Calendar istoric MINAC: 24 mai – Constanța ultimului veac: hoteluri, restaurante și prețuri în 1924

La mijlocul anilor '20, Constanța era capitală a turismului și distracțiilor. Restaurantele aveau bucătari străini sau veniți de la București, iar plajele, grădinile și teatrele erau mereu pline.

Publicat de Adina Sîrbu, 24 mai 2026, 08:31

În plină perioadă interbelică, turismul în Constanța cunoaște o mare înflorire. În „Ghidul ilustrat Constanța și Tekirghiol”, editat în 1924 din fondurile administrației locale sunt menționate numeroase hoteluri, de diverse categorii.

De lux erau Palace și Regnier, în timp ce Grand-Hotel, Regina și Bulevard făceau parte din clasa I. Urmau apoi Elita, Highlife, Metropol, Bristol, Regal, Comercial, Central, Princiar, Minerva, Carol, Paris București – clasa a II-a și alte astfel de hoteluri considerate de clasa a III-a, ultima ( de ex. Balcani).

În ceea ce privește prețurile practicate de aceste hoteluri, ele variau în funcție de clasă. La cele de lux o cameră cu 2 paturi +baie ajungea până la 240 de lei pe zi iar o cameră cu un singur pat 115 lei. La clasa întâi costa minim 120 de lei „dubla”, 70 – la a doua și 50 la ultima clasă.

Restaurantele de lux și de categoria I erau foarte numeroase și menționăm doar câteva: Regina, Bristol, Elita, Cazino, Mamaia, Gruber, Tataia, Suzana sau Capato. Aceste localuri puteau pune adaosuri de 30% plus suplimente de 25% din prețurile aprobate de Primărie, atunci când dispuneau și de o orchestră.

Un ordin al administrației locale stipula clar: „În prețuri sunt cuprinse și taxele cuvenite statului, consumatorii nu vor plăti nimic în plus. Prețurile sunt fixate pentru articole adevărate, surogatele nu sunt admise”. Fără comentarii!

Care erau însă prețurile aprobate în Constanța anului 1924? Și aici avem diferențe în funcție de clasa localului (I, II sau III), unde turistul sau constănțeanul alegeau să meargă.

Astfel, o plachie de nisetru se găsea la 16 lei, dar putea ajunge și 25 de lei, dacă o consumai la Regina sau la Bristol. Scrumbia de mare ajungea până la 16 lei, o tocană de berbec între 8 și 12 lei, iar un șnițel vienez, între 10 și 20 de lei. Celebrii mititei erau în meniu și acum un secol, cel mai ieftin costând 2 lei iar cel mai scump – 4 lei. O cafea Marghiloman (la mare modă) costa între 2,5 și 5 lei.

Brutăriile vindeau un kilogram de pâine neagră cu 5 lei, iar cea albă 7,5 lei kilogramul. Covrigul cu susan era un leu, iar cel fără susan – 75 de bani. Braga se vindea aproape la fiecare colț și costa un leu, la fel și înghețata.

Nu toată lumea își permitea, evident, să mănânce la restaurante. În piețe și prăvălii, un kilogram de „carne de vacă de rând” costa 22 de lei, vițelul de lapte – 26 lei, berbecul și oaia – 24 lei, mielul – 30 de lei, slănina – 50 de lei kilogramul, iar litrul de lapte – 10 lei.

Erau numeroase automobile, dar mijlocul preferat de transport rămânea trăsura. O cursă era socotită ca durată aproximativ 15 minute. Astfel, te puteai plimba prin centru cu 10 lei, iar pentru a ajunge la gară trebuia să scoți din buzunar cam 20 de lei. Pentru a ajunge la Vii (azi aproximativ de la zona Abator spre Port), plăteai 40 de lei. La fel pentru o cursă la Mamaia. Orice plimbare cu trăsura, noaptea, se plătea dublu.

Dacă turistul vroia să meargă de la Constanța la băile de la Techirghiol Movilă sau Techirghiol Sat își cumpăra un tichet cu automobilul, care putea ajunge la 70 sau chiar 80 de lei. Trăsura era prea scumpă, costa 300 de lei, iar drumul era prea lung.

Toată lumea venea la Constanța pentru plaje, fie că aceasta se numea Mamaia, Tataia, Duduia, La Vii sau altfel. Cei ce nu aveau timp să meargă la Mamaia mergeau la Duduia și Tataia unde se mergea gratis, iar închirierea unui „costum de bae” era, doar 5 lei.

La Mamaia începuse deja să meargă mai mult „lumea bună” 7 lei costa biletul, “cu lingerie” iar 4 lei pentru copilul de până în 7 ani. O cabină se închiria însă pentru doar o oră.

Constanța de la mijlocul anilor ’20 era capitală a distracțiilor. Restaurantele aveau mari bucătari străini sau veniți de la București, iar grădinile și teatrele erau mereu pline.

Portul se dezvoltase și de aici se pleca des în străinătate, spre Istanbul (Constantinopole) și spre Orient, la bordul vaselor moderne.

Reclama zilei : Marele depozit en-gros Em Grigoriu – Strada Ștefan cel Mare 57 – Depozit de porcelanuri, faianțerie, sticlărie. Mașini de tocat și de călcat, nichelate, tăvălie, olărie, email și tuciu, tâmplărie de atârnat, servicii de masă, tâmplărie de alpaca. Mașini de călcat Cocoș. (1924)

Sursa foto: Biblioteca Națională Digitală