INTERVIU | Pe urmele orhideelor sălbatice din Dobrogea, alături de Nora de Angelli, cercetătoarea care dezvăluie lumii unicitatea și fragilitatea acestor flori uimitoare

Doctor în biologie și orhidologie, dar și artist fotograf, Nora de Angelli își continuă misiunea începută în urmă cu un deceniu: aceea de a cerceta orhideele sălbatice ale României și de a proteja acest veritabil tezaur natural.

Publicat de Adina Sîrbu, 26 mai 2026, 22:09 / actualizat: 28 mai 2026, 12:55

România adăpostește aproape 80 de specii de orhidee sălbatice, iar cel puțin 10 dintre ele se află în Dobrogea, ținutul dintre Dunăre și Mare oferind condiții prielnice pentru aceste flori rare și hibrizii lor naturali.

Când primăvara este rece și ploioasă, o incursiune în pădurile Dobrogei dezvăluie o explozie de orhidee sălbatice, unele dintre cele mai spectaculoase, rare și surprinzător de variate din România. Iar anul acesta, vremea a oferit condiții excelente pentru aceste uimitoare flori, semne delicate ale unei naturi încă neatinse. Început în aprilie, sezonul lor ține până în iulie, superbele orhidee putând fi admirate la umbra stejarilor și carpenilor din Pădurile Letea și Hagieni.

Multe dintre orhideele din România au fost descoperite de Dan Anghelescu, inginer, fotograf și botanist amator, împreună cu fiica sa, Nora Anghelescu.

Om de știință și artist, Nora Anghelescu s-a născut la Sinaia și este absolventă summa cum laude a Facultății de Biologie a Universității din București, are un doctorat în biologie moleculară, obținut la Universitatea Erasmus din Rotterdam, Olanda, iar anul trecut și-a finalizat doctoratul în biologie, cu specializarea orhidologie, la Universitatea București. Stabilită la Londra, este și absolventă a unui masterat la London College of Communication, University of the Arts London, specializarea film documentar.

Nora de Angelli are numeroase premii și mențiuni la concursuri internaționale de fotografie, dar și fotografii publicate pe site-uri și în reviste prestigioase, precum National Geographic Your Shot, National Geographic Traveler Magazine, CNN International, The Guardian UK.

România este o țară norocoasă la capitolul zonelor sălbatice, preferate de orhidee, iar Dobrogea este, prin excelență, un teritoriu unde se găsesc orhidee foarte rare, unele unice în Europa, spectaculoase ca dimensiuni, colorit și număr de indivizi, spune Nora de Angelli, care se concentrează în prezent pe protejarea și conservarea acestei familii botanice.

Liliana Fustanela a întâlnit‑o pe Nora de Angelli „la vânătoare” de orhidee pe dealurile de la Enisala. Cu aparatul de fotografiat pregătit și cu ochiul format al cercetătorului, Nora de Angelli cutreieră de peste un deceniu pădurile Dobrogei, în căutarea speciilor rare de orhidee sălbatice, pe care le studiază și le protejează.

Liliana Fustanela și Nora de Angelli

Nora de Angelli: Da, eu „vânez” orhideele, să spunem, le și studiez și încerc, în ultimii ani, să mă ocup de conservare. Aș vrea foarte mult să inițiez proiecte de protecție și conservare a orhideelor noastre. În România încă nu sunt așa de bine implementate și este foarte mare nevoie.

La noi în țară cresc aproximativ 80 de specii de orhidee sălbatice. Acestea formează și hibrizi naturali care sunt extrem de interesanți. Dobrogea este, prin excelență, o zonă a României unde se găsesc orhidee foarte rare, hibrizi foarte rari. Și în anii foarte buni, în care plouă și este puțin mai răcoare, orhideele apar în număr enorm. Deci este un adevărat spectacol să vii în Dobrogea și să le fotografiezi. Anul acesta este unul dintre acei ani în care anumite zone sunt pline cu sute și mii de orhidee. Sezonul a început în aprilie, acum este la mijloc. Sunt aproximativ 10 specii de orhidee plus hibrizi. Acestea se întind din nordul Dobrogei, să spunem, zona Letea, până în pădurea Hagieni, deci din nord la sud. Sunt uniforme ca răspândire.

Reporter: Acum au început să înflorească și până când le vedem înflorite?

Nora de Angelli: Le vedem înflorite până luna iulie. Primele au fost Anacamptis morio, Orchis simia – orhideea maimuță -, Orchis purpurea, orhidee superbă care atinge până la un metru înălțime, cu o inflorescență cu sute de flori. După Orchis purpurea apare Neotinea tridentata, o orhidee mai mică, dar care este spectaculos de variată cromatic, pe care le găsești de la albe până la purpuriu închis. Babadag este una dintre pădurile unde acestea cresc cu miile. Apoi apare Limodorum abortivum sau Limodorum violet. Este singura orhidee albastru-violet din Europa și este o orhidee superbă, este foarte rară. În pădurea Babadag găsim Limodorum în număr mare anul acesta, ating uneori și 70-80 de centimetri, sunt absolut superbe, nu au frunze, sunt orhidee care se hrănesc cu ajutorul unei ciuperci micorize care le aduce nutrienții și carbohidrații de la copacii fotosintetici din apropiere. Acestea arată ca un asparagus la început, dar când înfloresc și produc acea inflorescență elongată de flori purpurii închis spre albastru, spre mov, sunt absolut superbe.

Nora de Angelli – Orchis purpurea, Dobrogea

Nora de Angelli – Orchis purpurea, Dobrogea

Reporter: De unde e această pasiune pentru orhidee?

Nora de Angelli: Pasiunea a început de la tatăl meu, care s-a pensionat acum câțiva ani și, pentru a nu se plictisi, a început să fotografieze flora sălbatică din munții Bucegi. Iar în câțiva ani de zile m-a sunat – eu locuiam în Londra, atunci am stat foarte mulți ani în Marea Britanie, am studiat și am lucrat acolo biologie moleculară, eu la bază sunt biolog molecular – m-a sunat și mi-a spus că este foarte bucuros pentru că în Parcul Natural Bucegi a descoperit 40 de specii de orhidee sălbatice.

Reporter: În Dobrogea câte sunt?

Nora de Angelli: În Dobrogea nu le-am numărat, sunt aproximativ 10, plus hibrizii naturali care se formează, să zicem, aproximativ 10 specii.

Reporter: Și la nivel național?

Nora de Angelli: La nivel național sunt aproximativ 80 de specii, foarte mulți hibrizi, cu aproximativ 20 de specii de hibrizi.

Reporter: Înseamnă că e o pondere bună în Dobrogea.

Nora de Angelli: Da, Dobrogea este extraordinară prin densitatea de indivizi care apar. Populațiile ating sute de indivizi, ceea ce pentru țara noastră este excepțional. România, în general, este o țară, comparativ cu alte țări, este o țară foarte bogată în orhidee și pentru că are climă continentală, deci este între nord și sud, noi avem specii nordice și specii sudice mediteranene în țara noastră, deci suntem foarte norocoși. Și în același tip, România are foarte multe zone protejate care încă au rămas neatinse și orhideele preferă aceste zone, deci cu cât zonele sunt mai populate, orhideele dispar. Deci pentru că avem zone sălbatice, încă foarte sălbatice, orhideele proliferează extraordinar în țara noastră. Până acum, din studiile mele și din ce am comparat cu alte țări, România este o țară foarte norocoasă și plină de orhidee.

De aceea vreau să subliniez că aceste plante trebuie, este necesar, să fie protejate. Trebuie să spun și trebuie să se înțeleagă, să se țină minte că, dacă le luăm din mediile lor naturale, cu gândul de a le cultiva în grădinile noastre private, acestea mor în câteva minute de la dezrădăcinare. Deci cel mai bine e să le admirăm în mediile lor naturale, să nu le atingem și să le lăsăm să se înmulțească, pentru că le putem admira an de an. Dacă le luăm de acolo, nu vom mai avea ce admira în anii următori și nici nu vor crește niciodată în grădinile noastre.

Reporter: Și cei care nu ajung să le admire, din diverse motive, unde le pot vedea? Aveți plan să realizați un album fotografic?

Nora de Angelli: Am scris o carte, „Orhideele din România”. A ajuns la ediția a doua, în 2024, și în această carte – o pot cumpăra de la mine, îmi pot scrie pe Facebook – în această carte găsiți toți taxonii de orhidee descoperiți până acum.

Este practic un album fotografic, conține foarte multe informații științifice, dar este preponderent un album fotografic, pentru că am vrut să subliniez că aceste plante sunt de o frumusețe extraordinară. Iar atunci când trecem pe lângă ele, pentru că unele sunt foarte mici, nu ne dăm seama de frumusețea acestor flori. Dar prin fotografia macro, în momentul în care le vezi mari cât o pagină – albumul este foarte mare ca format -, atunci când le vezi atât de mărite îți dai seama de frumusețea acestor flori și de diversitatea acestei familii de plante. Nu seamănă între ele foarte mult, parcă nu aparțin aceleași familii botanice, dar de fapt sunt toate familia orhideelor. În album le puteți admira, sunt foarte multe informații, descrierile lor, informații despre aparițiile lor, despre habitatelor naturale, legende, mituri. Orhideele prin excelență au fost subiectul legendelor și miturilor de la începutul descoperirii lor, de acum mii și mii de ani, 5 – 7.000 de ani, din China Antică.

Sunt un simbol al frumuseții, al nobleții și al bogăției, au fost de la început și continuă să fie, sunt niște flori extrem de fascinante și foarte misterioase, au un mister aparte al lor. Au o hipnoză pe care ți-o produc atunci când începi să le descoperi și să le cunoști. Și de aceea m-am și îndrăgostit de această familie și de aceea încerc acum, pentru că am mai mult timp, mi-am terminat anul trecut un doctorat în orhidologie la București, și aș vrea de acum încolo să îmi dedic timpul conservării și protecției lor. Aceasta trebuie făcută în România, în alte țări sunt deja implementate legi.

Orhideele sunt protejate la nivel internațional și, bineînțeles, sunt protejate și la noi, dar lumea nu cunoaște acest lucru și, din păcate, în momentul în care sunt descoperite, de multe ori sunt rupte, sunt făcute buchete și așa mai departe. Acest lucru trebuie să se oprească, pentru că le distrugem de pomană, nu rezistă mult și în anii următori o plantă care a fost rănită nu mai apare, nu reapare ușor, uneori chiar poate muri. Deci sunt foarte sensibile din acest punct de vedere, așa că trebuie protejate, trebuie admirate, trebuie fotografiate și trebuie ținut minte că, cu cât le vom lăsa în mediilor naturale să se dezvolte, cu atât vom avea mai mult de câștigat și mai mult de admirat. Și cred că acesta va fi unul de subiectele pentru care îmi voi dedica următorii ani în România.

***

Misiunea Norei de Angelli de a conserva și proteja orhideele sălbatice ale României depășește granițele cercetării în teren și se transformă într-un demers cultural internațional, culminând cu prezentarea monografiei „Orhideele României” sub forma unei expoziții itinerante în Regatul Unit, la care a fost invitat și Regele Charles.

Scrisoarea adresată Majestății Sale Regele Charles al III‑lea reflectă respectul profund al Norei de Angelli, pasiunea și angajamentul său puternic pentru protejarea acestor flori fragile, un adevărat tezaur național.

Majestatea Voastră,

Cu cea mai profundă afecțiune și cu mândrie profesională vă scriu, pe măsură ce se apropie Salonul de Orhidee RHS 2026 de la Grădina RHS Wisley.

După ce am admirat mult timp devotamentul profund și de lungă durată al Majestății Voastre față de peisajele sălbatice ale Carpaților și față de conservarea biodiversității transilvănene — idealuri pe care le împărtășim cu toată convingerea — este un privilegiu deosebit să vă invit la premiera viitoarei mele expoziții: „Șoapte din sălbăticie: Arta seducției în lumea neexplorată a orhideelor din România”.

Această colecție reprezintă aproape un deceniu de cercetare botanică în cele mai îndepărtate colțuri ale României, surprinzând fascinația și remarcabila capacitate de supraviețuire a celor mai rare orhidee ale noastre. Dincolo de frumusețea ei estetică, lucrarea documentează câteva premiere botanice — specii și hibrizi înregistrați recent în flora de orhidee a României, care acționează ca niște santinele tăcute ale schimbărilor climatice.

Sunt onorată să vă împărtășesc faptul că acest proiect a primit sprijinul entuziast al Institutului Cultural Român (ICR) din Londra. În misiunea lor de a promova patrimoniul românesc și flora sa puțin cunoscută, ICR a ales să prezinte această lucrare ca o expoziție itinerantă ce va călători în Regatul Unit pe tot parcursul anului 2026.

Călătoria va începe la RHS Garden Wisley, unde Royal Horticultural Society m-a invitat cu amabilitate să expun douăzeci de studii botanice la Centrul Științific RHS Hilltop, în perioada 13–15 martie. După prezentarea internațională de la Wisley, expoziția va ajunge la Institutul Cultural Român din Londra, unde panourile fotografice vor fi expuse în Galeria Constantin Brâncuși până la sfârșitul lunii aprilie.

Vernisajul din 18 martie va fi însoțit de o conferință publică în Sala George Enescu, intitulată „Șoapte ale seducției: Dezvăluind viețile secrete ale orhideelor din România”. Din luna mai, expoziția va călători în mai multe orașe importante din Marea Britanie, devenind un omagiu de un an adus biodiversității unice a României.

Ar fi o profundă onoare pentru mine să prezint această expoziție Majestății Voastre și să vă ofer un tur privat, la conveniența dumneavoastră, precum și să vă dăruiesc cea mai recentă ediție a monografiei mele, Orhideele României.

Așa cum Majestatea Voastră ne amintește adesea, aceste „șoapte” ale lumii naturale devin tot mai slabe; sper ca această colaborare dintre România și Regatul Unit să ofere un manifest puternic pentru protejarea lor.

Cu cel mai profund respect și admirație,

Cu sinceritate,

Nora De Angelli

P.S.

Voi fi prezentă la RHS Garden Wisley între 13 și 15 martie 2026, cu următoarele prezentări programate:

Conferințe publice: „Șoapte din sălbăticie: Lumea neexplorată a orhideelor din România” Vineri, 13 martie 2026 | 14:30

„Știința seducției: Cum păcălesc orhideele simțurile lumii insectelor” Duminică, 15 martie 2026 | 12:00

Expoziția: „Șoapte din sălbăticie: Arta seducției în lumea neexplorată a orhideelor din România” Perioadă și program: 13–15 martie 2026 | 10:00 – 16:00 Adresă: RHS Garden Wisley, Wisley Lane, Woking GU23 6QB

Între 16 și 18 martie 2026, voi fi prezentă la Institutul Cultural Român din Londra, cu următoarele evenimente de deschidere:

Conferință publică: „Șoapte ale seducției: Dezvăluind viețile secrete ale orhideelor din România” Miercuri, 18 martie 2026 | 19:00, Sala George Enescu

Expoziția: Noaptea de deschidere (vizionare privată): 18 martie 2026 | 19:00, Galeria Constantin Brâncuși Perioada expoziției publice: 19 martie – 30 aprilie 2026 (luni–vineri, 10:00 – 16:00) Adresă: 1 Belgrave Square, London SW1X 8PH

Odată cu această scrisoare, am inclus o serie de fotografii cu orhidee intitulată „Glimpses of the Past”, care prezintă cele mai rare varietăți albiflora descoperite vreodată în România. Acestea contrastează puternic cu formele purpurii comune ale speciilor; unele reprezintă exemplare atât de rare, încât doar un singur individ — sau, în mod excepțional, două sau trei — a fost înregistrat în România în decursul unui deceniu.

Alegerea acestor forme albe, eterice și greu de găsit a fost inspirată de frumusețea senină a iernii românești, așa cum se desfășoară ea acum peste peisajele pitorești pe care Majestatea Voastră le cunoaște atât de bine. Sper din tot sufletul să vă bucure.

Redactor: Liliana Fustanela

Sursa foto: Nora de Angelli

TULCEA: Guvernatorul ARBDD, Bogdan Bulete, susține reglementarea statutului cailor liberi din Delta Dunării

„Având un statut, putem să-i gestionăm, protejăm și valorificăm turistic, printr-un regulament de vizitare și exploatare sustenabilă”, spune guvernatorul Rezervației.

Publicat de Adina Sîrbu, 12 februarie 2026, 21:55 / actualizat: 13 februarie 2026, 9:37

Episodul recent din Grindul Dranov a readus în atenție discuția privind gestionarea cailor liberi din Delta Dunării, dar dincolo de reacțiile de moment, problema rămâne aceeași: lipsa unui statut reglementat prin lege și a unui plan coerent de management.

Asociația ARCA a lansat o petiție pentru recunoașterea oficială a cailor liberi din Delta Dunării ca patrimoniu natural în România, cu statut de specie protejată. Inițiatorii petiției, care a strâns aproape 19.000 de semnături în doar câteva zile, cer includerea explicită a cailor liberi în Planul de Management al ARBDD, pentru a permite luarea de măsuri pentru protejarea lor.

În Grindul Dranov, suprafața de pășunat destinată cailor a fost redusă de la 2.200 la doar 260 de hectare, după ce fermierii au montat ilegal un gard electric. Guvernatorul ARBDD, Bogdan Bulete, prezent la demontarea gardului, a precizat că o parte dintre caii înfometați au proprietari, subliniind că un statul al acestor animale ar stabili și cine răspunde pentru ele.

Guvernatorul ARBDD, Bogdan Bulete, spune că, fără un cadru legal, situația celor 2.000 de cai liberi va rămâne în continuare greu de gestionat.

Bogdan Bulete: Nu există cai sălbatici în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Cai sălbatici au un anumit statut, au un anumit pedigree, dacă mă fac bine înțeles. Ce există în Delta Dunării, cei mai mulți dintre ei, sunt cai cu proprietar, cu stăpâni, care sunt lăsați în stabulație liberă, adică sunt lăsați liberi pe teritoriul rezervației. Din acești cai care au stăpâni, de-a lungul timpului, s-au înmulțit, s-au reprodus, din acesti descendenți și există o anumită categorie de cai care, după câteva generații de reproducere nemaiavând stăpâni, au intrat în această zonă de semisălbaticie, să-i spun, de cai semisălbatici, fără proprietar.

Andreea Dorobăț: Și totuși, ce facem cu ei? Cine răspunde de ei? Dacă ei nu sunt nici sălbatici, dar nici domestici și nu au un proprietar, care e statutul lor legal?

Bogdan Bulete: Cred că petiția care a fost inițiată de către Asociația ARCA este de bun augur. Propunerea lor a fost ca acești cai semisălbatici să devină parte din patrimoniu natural la Rezervației Biosferei Delta Dunării și să fie incluși în Planul de management al Rezervației, care este în procedură de aprobare prin hotărâre de guvern.

Andreea Dorobăț: Și include acest plan vreo precizare referitoare la cai?

Bogdan Bulete: În momentul de față, s-a făcut această propunere către elaboratorul planului de management, care e un consorțiu făcut din trei institute și o universitate, și nu a fost o propunere care să întrunească o majoritate, pentru că și aici ne confruntăm cu o problemă. Caii respectivi, deși sunt într-o pădure, sunt obiectiv de interes turistic, să nu ne ascundem, vin colegii de la Garda de Mediu și spun „caii respectivi au un impact negativ asupra pădurii, trebuie scoși.” Pe de altă parte, localnicii și turiștii își doresc să îi vadă în pădure.

Și totuși cred că prezența lor sau o reglementare a acestui statut și a unui loc unde pot fi păstrați este benefică și pentru rezervație, și pentru cai, și pentru turisti, și pentru localnici. Adică eu aș intra într-o zonă de corectitudine, de asumare și de profesionalism în relația cu această problemă, să-i spun, a cailor fără stăpân din Rezervația Biosferei Delta Dunării.

Andreea Dorobăț: Aveți idee care au fost motivele invocate de cei care au respins această propunere?

Bogdan Bulete: Nu mai știu, știu doar că, la momentul respectiv, propunerea respectivă nu a întrunit un agreement, să spun așa, din partea lor. Dar cred că este o soluție ca la întâlnirea pe care îmi doresc să o am chiar săptămâna viitoare, de față cu toate instituțiile – DSVSA, ORZA, Institutul Național de Cercetare „Delta Dunării”, Poliția Animalelor, să punem această problemă, să vedem. Eu aș fi de acord să le dăm un statut acestor cai, pentru că mă ajută și pe mine să bugetez anumite activități pe care le am, pentru că, în principiu, se reduce la bani. Și să le dăm și posibilitatea cailor respectivi să aibă un statut.

Având un statut, putem să-i și protejăm, putem să-i și valorificăm turistic, adică să le propunem chiar turiștilor printr-o infrastructură dedicată, eu știu, la anumite poteci, anumite zone unde pot să fie. Pentru că în momentul de față este un pic de, hai să nu zic haos, dar este multă improvizație în ceea ce privește vizitarea cailor din Delta Dunării. Printr-un statut și printr-un regulament de vizitare și exploatare sustenabilă a acestor cai semisălbatici, cred că s-ar rezolva mai multe probleme și ar veni spre Rezervație și beneficii, astfel încât banii respectivi să-i putem folosi în administrarea patrimoniului natural.

Andreea Dorobăț: Soluția credeți că ar fi să-i plasați într-o zonă dedicată?

Bogdan Bulete: Da.

Andreea Dorobăț: Într-o singură zonă sau în mai multe zone?

Bogdan Bulete: Din estimarea făcută de către Asociația ARCA, pe teritoriul Rezervației se găsesc în jur de 2.000 de cai, care nu sunt uniform distribuiți. Atunci când au fost sterilizate iepele din Pădurea Letea, pentru a nu se mai reproduce și a nu pune presiune pe sistemul forestier, au fost și scoase din perimetrul rezervației, însă întâlnim această reacție a fermierilor, a localnicilor, de care trebuie să ținem seama, adică dacă noi îi scoatem din pădure și acești cai se duc pe pășunile concesionate de către localnici, evident că vom intra în conflict.

Și de aia spun că este bine de a avea un statut al acestor cai și o modalitate de gestionare, adică de verificare a stării de sănătate, de microcipare, de control al reproducției, pentru că trebuie să fie un număr relativ echilibrat. Nu putem să aibă Delta decât o capacitate de suport pe care specialiștii o stabilesc.

Noi putem să spunem că acum avem 2.000 de cai. Sunt mulți? Sunt puțini? N-aș putea să spun în momentul de față, dar poate ne vom trezi peste câțiva ani de zile cu 10.000 de cai. Și atunci trebuie să gestionăm cumva această problemă și o putem gestiona printr-un statut.

Redactor: Andreea Dorobăț

Ziua Mondială a Zonelor Umede: Delta Dunării, patrimoniu unic, natural și cultural

„Suntem una cu zonele umede” este mesajul care subliniază responsabilitatea comună de a proteja aceste spații vitale pentru generațiile viitoare.

Publicat de Adina Sîrbu, 2 februarie 2026, 10:01

Astăzi este marcată Ziua Mondială a Zonelor Umede, o sărbătoare dedicată protejării unor ecosisteme esențiale pentru viață, biodiversitate și identitatea comunităților care trăiesc în apropierea lor.

Ediția din acest an pune accent pe legătura profundă dintre zonele umede și cunoștințele, tradițiile și practicile culturale ale oamenilor din întreaga lume.

Tema anului 2026: „Zonele umede și cunoașterea tradițională – Celebrarea patrimoniului cultural”

Tema subliniază modul în care zonele umede au modelat, de-a lungul timpului, modul de viață al comunităților, influențând activitățile economice, ritmul cotidian și identitatea culturală. Gestionarea durabilă a acestor ecosisteme devine astfel o responsabilitate comună, cu impact direct asupra patrimoniului natural și cultural.

O zi cu semnificație globală

Ziua Mondială a Zonelor Umede este celebrată anual pe 2 februarie, începând din 1997, de către statele semnatare ale Convenției Ramsar. Data marchează adoptarea, în 1971, în orașul iranian Ramsar, a celui mai vechi acord interguvernamental modern dedicat protecției mediului. Din 2022, această zi este recunoscută oficial și ca Zi Internațională de către Națiunile Unite.

România și Convenția Ramsar

România a aderat la Convenția Ramsar în 1991, recunoscând valoarea ecologică, economică și culturală a zonelor umede. În prezent, țara noastră are 20 de situri Ramsar, însumând peste 1,17 milioane de hectare.

Prima și cea mai mare zonă umedă de importanță internațională înscrisă de România pe lista Ramsar este Rezervația Biosferei Delta Dunării, inclusă în septembrie 1991.

Delta Dunării – un patrimoniu unic, natural și cultural

Rezervația Biosferei Delta Dunării reprezintă un spațiu cu adevărat remarcabil, în care natura și cultura coexistă într-un echilibru rar întâlnit.

Resursele naturale au modelat de-a lungul timpului activitățile economice, ritmul și identitatea comunităților locale, iar valorile naturale unice sunt completate de diversitatea culturală existentă aici.

Obiceiurile, tradiţiile, gastronomia şi arhitectura specifice ale comunităţilor din Delta Dunprii reprezintă expresia vie a modului în care zona umedă a influențat identitatea locală, demonstrând că patrimoniul cultural al Deltei Dunării este inseparabil de ecosistemul care îl susține.

Un apel la conștientizare și protecție

Ziua Mondială a Zonelor Umede este un prilej de a reaminti importanța acestor ecosisteme și necesitatea protejării lor. Ele adăpostesc o biodiversitate impresionantă, reglează clima, filtrează apa și oferă resurse esențiale pentru comunități.

„Suntem una cu zonele umede” este mesajul care subliniază responsabilitatea comună de a proteja aceste spații vitale pentru generațiile viitoare.

Sursă: ARBDD