Piesa de Patrimoniu | Icoană țărănească de secol XIX din Transilvania, dedicată Floriilor

Astăzi, la fel ca în trecut, în ajunul Floriilor se culeg mlădițe de salcie înflorite (cu „mâțișori”), care se duc a doua zi la biserică pentru a fi sfințite. După Sfânta Liturghie, fiecare credincios primește câte o crenguță de salcie. Pentru a ține departe duhurile rele de membrii familiei și de gospodărie, crenguțele sunt așezate la icoane sub formă de coroniță, dar și la porți, ferestre, deasupra ușii sau la streașina casei. Gospodarii loveau ușor cu ramurile verzi vitele din grajd, dar și copiii mici din casă, pentru ca boala să-i ocolească. Mâțișori de salcie se puneau și la stupi, pentru ca albinele să fie sănătoase și să facă miere multă.

Păstrate peste an, micile inflorescențe de salcie se înghițeau pentru a vindeca durerile de gât, iar în caz de vreme rea se ardeau, existând credința că fumul lor ferește casa de fenomenele meteorologice extreme, precum fulghere, grindină și vânt puternic, dăunătoare pentru culturile agricole sau care ar putea pune în pericol însăși viața oamenilor și a animalelor.

Ziua de Florii se respectă prin nelucrare. Totodată, în această zi, considerată o sărbătoare a bucuriei, Biserica dă dezlegare la pește, acest aliment găsindu-se pe masa fiecărui creștin care ține așa cum se cuvine Postul Paștelui. De „Florii”, în satul tradițional se făceau și predicții meteorologice, existând credința că așa cum va fi vremea în această zi, așa va fi și de Paște, potrivit informațiilor furnizate de Muzeul de Artă Populară Constanța.

O dovadă a importanței acestei sărbători o constituie și icoanele țărănești pe sticlă pictate în vestitele centre de iconari din Transilvania, ne spune muzeograful Cerasela Dobrinescu aceeași instituție de cultură.