(AUDIO) Vorba aceea – Etimologia cuvântului Crăciun

Publicat de Larisa Calistru, 25 decembrie 2014, 08:47

Al. Rosetti, Al. Graur, Ovid Densusianu au ajuns la concluzia că termenul „creatio”-onis  explica etimologia cuvântului „Crăciun”. Potrivit autorilor menționați, cuvântul latinesc  „creatio” descoperă ziua creării lui Hristos.

Crăciunul mai înseamnă și imaginea sfântă care reprezintă Nașterea și pe care preotul o aduce în casele credincioșilor.

Copiii noștri îl așteaptă emoționati pe  Moș Crăciun, personaj legendar despre care cei mici cred că aduce daruri atât pentru pomul de iarnă cât și pentru ei. Este un bătrân foarte bun la suflet,cu barba albă, sprijinit într-un toiag, cu o mantie lungă roșie, plină de zăpadă.

Din casele noastre nu poate lipsi pomul de Crăciun. Un brad sau o ramură mare de brad s-a impodobit în Ajun cu beteală, globuri, dulciuri, jucării și lumânări.

Sărbătoarea Crăciunului este anunțată prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul și cu Steaua, pentru a vesti Nașterea Mântuitorului. Colind,colindă -la singular, colinde la plural vine din limba slavă(kolenda) și este un cântec popular care se cântă de obicei în ajun de Crăciun și de Anul Nou, însoțit în general de diverse datini populare.

Un cuvânt des întâlnit în colinde este interjectia ler. Aceasta le dă un colorit aparte. Cuvântul ne dovedește vechimea colindelor noastre religioase din epoca daco-romană. (sec. II-VI, VII),  incepand din secolul al IV-lea.

CRĂCIUN FERICIT!