Deținuții politici, Cazinoul, Stadionul ”Farul” și ”Fântâna Dragonilor”

Publicat de , 14 decembrie 2016, 13:04

Constat cu regularitate că nu cunoaștem,așa cum trebuie, locurile în care ne trăim viața, zi de zi. De aceeea, vă propun astăzi, 14 decembrie, o întoarcere în timp…

Constanța, 1952, aproape de Lacul Tăbăcărie

Este o seară rece de iarnă. La comanda unui individ în uniformă albastră, salahorii îmbrăcați în haine ponosite, care nu-i apără de frigul ce a coborât dintr-o dată, încetează lucrul. Își pun pe umăr lopețile cu care săpaseră până atunci și se încolonează. Trebuie să mărșăluiască spre barăcile unde sunt cazați. Sunt deținuți, au fost aduși să construiască un stadion și chiar să ridice o fântână arteziană, cea mai mare din țară, dacă se poate. Trebuie să sape, să cioplească piatră, cu instrumente rudimentare. Sunt deci pușcăriași. (Deținuți politici li s-a spus mai târziu. Pe atunci, prin anii ‘50 erau doar simpli infractori care atentaseră la siguranța Republicii Populare Române). Unul dintre ei nu mai are are puterea să înainteze. Este grav bolnav. Se prăbușește la pământ, slăbit de lipsurile îndurate, de bătăile primite. Este profesorul universitar de drept civil Alexandru Herlea, membru al Partidului Național Țărănesc, arestat în 1949 și condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Și atunci un altul, mai puternic, îl ridică și îl poartă în spinare. Este Cicerone Ionițoiu. Și el condamnat (politic). Un gest de solidaritate fantastic. Incredibil pentru individualismul care ne acaparează astăzi.

Constanța, 1952, la Cazino

Aproape 100 de deţinuţi (politici) de la penitenciarul Poarta Albă dorm în ruinele Cazinoului sub strictă supraveghere. Sunt păziți de gardieni și înconjurați de un gard de sârmă ghimpată. Cazinoul din Constanța a fost bombardat de sovietici în 1941, cu largul concurs al unui vajnic comunist ilegalist: Filimon Sârbu.
În clădire, nu mai există aproape nimic, nici uşi, nici ferestre, nici geamuri. Deținuții trebuie să o reconstruiască. Dorm aproape sub cerul liber, muncesc 18 ore pe zi și mâncă ce apucă, în locul în care, mai apoi, activiştii de partid și vor petrece plăcut timpul liber.

Nordul Dobrogei, Periprava, primăvara anului 1959

Periprava anului 1959 este un lagăr de muncă în care se află 500 de deținuți, repartizați în 12 brigăzi. Condițiile sunt cumplite. Se sună deşteptarea la ora 5 dimineaţa, la ora 6 se iese pe poarta lagărului. Se muncește câte 12 ore. Oamenii beau apă direct din Dunăre și atunci fac dizenterie, în cazul unora, cu sângerări. Printre ei este un elev de liceu care a avut imprudența să destăinuie unui coleg de clasă visul lui despre libertate. A fost arestat și trimis la reeducare. Se numește Mirel Stănescu și povestea lui începe în 1956, atunci când, fiind elev în clasa a 10-a, a fost ridicat de Securitate pentru că i-a spus celui ce îl considera prieten, că vrea să plece din România. A fost deținut la Jilava, la Cluj, apoi la Ocnele Mari şi, în cele din urmă, la Periprava.

Constanța, 1986, Centrul Vechi, Clădirea fostei Bănci Agricole

Domnul Anton Stamboli, unchiul meu, îmi indică locul unde a fost reținut, fără condamnare, aproape șase luni, fără ca familia să știe ceva despre el: zăresc o fereastră poziționată la demisol, care, în mod obișnuit, nu are a ne sugera nimic. Și totuși acolo au fost oameni bătuți crunt, înfometați, pentru că se opuneau regimului comunist. Vorbim liber, fără teamă. Dar vorbim între noi. Am fost instruită din copilărie să nu povestesc altora, astfel de istorii de familie…

Abia după anul 1989 ies la iveală în România povești cutremurătoare despre suferințele inimaginabile ale celor care s-au opus comunismului și au fost deținuți politici, dar și dovezi de solidaritate umană incredibile aproape.

Românila anului 2016, luna decembrie

Stadionul ”Farul” din Constanța, odinioară unul dintre cele mai mari din țară, este astăzi aproape o ruină. Cine îl privește, cu greu își poate imagina strălucirea pe care a avut-o până nu demult. la inaugurare, în 1955 dispunea de 25.000 de locuri, cu o construcţie din blocuri de piatră masivă, cioplite cu dalta, la mână cum se spune, de deținuți. Arena era dotată cu o pistă de alergare, ca vechile stadioane antice. În 1970, stadionul constănţean a fost dotat cu instalaţii de iluminat, fiind singurul din ţară care beneficia de asemenea oportunitate, cu excepţia stadionului ”23 August” din București. A fost proiectat de Ioan Puşchilă, condamnat în 1948 la şapte ani de închisoare politică pentru vina de „uneltire contra regimului de democraţie populară”.
Credem că am aflat multe lucruri legate de perioada comunistă. Există chiar un Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Dar zilnic, dacă ești atent, ies la iveală lucruri noi.
Jurnaliștii constănțeni au semnalat în urmă cu doi ani prezența discretă, ascunsă între blocuri, a unei fântâni unice în România: ” Fântâna Dragonilor”, din parcul stadionului ”Farul”. E în ruină și ea. Nicio inscripție nu indică faptul că au trudit la construcția ei cei care se împotriviseră comunismului și erau deținuți în lagărele de muncă de la construcția Canalului Dunăre-Marea Neagră. Mie mi-a fost semnalată de fiul domnului Anton Stamboli.
Povestea ei, a stadionului, a Cazinoului bombardat, o veți afla în această seară, în cadrul emisiunii ”Stil de viață” de la ora 18.05.
Invitat în sudio va fi domnul Mirel Stănescu, fost deținut politic, condamnat la închisoare corecțională pentru „ostilitate față de regimul de democrație populară” şi pentru „acte preparatorii de trecere a frontierei”. Deține informații deosebite despre această perioadă întunecată din istoria țării noastre. Mi-a dezvăluit faptul că la fundația fântânii deținuții au îngropat în mare taină o sticlă în care se află petice de hârtie pe care au scris rugăciuni și mărturii.
Va participa prin intermediul telefonului, de la Paris, unde locuiește, domnul Alexandru Herlea, profesor universitar; între 1996 și 1999 a fost Ministrul Integrării Europene în Guvernul României. În această calitate a jucat un rol însemnat în deschiderea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Este fiul fostului deținut politic Alexandru Herlea.
Tot prin intermediul telefonului va fi invitat în emisiune și domnul George Stamboli, de la care am aflat pentru prima dată povestea stadionului și a fântânii sale.
Vă aștept, astăzi, 14 decembrie, la emisiunea ”Stil de viață”, de la ora 18.05, pe care o puteți urmări și on-line la https://www.radioconstanta.ro/asculta-live/.
La 14 decembrie 1989, la Iași, acțiunea conspirativă îndreptată împotriva regimului dictatorial eșua. Dar scena era pregătită pentru ceea ce avea să urmeze: Revoluția Română.

Steliana Bajdechi

S-au folosit și imagini vechi de pe site-ul http://constanta-imagini-vechi.blogspot.ro/2011/07/constanta-1941-bombardamentul-sovietic.html

si
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/02/12/uzina-de-exterminare-de-la-canal-martiri-si-tortionari/