Sportivii români au cucerit cinci medalii, una de aur, trei de argint şi una de bronz, sâmbătă, la Campionatele Balcanice de atletism în sală de la Belgrad, potrivit paginii de Facebook a Federaţiei Române de Atletism.
Sorin Alexandru Voinea a câştigat aurul la proba de 400 de metri plat (47 sec 12/100).
Medalii de argint au obţinut Federica Apostol la săritura în înălţime (1,87 m), Andreea Elena Taloş la triplusalt (13,96 m) şi Andrei Rareş Toader la aruncarea greutăţii (20,02 m).
Ştafeta masculină de 4×400 m a României (Sorin Alexandru Voinea, Cristian Gabriel Voicu, Dragoş Ionuţ Nastasă, David Ştefan Damian) a obţinut medaliile de bronz (3 min 12 sec 04/100).
România a participat cu 14 atleţi, 9 la masculin şi 5 la feminin.
INTERVIU | Sorin Andrici, jandarmul din Tulcea, pasionat de atletism: “Majoritatea abandonează repede cursa, trebuie să știi să o abordezi. E mai mult o cursă cu tine, cu mentalul”
Îl cunoastem astăzi, pe Sorin Andrici, un jandarm tulcean în vârstă de 48 de ani, pasionat de atletism. El a fost singurul reprezentant al Romaniei la Ultramaratonul de 6 zile desfășurat în luna martie în Italia, acolo unde și-a depășit recordul personal, alergând, cu foarte scurte pauze, în total, 582 de km. În cele mai multe competiții participă pentru cauze nobile, ultimul maraton la care a alergat încercând să sprijine înființarea unui centru pentru copiii cu autism în Galați.
Sorin Andrici: Din 2014, am participat la primul meu maraton la Măcin, Tulcea, unde am făcut în jur de 7h. Terminaseră toți. Eu nu știam ce înseamnă un maraton, ce înseamnă 42km montani. Bineînțeles că am zis nu mai merg în viața mea. După o săptămână mi-am revenit. Nu aveam antrenamentul special pentru maraton, în special eu fiind de probe scurte, dar ambițios cum sunt așa, asta mă caracterizează, ambiția, și zic nu se poate eu să nu fac așa ceva. M-am apucat de antrenament, m-am înscris la clubul de atletism CSM Danubiu Tulcea. Am devenit în scurt timp campion național de mai multe ori la proba de 1500 la Campionatele Naționale de Atletism MASTER de la București. Au fost și mai multe maratoane castigate. De la atletism am trecut la maraton. De la maraton trec la alt nivel. Am participat pentru prima oară aici, la Constanța, la Alerg pentru autism 24h organizat de domnul Gemănaru Adrian, dr. psiholog. Am participat în echipa Rază de speranță. Am alergat 24h, cred că undeva la 135km pentru prima oră pe nisip. Chiar am ieșit pe locul trei la individual. Am fost și la Maratonul Nisipului organizat de domnul Antonaru. De fiecare dată am participat la proba de 10km și în fiecare an am ieşit pe locul trei.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu tot ceea ce presupune participarea la o astfel de competiție, ce se întâmplă mai exact acolo?
Sorin Andrici: Tehnic, ultra-maratonul înseamnă tot ce depășește 42km, dar proba de 24h e foarte grea pentru cine nu se antrenează în acest scop. Treci din diferite stări, majoritatea abandonează repede cursa, trebuie să știi să o abordezi. E mai mult o cursă cu tine, cu mentalul. Când nu mai poți trebuie să mai poți. Cam asta e! Trebuie să mai poți.
Și unde găsești forța și cum? Mai ales forța de a mai putea puţin?
Sorin Andrici: Sunt susținut moral de tulcenii mei dragi, așa îmi place mie să zic, dar am și foarte mulți prieteni constănțeni, alergători. Alături de mine este soția mea la toate maratoanele și ultra-maratoanele, pentru că ea este cu medicația, cu alimentația…
Aleargă şi ea?
Sorin Andrici: Nu aleargă, dar mă supraveghează și îmi asigură tot ceea ce este necesar în timpul unei curse de 24h sau 6 zile cum a fost în Italia.
România are șaizecișipatru de sportivi calificaţi la JO 2020 la 13 discipline sportive: înot, atletism, canotaj, fotbal, gimnastică artistică, baschet 3×3, ciclism, lupte, tir sportiv, canoe, tenis de masă, box şi scrimă.
Olimpiada de la Tokyo trebuia să se desfășoare anul trecut în perioada 24 iulie-9 august, dar a fost amânată din motive pandemice.
Organizatorii au stabilit ca Jocurile Olimpice să aibă loc de la 23 iulie până la 8 august 2021.
Sportivii care vor reprezenta România sunt:
Atletism (5): Florentina Iuşco (săritura în lungime), Alina Rotaru (săritura în lungime), Claudia Bobocea (1.500 m), Daniela Stanciu (săritura în înălţime), Alin Firfirică (aruncarea discului);
INTERVIU ÎN EXCLUSIVITATE | Constantina Diţă, atletă: “Altă prioritate a mea este grija pentru copii. Trebuie să avem grijă de ei, pentru că ei vor fi viitorii campioni” – FOTO
La 38 de ani, Constantina Diță devenea cea mai în vârstă câștigătoare a maratonului din toate timpurile. La Jocurile Olimpice de la Beijing a trecut prima linia de sosire după 2 ore, 26 de minute și 44 de secunde. În 2014 s-a retras din competițiile sportive, iar acum candidează pentru funcția de președinte al Federației Române de Atletism.
Alegerile sunt programate pe 22 aprilie, iar astăzi, marea campioană a venit la Constanța, unde și-a prezentat proiectul pentru dezvoltarea atletismului românesc. Constantina Diță a acordat un interviu, în exclusivitate, postului nostru de radio, în care a vorbit despre atletism, proiecte, dar și despre drumul său spre succes.
Cum a început povestea dumneavoastră ?
Constantina Diță: Povestea mea este foarte frumoasă. Am început să fac sport în comuna natală Turburea (Gorj) unde am făcut și liceul. Prin clasa a XI-a am câștigat un cros pe liceu și am ajuns la faza județeană. Așa am început sportul de performanță. Mi-a luat câțiva ani să îmi dau seama că îmi plac distanțele lungi. Am început cu probele scurte de 1500 și 3000 de metri. Apoi am urcat la cele de 5000 și 10.000 de metri. Niciodată nu am avut viteză nativă și mi-a plăcut mai mult rezistența. De aceea am ales să merg pe probele mai lungi.
Prin medalia de aur cucerită la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008, vi s-a împlinit un vis. Cum ați ajuns să fiți prima, mai ales că mulți aleargă, puțini câștigă?
Constantina Diță: Ca orice persoană și ca orice sportiv, ai un vis în viață. Eu aveam vreo 14 ani când doamna Maricica Puică a câștigat medalia de aur la JO de la Los Angeles din 1984. De atunci îmi doream să fac sport. Bineînțeles că mama nu m-a lăsat, dar mai târziu, fiind la liceu, am început să lupt să îmi îndeplinesc visul pe care îl aveam de copil. Prin multă muncă, seriozitate și cu încredere în mine, am ajuns unde trebuia să ajung: la Jocurile Olimpice. Am câștigat medalie de aur la maraton.
Ce gânduri îl încearcă pe un atlet în concursurile importante?
Constantina Diță: Într-un maraton nu te gândești decât la timpii pe care trebuie să îi scoți. Te bați cu ei și cu adversarele de lângă tine. Mă mai gândeam uneori și la familie, la copil. La Beijing, în finala olimpică de la maraton, am urmat pas cu pas ceea ce mi-am propus înainte de cursă și asta am făcut.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră expresia “dau o fugă până la?…”. Apropo de faptul că toată viața ați alergat și ați tot dat “fugi”…
Constantina Diță: Ca și acum, când am dat o fugă până la Constanța pentru a mă întâlni cu toți antrenorii din județ și a le arăta proiectul meu pe care mă voi baza, dacă voi fi aleasă președinte al Federației Române de Atletism.
De unde a pornit ideea de a candida pentru funcția de președinte?
Constantina Diță: Prima oară am candidat în 2017, atunci nu am avut timp să merg prin țară, să ascult problemele antrenorilor. Am pierdut atunci alegerile, dar am continuat să lupt pentru această dorință a mea de a ajunge la Federația Română de Atletism și să fac ceva pentru sportivii și antrenorii noștri. Proiectul meu este destul de mare. Unul dintre proiecte se referă la construirea unui stadion internațional la București. Noi nu avem așa ceva în capitala României, să putem susține aici competiții internaționale. După aceea susțin schimbarea statutului Federației Române de Atletism, pentru că sunt foarte multe puncte în statut care nu se mai aliniază la vremurile de astăzi. Altă prioritate a mea este grija pentru copii. Trebuie să avem grijă de ei pentru că ei vor fi viitorii campioni.
Prin ce orașe ați mers și pe unde o să mai mergeți?
Constantina Diță: Eu încerc să acopăr toate cluburile din țară și sper ca până la alegeri să le vizitez pe toate. Am fost în partea Moldovei, jumătate din partea Ardealului, am ajuns și prin Muntenia și Oltenia. Astăzi sunt la Constanța, ieri am fost la Brăila, Slobozia, Galați. Probleme sunt foarte multe. Prima problemă majoră este infrastructura. Foarte mulți sportivi nu au unde să se antreneze.
Cum apreciați situația actuală a atletismului românesc? Când vom avea din nou campioni mondiali și europeni?
Constantina Diță: E dureros să spun că trecem printr-o perioadă dificilă. Am avut acum Campionatele Europene de Sală în Polonia, unde România a avut un loc V la săritura în înălțime, un loc VI la 400 de metri și 2 locuri 8. Restul locurilor ocupate de români au fost “pe lângă finale”. Din păcate, aici a ajuns România cu rezultatele la un campionat foarte important. Sper pe viitor, cu o echipă bună, omogenă la FederațiaRomână de Atletism să aducem atletismul acolo unde a fost odată.
Puteați rămâne în SUA, unde v-ați stabilit de mulți ani. De ce nu ați făcut acest lucru? Acum faceți naveta între America și România.
ConstantinaDiță : Viața mea e foarte frumoasă. Nu pot sta deoparte, însă, și vreau să ajut. Știu la ce mă bag prin această candidatură. O fac pentru copiii care practică atletismul, pentru a-I ajuta și pe ei să își îndeplinească visul, așa cum eu, ca sportivă, mi l-am îndeplinit. Avem copii talentați în România, dar nu sunt ajutați. Și atunci eu lupt pentru ei.
În SUA ați fost o “ambasadoare” a României. Vecinii dumneavoastră americani ce știu despre țara noastră?
Constantina Diță: Vecinii mei din SUA mi-au făcut o surpriză foarte frumoasă când m-am întors de la JO din China. Am ajuns la 1.00 noaptea acasă în statul Colorado, orașul Erie. M-au întâmpinat cu o bandă care avea colțișoare cu steagul României și scris mare „Congratulations!”(Felicitări!). A fost o primire extraordinară. În aeroport am fost așteptată de români cu steagul nostru, a fost alt moment plin de emoție.
Cu ce v-ați „răsplătit” vecinii?
ConstantinaDiță: Totdeauna am promovat obiceiurile noastre tradiționale. De Crăciun și Revelion i-am invitat la “o sarma”, la o salată de boeuf, la pălincuță sau vișinată. Le-au plăcut mult, iar eu chiar mi-am plantat în spatele curții doi vișini, pentru a-mi face propria vișinată.
Ce pasiuni aveți? Aveți timp liber?
Constantina Diță: Încerc mereu să am și timp liber, dar în ultimii ani nu am mi avut timp pentru mine. Pasiunea mea este sky-ul, de câteva ori am mai mers să schiez. În afară de aurul olimpic eu am vrut să mai dau ceva României înapoi și am organizat competiția “Bucharest International 10 K” în capitala României de 5 ani. Îmi place să urmăresc sportivii români în competițiile internaționale. Printre preferații mei se numără Simona Halep (tenis), Cristina Neagu (handbal), Larisa Iordache și Marian Drăgulescu (gimnastică). Și la atletism avem sportivi foarte buni pe care îi urmăresc: Carmen Stanciu, Claudia Bobocea, Andrea Miklos, Andrei Gag, Alexandru Novac, Alin Firfirică, Alina Rotaru (concurează pentru Constanța). Deci avem și noi câțiva atleți promițători care sunt calificați la Jocurile Olimpice. De fapt, eu oricum urmăresc toți sportivii din țară, indiferent dacă sunt de la atletism sau de la alte sporturi.
Ce veți face dacă veți câștiga alegerile pentru funcția de președinte al Federației Române de Atletism? Dar dacă veți pierde alegerile?
ConstantinaDiță: De data asta chiar sunt pregătită pentru ambele situații: și pentru a câștiga și pentru a pierde. Un sportiv trebuie să știe în viață și să piardă, iar eu, ca sportivă, am pierdut de câteva ori. Dacă voi câștiga, voi începe munca asiduă. Trebuie atrași sponsori, trebuie făcute proiecte împreună cu biroul federal, cu oamenii din echipa Federației Române de Atletism pentru a ne îndeplini punctele pe care eu mi le-am propus. Vreau să ajut atleții noștri prin a organiza competiții la noi în țară. Atletismul trebuie foarte mult promovat pentru ca sportivii noștri să ajungă acolo unde își doresc.
Interviu realizat de Larisa Calistru / Foto – arhivă personală
INTERVIUL DIMINEȚII | Astăzi se împlinesc 41 de ani de când marele atlet Ilie Floroiu a stabilit recordul național în proba de 5000 de metri: „Am în memorie fiecare pas“
Publicat de ,
23 iulie 2019, 11:21
Astăzi se împlinesc 41 de ani de când fostul mare atlet Ilie Floroiu a stabilit recordul național în proba de 5000 de metri, pe defunctul Stadion Republicii, la Campionatul Național de la București (la 2 secunde de recordul european și la 7 de cel mondial).
Recordul rezistă și astăzi, la fel ca și cel din proba de 10.000 de metri, stabilit pe 29 august 1978, la Campionatul European de la Praga. Marele atlet a rememorat clipele de acum 41 de ani, în direct, în programul matinal de la Radio Constanța, alături de Larisa Calistru și Cătălin Donose.
Haideți să rememorăm. 23 iulie 1978, la Campionatul Național desfășurat pe Stadionul Republicii din Capitală. Cum a fost?
Am în memorie fiecare pas, fiecare moment care l-am petrecut premergător acestei curse de 5.000 de metri. Eram într-o zi de vineri, 23 iulie 1978, pe defunctul stadion Republicii, pentru că astăzi nu mai este. A avut loc această probă, de 5.000 de metri, în cadrul Campionatului Național de seniori. Am făcut o încălzire normală, știam că sunt în formă, dar nu mă așteptam la această performanță, 13 minute și 15 secunde, care reprezenta la vremea respectivă cea mai bună performanță europeană, care s-a păstrat tot anul 1978, și a doua performanță mondială. Am fost la 2 secunde de recordul european și datorită faptului că am fost bleg, n-am făcut acest record, în sensul că m-am oprit „pe grătar“ (n.r. – aproape de linia de sosire). Am ridicat mâinile, știam că e record național, dar niciodată nu m-am gândit că pot să stabilesc record european.
Cumva, pe final, ați mai oprit din motoare! Exact pe grătar, așa cum se spune. Pe ultimii 5-6 metri. 2 secunde înseamnă…unu, doi. Luna viitoare serbăm 41 de ani de la recordul de la 10.000 de metri, pe 29 august. V-ați gândit, la vremea respectivă, că vor rezista atâta. Recordurile sunt făcute să fie doborâte! De ce rezistă după mai bine de 4 decenii? Care ar fi explicația?
Nu m-am gândit. Niciodată nu m-am gândit la lucrul acesta, însă mă gândeam că performanțele sunt deosebite la nivel european și mondial și eram mândru de acestea. De ce? Întrebați pe alții, întrebați federația de specialitate sau alți specialiști. Mie mi-e greu să spun de ce. Probele de 5.000 și 10.000 de metri sunt foarte grele, pregătirea este foarte grea și de durată și performanțele nu ies a doua zi. Au fost ani de muncă, ani de renunțări, ca la orice sportiv care a realizat o mare performanță.
Ați făcut o pregătire foarte bună în acel an 1978. Au fost zile întregi în cantonamente montane…
Da, este adevărat. Îmi stă pe suflet defunctul stadion Republicii. Astăzi nu mai este, acolo s-a ținut Festivalul Tineretului în 1953, acolo au concurat mari sportivi ai lumii, Emil Zatopek – triplu campion olimpic, Vladimir Kuts, Iolanda Balaș cu recordurile ei superbe, Lia Manoliu și alți mari sportivi ai lumii. Acum, Parlamentul României este peste acest stadion și mi-ar plăcea ca întreaga clasă politică să-și întoarcă, cu toată seriozitatea, atenția spre sport – sportul de masă, sportul de performanță. Sportul înseamnă sănătate, educație, reușită în viață, înseamnă rigurozitate și, nu în ultimul rând, principalul vector de imagine al României în lume. Trecând de la atletism la tenis a fost sărbătorită victoria Simonei Halep și știm ce propagandă s-a făcut pentru România. Mai este vreun sector în România care să aducă atâta imagine?
Tocmai acestea au fost motivele ca să vă implicați mai mult decât până acum și ați ajuns la primărie consilier al primarului Decebal Făgădău!
Nu știu dacă lucrurile acestea m-au făcut. Sunt consilierul domnului primar. Cu ce pot, cu sfaturile și cu implicarea mea voi face, dar acest eveniment a fost organizat excelent de Primăria Municipiului Constanța.
A fost fericită Simona Halep, s-a văzut pe scenă…
Toată lumea. Am fost în public și am văzut.
O performanță extraordinară să câștigi Wimbledon-ul, atâta timp cât în România nu prea ai unde să te antrenezi pe iarbă. Este un rezultat extraordinar. Mii de constănțeni au fost în Piața Ovidiu și pe traseu, foarte bună ideea cu autobuzul decapotat, unde a fost salutată și aplaudată. Să sperăm că vom mai avea ocazia pentru astfel de festivități.
Sunt convins că sportivii constănțeni vor da prilejul Primăriei municipiului Constanța să se implice și în alte asemenea momente plăcute. Din păcate, cu un an în urmă, s-au stins două persoane dragi mie, persoane care au contribuit la performanțele mele, antrenorul meu Ioan Veliciu și prietenul meu Mișu Mihăilescu. Asta este viața și nu puteam să trec peste acest moment și să amintesc aceste două persoane dragi mie.
Doi oameni remarcabili, admirabili, care au avut o contribuție decisivă pentru cariera dumneavoastră. Trebuie să spunem că în acea perioadă aveați adversari de renume pe plan mondial, aveați concurență.
Foarte mare concurență, am să spun două nume. Kenianul Henry Rono, care era recordman mondial la 3000 de metri plat, 3000 de metri obstacole, 5000 și 10.000 de metri. Emiel Puttemans, recordman european, medaliat olimpic, campion european, Franco Fava și mulți alții.
Ați avut și două finale la Jocurile Olimpice, la Montreal și la Moscova și acolo ați fost aproape de podium.
La Montreal am fost foarte aproape, a fost o mare surpriză pentru delegația României la superbele Jocuri Olimpice de la Montreal, unde Nadia Comăneci a fost extraordinară și unde s-au luat foarte multe medalii. A fost o surpriză, dar, pentru că veneam dintr-un sistem, sistemul comunist, era greu să pătrunzi acolo, în lumea bună. Totuși am intrat în finală și am ocupat un loc 5, un loc foarte bun.
Vă văd de fiecare dată cu o agendă, nu vă despărțiți de ea! Ce mai scrie acolo, pe agenda dumneavoastră?
Asta e agenda profesională a mea, îmi notez acolo ce mai gândesc eu, bine sau rău. Toată ziua o port cu mine. Mi se spune omul cu agenda.
În 1978, când au fost cele două recorduri, ziarul francez L’Équipe scria despre Ilie Floroiu și rezultatele sale extraordinare. Era o perioadă în care în România erau comuniștii la putere. Francezii nu se prea omorau după sportivii din Est…
Așa este, am apărut în ziarul L’Équipe. A fost o mare bucurie pentru mine și o surpriză, pentru că devenisem o persoană matură, care aveam o anumită performanță și știam că sportivii din țările comuniste nu prea aveau acces la acest ziar. Datorită acestei performanțe, la vremea respectivă extraordinară, s-a scris un articol despre mine și se făcea comparație. Primii 10 sportivi ai lumii, timp intermediari la 2000 de metri, 3000 de metri și făceau o analiză, o comparație între timpi. A fost o mare bucurie și sunt încă mândru pentru că pe vremea aceea se intra foarte greu în paginile acelui grandiose ziar, L’Équipe!
Când vor fi doborâte recordurile dumneavoastră? Credeți că o să fim, cu toții, în viață sau vor ieși la pensie?
Același lucru vreau și eu să știu. Îmi este foarte greu să spun dacă voi avea ocazia sau nu. Nu vin eu să fac elogiul acestor două rezultate, dar, într-adevăr au fost extraordinare la vremea respective. Ca dovadă și astăzi în orice competiție, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale, Campionate Europene, poți să te clasezi în primele 3 sau în primele 6 locuri, care nu înseamnă puțin.
Ați rămas legat sufletește de clubul Farul, de câțiva ani, de când ați ieșit la pensie! În continuare mergeți la club, în fiecare zi!
După 40 și ceva de ani, cât am slujit clubul Farul ca sportiv, ulterior ca persoană care am fost în conducerea administrativă a clubului, îți este greu să te rupi și face parte din viața mea. Și atunci este normal să fiu lângă clubul Farul, să fiu lângă colegii mei, să-I ajut cu un sfat și nu numai, pentru că eu consider că clubul Farul și oamenii merită această afecțiune din partea mea, pentru că și eu, la rândul meu m-am ridicat prin performanțele sportivilor, munca antrenorilor, colegilor din administrativ și evident, celor care au fost, într-un fel sau altul, în jurul clubului sportive Farul Constanța. E o datorie de onoare.
Vă felicităm și la anul să ne vedem din nou aici, la 42 de ani!
Dac-om mai fi în stare bună, dacă mă invitați, răspund cu plăcere. Până la anul nu se va bate acest record și nici cel de la 10.000 de metri. Hai să vorbim numai despre proba de 5000m, astăzi 23 iulie.
Realizatori interviu – Larisa Calistru și Cătălin Donose / Redactor online – Liviu Predescu / Foto – Radio Constanța
Campioana europeană de tineret la 400 m, Bianca Răzor şi Florentina Marincu, afată pe primul loc la junioare în proba de triplusalt, au fost nominalizate de Asociaţia Europeană de Atletism la categoria „Stele în devenire”, pentru titlul de cei mai buni tineri atleţi ai anului 2015.
Bianca Răzor a cucerit într-o manieră impresionantă titlul european la categoria sub 23 de ani, având cel mai bun timp realizat în seriile Campionatelor Mondiale IAAF.
Florentina Marincu a cucerit medalia de bronz la săritura în lungime în cadrul Campionatelor Europene de seniori indoor, cu recordul personal de 6,79 m şi şi-a apărat titlul european de junioare.
Atleta etiopiană Genzebe Dibaba, în vârsta de 24 ani, a stabilit un nou record mondial în proba feminina de 1.500 m, cu timpul de 3min.50sec., vineri seara, cu ocazia reuniunii de la Monaco, a 10-a etapa a circuitului ‘Liga de Diamant’.
Vechiul record – 3min.50sec.47/100 -, mult timp considerat inaccesibil, fusese realizat pe 11 septembrie 1993 de chinezoaica Qu Yunxia, antrenata pe atunci de Ma Junhren, un tehnician ale cărui metode de pregatire au stârnit controverse.
Dubla campioană mondială în sală, la 1.500 m şi 3.000 m, Genzebe Dibaba este sora mai mică a atletei Tirunesh Dibaba (30 ani), multipla campioană olimpică şi mondială la 5.000 m şi 10.000 m.
Prima etapă a Campionatului Naţional de atletism pentru seniori, tineret şi juniori 1, s-a desfăşurat la Piteşti.La această competiţie au concurat şi unsprezece atleţi de la CS Farul.
La feminin pe primul loc s-au clasat Cristina Bujin (triplusalt) şi Andreea Ogrăzeanu (100 m) iar la masculin Cristian Radu (400 m) a urcat pe prima treaptă a podiumului.
Locul al doilea a fost cucerit de Andreea Grecu (100 m), Adrian Dăianu (triplusalt) şi de Cristina Toma (lungime), iar pe locul al treilea s-au clasat Ionuţ Neagoe (lungime), Andreea Grecu (200 m), Maria Gabriela Ilie (aruncarea ciocanului) şi Cristi Boboc (triplusalt).
Un alt atlet constănţean, Cristian Nedelcu (antrenori, Alin Larion şi Cecilia Gevat) a terminat pe locul patru în clasamentul general la 400 m garduri, însă a fost primul la categoria juniori.
Antrenorii acestor sportivi sunt Dan Vlădescu, Lucian Sfia, Daniel Cojocaru, Paul Neagu, Tudor Bogdan, Vali Ionescu, Angela Popescu şi Niculina Chiricuţă.
