(Audio+foto) Elena Roizen – Surioară,surioară
Publicat de Liliana Fustanela, 26 septembrie 2015, 21:16
În ziua în care s-au împlinit 8 ani, de când Elena Roizen a plecat să le cânte îngerilor, am răscolit prin amintirile surorii sale , Ioana Vasile, din Ovidiu. Așa aveam să aflu că în familia pescarului Anton Barbu, ce locuia în satul tulcean Plopu au venit pe lume 10 copii, dar doar cinci au trăit până la vârsta maturității. Considerând că schimbarea domiciliului îi va feri de rele, soții Gherghina și Anton Barbu s-au stabilit în Ovidiu. Aici s-a născut Elena Roizen ,la 1 februarie 1945, cel de-al nouălea copil, și singurul care a făcut carieră în lumea muzicii populare.
”Eram copii și mi-amintesc cum Elena(Roizen n.r.) ,stătea pe gard și cânta în timp ce localnicii se întorceau de la muncile câmpului și toți se întrebau : A cui e fata asta? Se ducea vestea că e a lui Anton Barbu. Au venit de la Casa pionierilor, apoi au chemat-o la radio, la înregistrări.”
Mama noastră era ardeleancă și cânta la supărare, își mai amintește Ioana Vasile, sora mai apropiată de vârstă de Elena Roizen. Culegeau flori de câmp împreună și aveau o relație specială . Se înțelegeau din priviri, cum doar o soră știe, pentru că se știe, o soră te iubește, este aproape mereu și cu siguranță toți avem nevoie de o soră. Casa Ioanei Vasile este plină de tablouri și fotografii, pentru că nu poate să trăiască fără tot ce o leagă de sora ei dragă și parcă o aude cum o strigă încă:” Surioară,surioară”,cântecul pe care Elena Roizen i l-a dedicat.
Secvență din emisiunea:”Seri de cântec românesc”,ediția 25 septembrie 2015, la Radio Constanța:
”Folclorul este însuși viață. El s-a născut din acel infinit de tristeți și vine spre bucuria și spre fericirea omului. Interpretul de folclor este veșnic călător, purtînd în lume cântecul. Fără cântec, aș muri. Anii trec, dar nu îi bag în seamă pentru că simt că mai am multe de spus. Paralel cu cântecul , sunt soție, mamă și mai nou, bunică. Dumnezeu a fost bun cu mine. Mi-a dat darul de a cânta, dar și puterea de a face față răspunderii pe care mi-am asumat-o când m-am măritat și am dat naștere celor doi copii ai mei, Mihai și Alina. Tot Dumnezeu mi-a dat alături de mine pe omul meu drag, Marcel Roizen, jumătatea mea, cu care întregim un tot perfect și trăim în mare înțelegere și dragoste, iată de o viață”, spunea Elena Roizen. Viața ei s-a oprit la 25 septembrie 2007, dar cântecele îi sunt nepieritoare.
(lilianafustanela@radioconstanta.ro)
