprindea, am reconstitui exact personalitatea dispărutului”, scria profesorul Adrian Rădulescu în medalionul dedicat lui Vasile Canarache, publicat în revista Pontica II.

În mod firesc, această personalitate complexă s-a reflectat și într-o intensă activitate pe șantierele arheologice, numele său fiind strâns legat de descoperirea și punerea în valoare a Edificiului Roman cu Mozaic, de cercetarea Termelor Romane, precum și de amenajările muzeistice de la Cetatea Histria și Complexul Muzeal Tropaeum Traiani – Adamclisi. Totodată, a contribuit la aducerea la lumină a Tezaurului de Sculpturi, un depozit arheologic de o valoare excepțională, alcătuit din 24 de piese sculpturale, între care se remarcă miticul șarpe Glykon și reprezentarea Fortuna cu Pontos.

Cercetările arheologice și-au găsit expresia într-o serie de volume științifice publicate de colectivul muzeului, sub coordonarea lui Vasile Canarache. Amintim, în acest sens, Măști și figurine Tanagra din atelierele de la Callatis – Mangalia, Tezaurul de sculpturi de la Tomis și Edificiul cu Mozaic din Tomis. Totodată, a coordonat primele două numere ale reputatei reviste de specialitate Pontica, ajunsă astăzi la numărul 58.

O altă dimensiune definitorie a activității sale a fost aceea de colecționar. De-a lungul vieții, a strâns colecții valoroase de statuete și măști de tip Tanagra, de pipe și lulele, precum și o importantă colecție numismatică, toate donate muzeului pe care l-a creat, ca gest de responsabilitate culturală.

Vasile Canarache s-a stins din viață la 4 august 1969, la vârsta de 73 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Central din Constanța, orașul căruia i-a dedicat o mare parte din energia și viziunea sa. Moștenirea lăsată este una semnificativă:  muzeul organizat pe baze moderne, marile descoperiri arheologice din Tomis, acțiunile care au condus la înființarea Acvariului (amenajat în fosta berărie a Cazinoului) și crearea Muzeului de Artă și ale Muzeului „Callatis” din Mangalia.

Sursă și foto: MINAC