Pompierii militari au fost solicitați pentru stingerea unui incendiu care a cuprins un apartament situat la etajul 3 al unui bloc de pe Aleea Violetelor din municipiul Constanța.
La fața locului au fost trimise autospeciale de stingere, autoscara, descarcerarea și mai multe ambulanțe SMURD B2, ATPVM și SAJ.
Incendiul a fost lichidat de proprietari, dar două persoane au suferit atac de panică și au primit îngrijiri medicale de la echipajul SAJ.
Este vorba despre o femeie de 86 ani și un bărbat de 47 ani, care au refuzat transportul la spital.
Pompierii au evacuat fumul din locuință și au finalizat intervenția în scurt timp.
Potrivit reprezentanților ISU Constanța, a ars un reșou electric.
Pompierii militari de la ISU Dobrogea au fost solicitați să intervină în această seară, la un bloc de locuințe din Medgidia, unde ar fi explodat o butelie.
Au intervenit echipaje de la Detașamentul Medgidia, cu o autospecială de transport victime multiple, autoscara, descarcerarea, 2 autospeciale de stingere, iar SAJ, cu o ambulanță.
La fața locului, salvatorii au constatat că a fost vorba despre o refulare de gaz, fără elemente avariate, cu o singură victimă, o femeie în vârstă de 76 de ani cu atac de panică, evaluată de echipajul SAJ și care a refuzat transportul la spital.
Din imobil, s-au autoevacuat 33 copii și 25 adulti – a precizat purtătorul de cuvânt al ISU Constanța, lt. Anamaria Stoica.
Un bebeluș de opt luni a murit în urma unui incendiu care a izbucnit, astăzi, la una dintre camerele locuinței în care se afla. Pompierii din cadrul ISU ‚‚Dobrogea’’ au fost solicitați să intervină pentru stingerea focului în jurul orei 8.40, iar la sosirea echipajelor, incendiul se manifesta violent cu flacără la două camere.
Bunica copilului a avut un atac de panică, iar mama bebelușului a fost transportată la spital de un echipaj SMURD B, suferind arsuri pe corp și căile respiratorii.
Incendiul a fost lichidat după aproximativ 30 de minute de la solicitare, însă cele două camere și bunurile din interior au fost distruse în totalitate.
Potrivit reprezentanților ISU ‚‚Dobrogea’’, cauza probabilă a producerii incendiului ar fi un sistem de încălzire amplasat necorespunzător față de materiale combustibile.
Anxietatea și atacurile de panică. De unde apar și cum putem sta departe de ele
Publicat de Cristina Sîmbeteanu,
29 ianuarie 2018, 08:37 / actualizat: 29 ianuarie 2018, 12:04
Anxietatea reprezintă o problemă foarte frecvent întâlnită în viaţa de zi cu zi. Aproximativ 25% din populaţie suferă de forme de anxietate care ar necesita tratament într-o anumită perioadă a vieţii lor. Alţi 25% au o anxietate mai puţin severă, cum ar fi de pildă frica de şoareci sau păienjeni).
Psihologul Elena Harbur a fost invitatul realizatorului Radio Constanța, Daniel Sîrbu, în emisiunea „Stil de Viață“. Psihoterapeutul explică ce sunt anxietatea și atacurile de panică, modul lor de manifestare și, poate cel mai important, ce anume le declanșează.
Reporter: Nu se știu foarte multe despre anxietate și atacul de panică. Nu le recunoaștem, uneori evităm să recunoaștem aceste simptome, să spunem așa, aceste elemente, dar care sunt extrem de serioase.
Elena Harbur: Anxietatea și atacul de panică sunt două simptomatologii severe din cauză că se bazează pe o emoție normală – frica, dar sunt diferite, pentru că și anxietatea și atacul de panică sunt niște reacții somatice, fiziologice, la o trăire anticipativă de data aceasta. În mod normal, frica este o emoție sănătoasă, pentru că frica apare într-o situație periculoasă și atunci provoacă organismul să facă ceva să supraviețuiască. Cum un stimul periculos avem de obicei două tipuri de răspuns; în creierul reptilian sunt fixate emoțiile și sunt două tipuri de răspuns: ori confruntăm, ori evităm, ori luptăm, ori fugim. În anxietate, apare senzația de pericol și cea de frică la un pericol iminent, puternic, fără stimulul în sine. Nu există un stimul periculos, există doar ideea anticipativă care provoacă toate reacțiile organismului de a face față unei situații care, practic, nu există. Atacul de panic este o manifestare acută și severă care apare de cele mai multe ori fără o cauză anume sau cel puțin persoana nu este conștientă de cauza în sine, dar se trezește cu o simptomatologie acută.
Reporter: Să spunem așa, suntem anxioși pentru că ne e frică de ceva ce de fapt nu există.
Elena Harbur: Da!
Reporter: Ne închipuim pericolul, în vizualizăm, îl anticipăm, dar el de fapt nu există, iar noi patologic reacționăm la un pericol pe care nimeni nu îl vede, decât noi.
Elena Harbur: Da, în termeni mai simpli, așa este. Adică trăiesc o stare de anxietate în situația în care nu există pericolul în sine. Mă gândesc că la un moment dat s-ar putea să mi se întâmple ceva. Cum este de exemplu «Ai grijă să nu treci strada fără să te asiguri». Copilul învățat tot timpul «Ai grijă! Ai grijă! Ai grijă!» învață să trăiască în iminența pericolului fără ca, propriu-zis, pericolul să existe.
Reporter: Nu apare aici pericolul bulgărelui de zăpadă? Această stare se perpetuează, se generalizează, vizualizăm sau interpretăm pericole din ce în ce mai mari și anxietatea se permanentizează.
Elena Harbur: Da, practic în anxietate se învață frica. Se învață a-mi fi frică tot timpul de orice. Asta înseamnă că se distruge cumva încrederea în sine, dar și posibilitatea creării ei. Este ca și cum, în permanență, simt că sunt incapabil să fac față și atunci, dacă sunt incapabil să fac față la un stimul simplu, dar cu care mă întâlnesc de obicei în viața de zi cu zi, nu am cum să fiu capabil pentru ceva serios, ceva mai amplu și atunci anxietatea devine permanentă și se generalizează.
Reporter: Cum afectează acest lucru viața socială?
Elena Harbur: Afectează grav viața socială a persoanei, în sensul în care nu îi afectează numai funcționarea fiziologică, dar și relaționarea. De obicei, persoanele care dezvoltă o anxietate generalizată sunt acele persoane cu o slabă încredere în sine, dar persoanele care au în permanență tendința să îi mulțumească pe ceilalți. Se lasă pe sine, se sacrifică pe sine, ca să-i mulțumească pe ceilalți. Este normal ca o singură persoană să nu mulțumească pe toată lumea și automat va avea un feed-back negativ. Cu fiecare feed-back negativ, oricât ar fi de mic, se amplifică anxietatea, se amplifică ideile de devalorizare și senzația de incapacitate. Automat, relația către ceilalți – persoana se închide în sine, se devalorizează, iar reacția către ceilalți va fi pe măsură. Poate să devină mai agresivă, poate să dezvolte o tulburare agitată să spunem – cu o dinamică foarte agitată sau pur și simplu poate să se anuleze pe sine și să trăiască pentru ceilalți. Se mulează după toate persoanele cu care intră în contact și face orice ca ceilalți să fie mulțumiți.
Reporter: Așadar, în mod clar, relaționarea socială nu mai este una corespunzătoare.
Elena Harbur: Nu mai este nici satisfăcătoare, nici sănătoasă, nici corespunzătoare, pentru că și dacă suntem în cealaltă postură, a omului care are încredere în sine, când am lângă mine o persoană de acest gen devine frustrant, pentru că la un moment dat, mă aștept să îi cer ceva și să primesc ce îi cer, pe când primesc doar o copiere a comportamentului meu și atunci nu am cum să simt că sunt într-o relație satisfăcătoare și prefer să evit sau să schimb persoana.
Reporter: Vorbind despre atacurile de panică – revenind la acest subiect – știu că există mai multe tipuri.
Elena Harbur: Da, există mai multe tipuri de atacuri de panică. Baza este simptomatologia acută. Adică nu pot să numesc un atac de panică dacă doar am o stare tensionată. Atacul de panică întotdeauna vine cu palpitații, cu senzația de sufocare, de moarte iminentă, cu vertij, cu greață, cu vomă, adică simptomatologia este foarte puternică la nivelul la care dacă se întâmplă o dată, după aceea persoana trăiește cu teama că se va întâmpla din nou. Sunt și conjuncturale, adică apar în legătură cu stimuli și pur și simplu spontane; n-au nicio legătură cu nimic, aparent, pentru că în realitate au legătură cu tot psihismul persoanei. Persoana anticipează anumite evenimente și atunci anticipează și evenimentele legate de eveniment. Dacă mă gândesc că mă duc undeva, de exemplu se întâmplă frecvent în mall-uri sau în zone în care este foarte multă lume. Persoana anxioasă anticipează că se duce într-un loc în care este foarte multă lume și se va simți sufocată sau agresată sau copleșită.Nu este un gând conștient neapărat, dar în momentul în care ajunge acolo suferă de atacul de panică. Problema este că nu este conștientă cauza.Întotdeauna nu are nicio legătură cu ansamblul în sine sau cu contextul în sine, ci are legătură cu experiențele de viață și cu dinamica de viață pe care o are.
Reporter: Există persoane predispuse la așa ceva?
Elena Harbur: Da, există! Sunt acele persoane care au fost crescute să le fie teamă și crescute să asculte de ceilalți.
Reporter: Există vârste specifice sau atacurile de panică se pot produce la orice vârstă?
Elena Harbur: Se pot produce la orice vârstă, însă ca o tulburare anxioasă și cu atacuri de panică frecvente apar undeva în intervalul 25-35 de ani. Este perioada în care apare adultul tânăr și este perioada în care se rupe de părinți. Părinții au așteptări de la copii, la fel ca de la niște adulți, iar atunci copilul obișnuit să asculte de părinți și să fie cuminte și să le facă pe plac pentru a obține recunoaștere și afecțiune, brusc se trezește în postura în care are toate responsabilitățile și trebuie să își poarte de grijă, iar atunci înfloresc toate atacurile de panică.
Reporter: Din ceea ce spuneți, deduc faptul că terapia pentru anxietate și pentru atacurile de panică nu este deloc ușoară.
Elena Harbur: Nu este ușoară. Este o terapie profundă care trebuie să meargă pe restructurare. În general, trebuie să aflăm prima dată care este cauza, care este mecanismul distructiv, trebuie să scoatem frica și să lucrăm pe frică. Trebuie să aducem persoana în prezent și să nu mai trăiască în minte, pentru că persoana anxioasă trăiește ori în trecut – în ce i s-a întâmplat -, dar mai mult în viitor, în ceea ce ar putea să se întâmple și atunci trebuie să aducem persoana înapoi în prezent. Ce se întâmplă în realitate acum cu tine. Ce trăiești acum și mai mult decât atât este necesară o educație privind gestionarea emoțiilor. Ce fac eu cu emoțiile mele? Și ce înseamnă frica pentru mine, ce rol are.
Reporter: Ne întoarcem aici un pic la perioada copilăriei și cât de importantă este contribuția părinților în educație.
Elena Harbur: Toți părinții își doresc copii cuminți, copii ascultători. Pe de altă parte, un copil cuminte este un copil temător și asta are efecte asupra lui în formarea sa ca adult. Nu are cum să fie un adult echilibrat. Nu pot să învăț copilul să fie cuminte și să îi cer când ajunge adult să fie pe picioarele lui, să știe să le facă pe toate. Fiind cuminte nu are experiențe proprii, nu are provocări, nu are greșeli, pentru că trebuia să fie cuminte. Nu are cum, ca și adult, brusc, dintr-o dată, să le facă pe toate bine și să mai aibă și curaj.
Reporter: În mod clar este o discuție foarte serioasă care ar trebui purtată devreme, între părinți și copii, apoi purtată și în mediul de învățământ, la școală, în acele medii unde copiii intră, evoluează… pentru că altfel, așa cum spuneați și dumneavoastră, se instalează anxietatea, apar atacurile de panică, iar vindecarea este mai grea.
Elena Harbur: Da, vindecarea durează cam de două ori mai mult decât instalarea, deci durează foarte mult.
Emisiunea „Stil de viață” la Radio Constanța 100,1 FM – Ce îți oferim? O psihologie de viață! Repere reale și practice pentru o viață sănătoasă, armonioasă și echilibrată, o viață satisfăcătoare și împlinitoare! Psihologie practică și eficientă despre cine ești tu și cine suntem noi împreună, o emisiune despre cum să devii cea mai bună versiune a ta! Te așteptăm în fiecare sâmbătă și duminică de la ora 18.00 să ne asculți, să îți spui părerea, să pui întrebări și să faci propuneri pentru ce te interesează cel mai mult: viața ta!
Atac de panică! Incendiu în toiul nopții la MURFATLAR
Publicat de ,
5 iulie 2017, 07:25
Panică în toiul nopții la Murfatlar! La ora 2.30, pompierii au fost solicitați să intervină la un incendiu izbucnit într-un apartament dintr-un bloc situat pe strada Eliade, în centrul orașului.
Militarii ISU Dobrogea de la Detașamentul Palas Constanța au ajuns imediat la adresa indicată. Focul a izbucnit în dormitorul apartamentului, iar proprietarul a părăsit incinta înainte să sosească pompierii. Bunurile din cameră au ars complet.
Pompierii au evacuat zece persoane, locatari ai blocului, care riscau să se intoxice cu fum. Incendiul a fost lichidat repede și nimeni nu a fost rănit. Totuși, mai multe persoane care au suferit atacuri de panică au fost asistate medical la fața locului de echipajul Serviciului de Ambulanță Județean.
Unul dintre elevii Liceului Teoretic OVIDIUS din Constanţa a suferit un atac de panică, marţi, în pauza de la ora 12.00, pe fond de hipoglicemie și hipocalcemie. Elevul a fost tot timpul conștient şi a comunicat coerent, spun reprezentanţii unităţii de învăţământ.
Profesorul de serviciu și asistenta medicală au intervenit cu măsurile de prim ajutor, elevul fiind îngrijit, apoi, de medicii specialişti chemaţi prin apel la 112. Aceştia au stabilit diagnosticul de hipoglicemie, hipocalcemie și atac de panică. Elevul și-a revenit și a fost preluat de familie.
Elena Harbur: Da, în termeni mai simpli, așa este. Adică trăiesc o stare de anxietate în situația în care nu există pericolul în sine. Mă gândesc că la un moment dat s-ar putea să mi se întâmple ceva. Cum este de exemplu «Ai grijă să nu treci strada fără să te asiguri». Copilul învățat tot timpul «Ai grijă! Ai grijă! Ai grijă!» învață să trăiască în iminența pericolului fără ca, propriu-zis, pericolul să existe.
Reporter: Există vârste specifice sau atacurile de panică se pot produce la orice vârstă?
