Povestea comunităţilor de germani din Dobrogea
Publicat de , 4 noiembrie 2022, 15:53 / actualizat: 2 decembrie 2022, 11:23
Spunem adesea despre Dobrogea că este un model multietnic. Aici tradiţiile s-au împletit de-a lungul timpului, la fel şi graiurile. Vorbim astăzi despre o etnie care, odinioară, a prins drag de aceste locuri și s-a stabilit aici, fără să știe că istoria îi va croi un alt drum. E vorba despre germanii dobrogeni.
Acum mai bine de un secol şi jumătate, au plecat din ţinuturile ruseşti, unde fuseseră ademeniţi cu promisiuni. Multe dintre ele au fost neonorate, așa că au luat drumul pribegiei. Au ajuns în aceste locuri în căutarea unei vieţi mai bune şi a unui pământ roditor. Aşa le-a devenit Dobrogea patrie.
Ciucurova, Cogealac, Tariverde, Malcoci, Cobadin, Colilia, Mihail Kogălniceanu sunt câteva locuri unde, odinioară, etnicii germani au întemeiat aşezări înfloritoare.
Cogealacul, de exemplu, era, la începutul secolului trecut, cea mai bogată colonie nemţească din Dobrogea, cu gară, poştă, telegraf şi telefon. Părea mai degrabă un orăşel. La Cogealac veneau doamnele să-şi croiască rochii, iar domnii, la fotograf şi bancă.
Autorii vremii notează că, la începutul secolului trecut, în Dobrogea trăiau aproximativ 10.000 de germani. Numărul lor a continuat să crească în perioada interbelică. Se spunea despre ei că sunt harnici, iar pentru oamenii locului erau adevărate modele.
Însă povestea lor a luat, brusc, o turnură neaşteptată. În 1940, Hitler şi-a chemat între granițe germanii, iar ei au fost nevoiţi să se supună ordinului. Și-au luat adio de la oameni, case și locuri și duși au fost. Astăzi, Dobrogea mai păstreză doar câteva urme ale trecerii lor prin aceste ţinuturi. Ruinele unor biserici catolice impunătoare încă mai amintesc de vremurile în care pe uliţele din Dobrogea se vorbea nemţeşte. Şi, desigur, povești despre hărnicia şi cinstea acestora, relatate de bătrânii dobrogeni care i-au cunoscut…
Redactor: Alina Enache / Foto: Alina Enache
