Femeia – eterna poveste, eternul mister. Cum definim feminitatea în vremurile actuale (interviu cu psihologul Elena Harbur)

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 7 martie 2018, 21:34

Reuşeşte o femeie să aibă o carieră strălucită şi, în acelaşi timp, o familie căreia să îi ofere toată atenţia? Găsim răspunsul chiar acum, în dialogul purtat de realizatorul Radio Constanţa Daniel Sîrbu cu psihoterapeutul Elena Harbur, în cadrul ediţiei de weekend a emisiunii „Stil de Viaţă“.

Este săptămâna începutului de martie, săptămâna Mărţişorului, săptămâna în care celebrăm şi Ziua Femeii. Femeia – eterna poveste! Ce mai reprezintă, din punct de vedere psihologic chiar dezvoltarea femeii în secolul XXI?

Femeia este şi va fi mereu o eternă poveste datorită faptului că este foarte fluidă, foarte flexibilă şi câteodată chiar se contrazice.

Ce am putea spune că o defineşte pe femeia acestor ani, acestei perioade?

Spre deosebire de anii trecuţi, femeia modernă este mult mai incisivă, mult mai activă, îşi actualizează şi îşi foloseşte mult mai mult partea masculină, ceea ce este în deficit cumva faţă de anii trecuţi când era predominantă feminitatea. Acum femeia perfectă, femeia ideală, femeia văzută de bărbat este femeia care conduce, femeia autonomă, independentă şi fermă. Toate acestea sunt caracteristici cu specific masculin,dar sunt extrem de atrăgătoare pentru bărbatul modern şi atunci femeia modernă se adaptează conform caracteristicilor ei de flexibilitate şi adaptabilitate.

De ce credeţi că s-a ajuns la asta?

Din faptul că a fost exagerată ideea de femeie mamă şi s-a pus în valoare rolul ei matern, rolul de a creşte copii, de a face copii şi de a se ocupa preponderent de gospodărie şi de casă, mai puţin de partea de cuplu. Punând cumva în umbră relaţia de cuplu, au apărut probleme şi bărbatul a fost nemulţumit şi atunci bărbatul şi-a dorit ca femeia lui să fie partenera lui şi nu supusă; să fie mai mult incisivă, să fie autonomă, ca să nu-l mai sufoce şi să nu-i mai ceară lui, să împartă cumva responsabilităţile. I s-a părut normal, având în vedere că femeia a cerut drepturi egale cu bărbatul.

Poate cauza asta o îndepărtare faţă de rolul matern al femeii?

Cu siguranţă, pentru că femeia este pusă în postura în care să aibă o carieră, să aibă un drum autonom, individual şi în mod special profesional, care nu prea lasă loc de maternitate. Cumva, femeia ajunge să fie maternă, să aibă copii şi să-şi dedice timpul rolului matern undeva mult mai târziu faţă de cum se întâmpla în anii trecuţi. Asta pentru că simte nevoia să îşi facă un drum, o carieră, să se evidenţieze ca persoană. Atunci, automat, maternitatea nu prea lasă loc; este cumva o obligativitate să aleagă, să fie ori mamă, ori femeie de carieră.

Este ceva legat de timp practic, pentru că nu are timp pentru ambele lucruri.

De timp şi de implicare. Pentru că nu poţi să fii la serviciu opt ore şi să ai o performanţă acolo, atât timp cât ai un copil mic, pe care trebuie să-l îngrijeşti, să te dedici… Nu ai cum, fizic, să faci aceste două lucruri în acelaşi timp.

Eu cred că acest lucru se repercutează şi asupra copiilor.

Cu siguranţă!

Cum?

În general, copilul ajunge să fie crescut de bonă sau de bunici sau de alte persoane care sunt conjuctural prin apropiere şi pe care părinţii îşi permit cumva să le angajeze pentru creşterea copilului şi care să se ocupe de responsabilitatea îngrijirii copilului. Mama este mai puţin disponibilă pentru copil, mai rece, mai distantă, mai pragmatică. Automat, copilul se simte respins şi are tendinţa să evite contactul cu mama sau să rămână agăţat de mamă, într-o dorinţă perpetuă de a petrece timp cu ea, timp relaxat, de calitate, în care să simtă că mama este aproape, iar calitatea timpului scade, iar timpul efectiv, ca şi cantitate, scade. Copilul nu mai ajunge să se sature de prezenţa mamei şi, ca atare, nu se mai simte securizat.

Întorcându-ne la discuţia despre feminitate şi ce ar trebui să reprezinte femeia în zilele noastre, cum credeţi că ar fi un mod ideal de acţiune al femeii? Pentru că am stabilit că din cauza timpului nu se poate împărţi în mai multe locuri, nu poate juca mai multe roluri în acelaşi timp, trebuie să existe totuşi şi o cale de acţiune.

Da, datorită flexibilităţii ei şi capacităţii ei de adaptare, poate să facă faţă ambelor roluri. Ideea este să aibă ajutor şi să nu-şi pună scopuri prea înalte. Adică este normal să nu-şi propună să fie perfectă în ambele roluri, trebuie să îşi asume că, dacă vrea să le facă pe amândouă, le va face la un nivel mai mic. Mai mult decât atât, este necesar să îşi prioritizeze; ce este mai important pentru ea? Este mai importantă creşterea şi educaţia copilului sau este importantă cariera? Una dintre ele va fi pusă un pic în aşteptare sau se va implica mai puţin în una din ele, alternându-le pentru a putea face faţă amândurora. Pentru că un copil este, într-adevăr, acolo pentru toată viaţa, însă are nişte etape de dezvoltare în care prezenţa şi implicarea mamei sunt absolut necesare. Dacă nu se întâmplă asta, copilul va cere singur când va mai creşte şi vor apărea altfel de probleme şi de dificultăţi.

Emisiunea „Stil de viață” la Radio Constanța 100,1 FM – Ce îți oferim? O psihologie de viață! 
Repere reale și practice pentru o viață sănătoasă, armonioasă și echilibrată, o viață satisfăcătoare și împlinitoare!

Psihologie practică și eficientă despre cine ești tu și cine suntem noi împreună, o emisiune despre cum să devii cea mai bună versiune a ta!

Te așteptăm în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18.00 să ne asculți, să îți spui părerea, să pui întrebări și să faci propuneri pentru ce te interesează cel mai mult: viața ta!