Ce mai citim azi? O carte? Nu, citim pereţi
Publicat de Florentina Stan, 27 iunie 2015, 15:52 / actualizat: 28 iunie 2015, 10:42
Era o vreme când cu toţii evitam să ne aruncăm privirea spre câte-un perete care, de bună voie şi neavând încotro, găzduia nişte litere. Acum, situaţia s-a schimbat. Scriitoru` de perete nu mai dă lecţii de anatomie explicită, ci filozofează, face declaraţii de dragoste, face politică, se răfuieşte sau pune întrebări retorice.
„Constanţa e locu`/ aici începe şi se termină totu`”
„Un oraş minunat”
„Ea e o piesă de artă pe care fiecare artist se străduieşte să o înţeleagă”
„It`s all gone Mazăre”
„Hai să ne petrecem timpu` dacă tot îl pierdem”
„Îţi trăieşti visul?”
„Sarmale + cola = love”
„Cine citeşte e prost”
„Casă luată de mafia retrocedărilor din România”
„Mă gândesc la tine, în multe feluri, foarte des”
„Poate fi un început”
Concluzia nu poate fi decât una. Românul s-a născut poet, dar n-a avut bani de caiet. Aşa că a scris pe pereţi.
