Acum că năvalnicul ciclon siberian s-a retras de pe plaiuri mioritice, după ce ne-a cotropit zile întregi, ne putem da cu părerea despre cum am depăşit „episodul de vreme rea”, cum le place meteorologilor să spună. Deci, să recapitulăm.
Am avut drumuri închise? Am avut.
Am avut utilaje pe drumuri? Am avut.
Am avut şcoli închise? Am avut.
Am avut munţi de zăpadă? Am avut.
Am avut chef de dat zăpada? N-am avut. Cum? Noi să dăm zăpada? Din faţa blocului, din faţa porţii sau a propriului magazin? Dar nu se poate aşa ceva. Noi nu facem muncă fizică. Noi ne-am câştigat dreptul de a ne autoproclama intelectuali, cu preţul celor 10 – 12 ani de şcoală +/- nişte ani de studii superioare (fiecare cât a putut) şi avem scutire medicală de la a da cu lopata. Avem în schimb, dreptul de a fi nemulţumiţi. Zăpada trebuie să dispară. Cum? În stilul bine-cunoscut. „Să facă cineva ceva”. Dar nu noi. În situaţia asta, nimeni nu vrea să fie „cineva”.
Dar se mai întâmplă şi minuni. Câte un cetăţean, înarmat cu lopată, iese să dea zăpada din faţa blocului. Poate din spirit civic. Poate din amintirea vremurilor demult apuse. Poate pentru a scăpa de grura nevestei. Sau poate doar a pierdut un pariu.
Indiferent care ar fi motivul, rezultatul este unul singur. Cetăţeanul devine vedetă pe reţelele de socializare. Din spatele ferestrelor, co-locatarii, vecinii de scară sau de bloc îi imortalizează hărnicia. Descrierea instantaneului variază de la „Bravo, vecine” la „Ete fraieru`. Dacă n-a învăţat carte, dă cu lopata”.
Aceasta fiind situaţia. Dragă zăpadă, te rugăm să vii mai rar. Şi să nu te mai aşezi aşa, unde-ţi vine. Să te aşterni în mod organizaţ în formă de om de zăpadă, iglu sau bulgări. Să nu îndrăzneşti să acaparezi parcări trotuare sau alei dintre blocuri. Poţi sta pe câmpuri, în parcuri sau pe marginea drumurilor – dar fără să încurci traficul rutier sau pietonal.
Şi când o fi să te topeşti … nu mai bine te evapori?
„Fluturaş nu mai ai aripioare, domnul conte ţi le-a furat” Acest şlagar al anului 2 de grădiniţă nu mai este fredonat doar de copii. E murmurat şi de salariaţi, dar pe un ton mult mai puţin entuziast. Desigur, ei, salariaţii nu se referă la diafana fiinţă – fluturele, care trăieşte doar o zi – ci la hârtia care îi anunţă pe ce venit se pot baza. Cu creşterea salarială în minte (conform deciziei guvernanţilor, salariul minim brut creşte de la 1.400 la 1.900 de lei), ia omul, fluturașul în mâna, se uită la venit şi îi pleacă entuziasmul. Nefiind olimpic la matematică, omul certat cu cifrele, cu procentele şi cu majorările, cere lămuriri, în stânga şi-n drepta. Şi uneori, le primeşte:
– Păi, nu era vorba sa crească?
– Ba da.
– Şi-atunci?
– A crescut.
– Nu-nţeleg.
– Au crescut şi contribuţiile.
– Adică?
– Sănătatea, pensia şi şomajul. Până acum, dumneata plăteai o parte şi firma/instituţia la care lucrezi, plătea o parte. Acum, tu plateşti tot.
– Păi de ce?
– Fiindcă teoretic – şi la un moment dat şi practic – sunt ale tale. Pensia ta, sănătatea ta, şomajul tău.
– Şi până acum, nu erau ale mele?
– Ba da.
– Nu-nţeleg nimic.
– Până acum, unii angajatori nu plăteau partea lor de contribuţie. Şi ieşea bugetul statului pe minus. Bani insuficienţi pentru sănătate, pensie şi şomaj.
– Şi-acum o să le plătească?
– Da. Pentru că le scot din buzunarul tău, nu din al lor.
– Şi majorarea mea? Unde e?
– Practic…pe hârtie.
– Iar nu-nţeleg.
– Dacă nu era majorarea aia şi se făcea doar transferul contribuţiilor, salariul îţi scădea. Aşa nu-ţi scade.
– Da` nici nu-mi creşte, aşa cum au zis.
– Ba da. Creşte. Dar pe hârtie.
– Pe fluturaş, adică. Şi la ce m-ajută?
– La bancă. Având un salariu mai mare, poţi primi un credit mai mare. Sau la calcularea pensiei ori a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
– Aha. Dar la piaţă?
– La piaţă … nu. Acolo te duci cu portofelul, nu cu fluturaşul.
UPDATE – Proiect social: Ore nedormite pentru bănci potrivite
Publicat de Florentina Stan,
17 februarie 2018, 09:15 / actualizat: 19 februarie 2018, 14:11
Din școlile românești lipsesc multe. O știu dascălii, o știu părinții și elevii. O știu chiar și autoritățile. Iar motivul îl știm toți: nu sunt suficiente fonduri. Aceasta fiind problema…care este soluția?
O mamă din Constanța a găsit-o: un proiect social. Face semne de carte și le oferă, contra unei donații. Totul pentru a completa banii necesari cumpărării de scaune, pentru cei 28 de elevi ai clasei sale, în condițiile în care o parte din ei, sunt din centre de plasament. Se întâmplă la o şcoală „de cartier”, cum s-ar spune, fără intenţia de arunca vreun sens peiorativ asupra instituţiei de învăţământ respective.
UPDATE – 19 februarie 2018
Liliana Sumănaru, inițiatoarea proiectului, a vorbit, prin telefon, ascultătorilor Radio Constanța despre cel mai nou proiect de suflet al său. Interviul integral, acordat Adelinei Tocitu, îl puteți asculta aici:
Întâmplător, mama despre care vorbim, este şi învăţătoarea acestor elevi, care abia au pornit pe lungul drum la acumulării de cunoştinţe necesare reuşitei în viaţă, conform zicalei „ai carte, ai parte”. Zicală pe care realitatea se străduieşte din răsputeri să o desfiinţeze, aducându-ne zilnic în faţa ochilor, oameni a căror situaţie financiară este invers proporţională cu nivelul de educaţie. Cu toate acestea, unii nu renunţă să dea valoare educaţiei. Şi bine fac. Este şi cazul ei. Încearcă să-i ajute pe micii elevi, să-şi menţină coloana vertebrală dreaptă (şi la propriu şi la figurat), în vremuri în care, tot mai puţin oameni mai au puterea să stea drepţi.
„Altfel nu am cum să ajut. Din 28 câţi sunt în clasă, 6 sunt de la centrul de plasament şi 3 cu bursă socială. Şcoala a avut câteva investiţii dar nu suficiente pentru toate clasele. Ar trebui să mai aştept un an pentru bănci, când ei sunt în creştere, şi poziţia în bancă nu este una corectă… Aşa că am tot citit articole cum pot să fac asta, ca să fie cât mai aproape de legalitate. Ca învăţătoare nu pot să strâng bani, nici elevii nu îi pot implica, aşa că m-am apucat de una singură. Prietenii mi-ar spune că nu mi se ridică statuie. Aşa-i, dar poate lor le va ridica cineva vreodată. Iar misiunea mea este să îi sprijin şi să îi îndrum atât cât pot. Câteodată, însă, este peste puterile mele să le asigur tot ceea ce au ei nevoie. Ştie toată lumea cum stă treaba cu fondurile, sponsorizările, asociaţiile de părinţi şi dotările şcolilor, de aceea am hotărât să mă implic în calitate de mamă, de om, nicidecum de învăţătoare a lor. Vin în sprijinul părinţilor care au făcut un efort pentru a le schimba băncile şi scaunele cu unele adecvate vârstei lor. Îi văd cum se chinuie să stea pe scaune, cum trebuie să le corectez de fiecare dată (inutil, însă) postura în bancă”– spune iniţiatoarea proiectului social.
Aşadar, punem în paranteză calitatea de învăţătoare, când vorbim de această iniţiativă, pentru că legea care ne cere să fim drepţi este uneori, puţin strâmbă. Şi atunci când ea, legea, nu ne prea ajută, nu ne lasă nici să ne ajutăm singuri. A se vedea exemplul oamenilor amendaţi pentru că au reparat singuri drumul din comuna în care locuiesc. Situaţia se repetă şi în şcoli. E nevoie de bănci, de materiale, de reparaţii şi de multe altele dar…”nu sunt bani”. Este ilegal să ceri bani părinţilor pentru că teoretic, învăţământul obligatoriu de 11 clase, este gratuit. Dar … „gratuit pentru elevi, nu şi pentru părinţi”, după cum ne lămurea unul dintre foştii miniştri ai Educaţiei.
Gura ministrului adevăr grăieşte, am putea spune, parafrazând un proverb celebru. Şi ce te faci când nici părinţii nu au posibilitatea să ajute? Te resemnezi, te dai bătut sau cauţi soluţii. Şi uneori, le găseşti. Un exemplu este cazul de faţă. O mamă din Constanţa strânge fonduri pentru elevii ei. Face semne de carte din lemn. Le oferă contra unei donaţii, pentru a cumpăra scaune adecvate. Pentru ca elevii să poată sta corect în bănci. Pentru ca elevii să poată sta drept. Pentru a putea privi drept în faţă, spre viitor. Preferabil, spre un viitor mai bun în care elevii au carte şi au şi parte.
S-ar putea califica drept cel mai scurt cuvânt din lume. În fond, are doar două litere. Dar cuprinde întelesuri cât două enciclopedii Larousse, pentru cine are ochi să vadă. IA – căci despre ea vorbim, adună pe o bucată de pânză, zeci se simboluri, sute de înţelesuri şi mii de gânduri ale celor care le-au cusut cu migală, după reguli de puţini ştiute dar de mulţi admirate. Chiar şi de vedete internaţionale şi de creatori de modă celebri, care uneori, mai „împrumută” inspiraţie pentru propriile colecţii etno. Asta ne face să ne simţim un pic mândri, nu-i aşa?
Dar când împrumută prea mulţ mândria se transformă în revoltă iar românii aparatori ai tradiţiilor strigă la unison: „give credit!”. Aşa s-a întâmplat recenţ după ce creatoarea de modă Tory Burch a copiat o haină românească de la Muzeul de Artă Metropolitan din New York, fără a indica sursa de inspiraţie. Practic, creaţia şi o haină din Oltenia, expusă la muzeu, semănau 1 la 1, ca două picături de rouă, acre stau pe acelaşi spic de grâu din Bărăgan. Aşa s-a născut campania #GiveCredit, promovată de comunitatea La blouse roumaine, care a avut un imediat impact internaţional.
sursa foto: La blouse roumaine
S-a adus din nou, în atenţie, protejarea patrimoniului cultural al fiecărei ţări, într-o lume în care graniţele devin din ce în ce mai fluide. Au fost reacţii în România dar şi în străinătate. Astfel, este posibil ca 24 iunie, Ziua Iei, să devină o Zi Mondială pentru protejarea patrimoniului textil.
Rezultatul? Tory Burch a reparat nedreptatea. A menţionat că una dintre temele colecţiei denumită generic „global vibe”, regăsită în broderii, onorează cusăturile manuale tradiţionale româneşti.
Şi Constanţa onorează cusăturile tradiţionale româneşti şi ia românească, organizând şi în 2017 evenimentul Ziua Universală a iei al Constanţa.
Aşadar, iubitorii de tradiţii sunt aşteptaţi sâmbătă, pe faleza Cazinoului din Constanţa.
Începând cu ora 17.00, acolo va fi sărbătorită Ziua Universală a Iei, eveniment menit să aducă în prim plan tradiţiile româneşti.
Ediţia de anul acesta va fi sub semnul diversităţii etnice, aducând laolaltă şi reprezentanţi ai etnicilor turci, aromâni şi ruşi lipoveni.
De asemenea, aduce şi mai multe noutăţi şi surprize, printre care şi o paradă a iilor, după ne-a declarat Lili Sumănaru, organizatorul evenimentului:
Evenimentul se va încheia în jurul orei 20.00, cu un flash mob, pe muzică populară.
Tot sâmbătă, mai are loc la Constanţa şi un tur al centrului vechi, cu participanţi îmbrăcaţi în ie.
De asemenea, cei de la Biserica Sfântul Nicolae cel Vechi lansează îndemnul „Fă copilărie, dintr-o ie” – credincioşii sunt îndemnaţi să meargă la liturghia de sâmbătă împreună cu copii îmbrăcaţi în port tradiţional românesc.
Ce mai, de toate pentru toţi, ar spune unii. Şi toate pentru ie, am putea adăuga.
Publicat de Florentina Stan,
18 martie 2017, 08:21 / actualizat: 18 martie 2017, 9:26
Trenule maşină mică … întârziat mai eşti, nenică. Aşa am putea readapta, în ziua de azi, celebra melodie a Mariei Tănase. E drept, întârzieri pe şine sunt şi la case mai mari. Dovadă stau normele europene, care prevăd despăgubirea călătorilor întârziaţi fără voie. Dar noi românii, facem totul cu patos, inclusiv întârzierile. La noi, întârzierea durează iar despăgubirea … ei bine, întârzie şi ea.
Probabil că mulţi călători şi-au frecat mâinile de bucurie, la auzul veştii că Uniunea Europeană cere tuturor statelor, să le înapoieze o parte din costul biletului, dacă trenul are o întârziere care nu poate fi trecută cu vederea. Se întâmpla prin 2009. Şi de-atunci, mulţi călători au privit lung, în zare. Trenul a venit în cele din urmă. Dar despăgubirea nu.
Pentru că sosirea trenului mai târziu decât e stabilit face cumva parte din meniu, din cauza infrastructurii – după cum spun cei de la CFR, statul român a cerut o păsuire. Şi a primit-o. Apoi a mai cerut încă una. Uniunea Europeană ne-a înţeles: suntem săraci, n-avem trenuri, şinele scârţâie, întârzierile ne-ar costa prea mult. Acum, pentru a treia oară, ne pregătim să cerem voie să întârziem. Dacă se aprobă, până în 2024, călătorii trebuie să se resemneze. Trenul poate să ajungă la timp, la destinaţie. Sau poate să întârzie.
Va fi din nou, eclipsă de bec, în casele ecologiştilor şi în câteva instituţii. De data aceasta, pe 25 martie. Orele rămân aceleaşi între 20.30 şi 21.30.
Nu, nu este rezultatul veşnicului îndemn al acelei persoane din fiecare familie, căreia îi revine „bucuria şi onoarea” de a plăti factura la electricitate. Aici nu este vorba despre economie. Este vorba despre a trage un semnal de alarmă. Despre a oferi Pământului un strop de atenţie şi o picătură de compasiune. O oră în care poate şi el, respira. Doar e „Ora Pământului”.
Ce treabă are becul din tavan cu „plămânii” Pământului, vă veţi întreba. Ei bine, există o legătură: atunci când este produsă energia electrică – acea minune care ne permite nouă, să facem din noapte zi şi să stăm pe facebook, ore în şir – în atmosferă este emis dioxid de carbon, ceea ce Pământului nu prea îi prieşte.
Probabil că Edison, Tesla, Amper şi toţi ceilalţi care şi-au pus mintea la contribuţie pentru a inventa electricitatea nu s-au gândit că Pământul ar deveni victimă colaterală, în încercarea noastră de a fi mai „luminaţi”. Dar acum sigur au aflat. Şi probabil că undeva, în raiul geniilor, şi ei vor sărbători „Ora Pământului”.
Haideţi că merită şi Pământul un aşa gest simbolic, o dată pe an. Că doar şi el ne suportă cu stoicism … deşi unii dintre noi nu suntem tocmai uşor de suportat.
Deci, nu uitaţi: 25 martie, între 20.30 şi 21.30, „Ora Pământului”. V-am anunţat din timp, să nu ziceţi că n-aţi ştiut. Până atunci, aveţi timp să faceţi rost de lumânări, praf de stele, licurici sau alte surse alternative de lumină. Pământul vă va fi recunoscător. Şi, cine ştie, dacă l-aţi ajutaţ poate vă veţi împiedica mai rar, de câte-un dâmb de pămânţ atunci când mergeţi pe stradă cu ochii în telefon.
CSAT a avizat pozitiv proiectul de buget pentru instituţiile din domeniul securităţii naţionale, a anunţat preşedintele Klaus Iohannis, la finalul şedinţei CSAT.
Şeful statului a criticat însă modul în care a fost alcătuit acest buget, întrucât consideră că ponderea cheltuielilor este prea mare, iar creşterea economică luată în calcul de Executiv este greu de realizat.
„Guvernul a pregătit un proiect de buget pe care doreşte să îl trimită în Parlament şi pentru acest lucru este nevoie de avizul CSAT. Acest buget pe care guvernul l-a pregătit şi este gata să îl trimită în Parlament mi se pare problematic. Acest buget prevede o creştere foarte mare a cheltuielilor şi, după părerea specialiştilor şi după părerea mea, acest buget este prea optimisţ este un buget supraevaluaţ fără să existe o explicaţie pertinentă pentru această creştere foarte mare, vorbim de o creştere în jur de 15%. Chiar dacă considerăm că economia României va creşte, lucru pe care ni-l dorim cu toţii, o creştere atât de mare este greu de realizat. În acest contexţ este cu atât mai greu de realizat de ce bugetele din domeniul securităţii naţionale în unele zone au fost scăzute.”
Preşedintele Iohannis a menţionat că bugetul de stat pe 2017 a avizat cu o obiecţie.
Aceea ca la rectificarea bugetară, guvernul „să vină în completarea acestor sume, acolo unde apar probleme, în special în domeniul salarizării personalului”.
„Proiectul care ne-a fost alocat prevede o alocare de 2% pentru bugetul Ministerului Apărării Naţionale, ceea ce corespunde cu angajamentele în vigoare şi este important de subliniat că acest buget trebuie şi executat. Şi trebuie executat cu folos pentru România şi pentru securitatea naţională a României.
Mai simplu spus, este extrem de important ca aceşti bani alocaţi Ministerului Apărării Naţionale să fie folosiţi pentru programe de dotare pe termen lung, care realmente duc la o modernizare a dotării în România. Bugetul pentru Ministerul de Interne este într-o zonă foarte apropiată cu cel de anul trecut. Iar toate celelalte bugete sunt scăzute cu aproximativ 10% faţă de alocarea de anul trecut. Am analizat toate aceste bugete şi, în final, CSAT a avizat favorabil bugetele pe securitate naţională. Important de reţinuţ că guvernul, prin prim-ministru şi ministrul finanţelor, s-a angajat ca la rectificarea bugetară să vină în completarea acestor sume, acolo unde apar probleme, în special în domeniul salarizării personalului. Cu această remarcă a fost avizat proiectul de buget” a spus şeful statului.
Guvernul se va reuni în cursul zilei de astăzi pentru a aproba proiectul bugetului de stat pentru acest an, urmând ca în cursul zilei documentul să fie trimis la Parlament pentru dezbatere şi votare.
Probabil că este cea mai fotografiată clădire din Constanţa. Indiferent că eşti turist şi nu te poţi abţine să nu îţi faci un selfie, fie că eşti fotograf şi încerci să surprinzi un unghi încă nedescoperit de ceilalţi fotografi – când treci pe faleză, pe lângă Cazino, nu te poţi abţine să nu apeşi pe butonul aparatului foto sau al telefonului. La fel au făcut şi alţii înaintea ta şi la fel vor face şi mulţi alţii după tine. Dacă vor mai avea ocazia.
Povestea Cazinoului începe în 1880. Iniţial, era o clădire din paiantă şi lemn iar amplasamentul era altul. O furtună pe mare l-a distrus parţial iar oamenii vremii au auns la concluzia că ar fi mai simplu să construiască o clădire nouă, decât să o refacă pe cea veche. Clădirea de astăzi a fost gata în 1910, după multe controverse, după schimbarea arhitectului şi a stilului arhitectonic. Era concepută ca loc de distracţie pentru turişti; loc de spectacole, baluri, evenimente caritabile; existau şi săli de lectură, unde se putea citi presa vremii dar avea şi o terasă, la exterior. Nu lipseau nici jocurile de cazino.
Apoi, în Primul Război Mondia, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roşie pe post de spital de campanie. A avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat la începutul anilor `50. Timpul nu l-a iertat nici în următoarele decenii iar în 1986 a avut din nou, nevoie de reparaţii. Atunci le-a primit. Acum … primeşte promisiuni.
În 2006 au reînceput discuţiile privind reabilitarea Cazinoului. În ultimii 10 ani, clădirea a fost pasată de la o autoritate la alta, ca un cărbune încins, pe care nimeni nu vrea să-l ţină prea mult în mână, de teamă să nu se frigă. A curs cu promisiuni şi cu iniţiative. Clădirea a trecut şi prin mâna unui investitor israelian, apoi a apărut ideea vânzării printr-o licitaţie internaţională, au apărut şi nişte investitori chinezi în discuţie şi în cele din urmă, salvarea părea să vină de la fondurile europene. Au început licitaţiile. Imediat după ele au venit şi contestaţiile, valuri-valuri. Acum, problema se dispută în instanţă. Dar… din nou, amânări. Din nou, aşteptări.
Între timp … grupuri de turişti se fotografiază cu el şi merg mai departe. Nu înainte de a lăsa în urma lor regretul „vai, ce păcat…” şoptesc ca pentru sine, parcă pentru a nu fi auziţi de „simbolul Constanţei” ; pentru a nu-l face cumva să se aplece şi mai mult sub povara istoriei şi a promisiunilor.
În 2012, pentru câteva zile, Cazinoul şi-a redeschis porţile pentru vizitatori. Atunci, arăta aşa
Acum, din motive de siguranţă, mai putem vedea doar exteriorul. Şi promisiunea „şantier în lucru”. Numai că … nu lucrează nimeni. Deocamdată, cel puţin. Între timp, cei care militează pentru reabilitarea Cazinoului fac front comun pe internet. Petiţia iniţiată de arhitectul Radu Cornescu a strâns aproape 15.000 de semnături din partea celor care cer reabilitarea clădirii.
Ne rămân însă, fotografiile. Şi cu puţin ajutor de la programele de editare, poţi să juri că ai în faţă un Cazino proaspăt reabilitat.
Expeditor: Chiar eu
Destinatar: Canicula sahariană
Grad de prioritate: Urgent!
Dragă caniculă,
Nu ştim de unde ai venit, dar sper că nu ai uitat drumul de întoarcere. Poate ţi-o fi dor de casă. Că nouă, tare ne e dor de-o ploaie. Vezi tu – noi, românii, suntem ospitalieri dar totuşi … Ascultăm fiecare buletin meteo, cu sufletul de la gură şi cu speranţa în ochi. Doar-doar vom primi o veste bună. Dar nu. De fiecare dată, din gura meteorologului iese cuvântul „caniculă”. Iar caniculă. Adică dumneata.
Noi am învăţaţ pe la şcoală, că în România avem climă temperat-continentală dar dumneata…numai temperată nu eşti. Şi noi ne-am cam săturat de năstruşniciile pe care le faci:
I-ai dat lecţii de alpinism mercurului din termometre şi acum, în fiecare zi, se caţără până pe la 34-35 de grade şi mai coboară de-acolo abia spre seară. Dar nu coboară prea mult. Se opreşte pe la 23 şi trage un pui de somn, pentru ca a doua zi, să se apuce iar de căţărat.
Ai trasformat autobuzele şi microbuzele, în saune pe patru roţi. Ştiu, te-ai gândit la sănătatea noastră, că nu toţi românii îşi permit să meargă la SPA. Dar ai uitat că unii nu îşi permit nici să-şi cumpere un antiperspirant. Şi uite aşa, ajungem să facem aroma-terapie, fără voie. Îmi dau lacrimile numai când îmi aduc aminte.
Casele ni le-ai transformat în incubatoare. Zău că nu era nevoie. Suntem deja mari, vaccinaţi şi rezistenţi la multe. Mai puţin la căldura excesivă. De-aia stăm priponiţi în faţa aparatului de aer condiţionat. Dar nu-i bine, să ştii. De la atâta aer vânturaţ deja auzim valurile mării în urechi, fără să ne mai folosim de scoici. Ai vreun barter cu ORL-iştii? Vrei să ne bagi pe toţi în spital?
Pe stradă, nici nu mai zic. Căutăm umbra, aşa cum caută ANAF-ul evaziunea fiscală. Termometrele din oraş indică temperaturi demne de fundul iadului. Şi dacă e să te iei după dogoarea dejagată de asfalţ tinzi să le dai crezare.
Şi ar mai fi. Dar nu mai zic.
Deci, acestea fiind scrise, stimată doamnă caniculă, vrei să ne onorezi cu absenţa? Şi în drum spre un` te-oi duce, dacă te întâlneşti cu ploaia de vară, îi dai tu adresa noastră? Am impresia că s-a cam rătăcit. Dar să-i spui şi ei, să nu zăbovească prea mult pe la noi. Că noi suntem ospitalieri, dar…ne trece repede.
Şi ca argumente extra, uite nişte poze, cu copyright-ul de rigoare, dedicat autorilor necunoscuţi subsemnatei.
Medicii din municipiul Constanţa trebuie să aleagă, în perioada următoare, dacă vor să lucreze la stat sau la privat.
Asta pentru că municipiul Constanţa şi o arie de 25 de kilometri în jurul său – nu mai intră în categoria zonelor deficitare, din punct de vedere al medicilor specialişti.
Aşa reiese din raportul făcut de o comisie mixtă, formată din reprezentanţi ai DSP, Colegiului Medicilor, Consiliului Judeţean Constanţa şi Casei de Asigurări.
Explică Aurelia Rădoi, purtătorul de cuvânt al CJAS, spune că spitalele nu pot încheia contractul cu Casa de Asigurări, dacă în schema de personal figurează medici care lucrează simultan, şi la stat şi în sistemul privat de sănătate. „Un medic nu poate avea două contracte cu CJAS”
Această prevedere exista şi până acum, în legislaţie, însă nu se aplica pentru că municipiul Constanţa nu avea suficienţi medici specialişti.
Una dintre unităţile medicale care va fi afectată este Spitalul Judeţean Constanţa.
Directorul Cătălin Grasa ne-a declarat că unitatea medicală are deficit de specialişti pe mai multe secţii şi că va face demersuri pentru ca situaţia să fie reanalizată.
Lume, lume, iar s-a împărţit România în două. De data asta nu mai sunt de vină nici imigranţii, nici maidanezii, nici măcar opţiunile electorale. Vinovaţi sunt chiar buclucaşii de pokemoni – cel mai nou import în materie de tehnologie, care a trecut graniţele plaiurilor mioritice fluierând, fără viză sau paşaport. Acum, după ce ne-am trezit cu ei în ogradă, aruncă românii cu părerea proprie ba în stânga, ba în dreapta, cum că monstruleţii ăştia galbeni sunt – ba buni, ba răi. De fapt nu ei în sine, ci jocul care i-a adus din desenele animate, direct în vieţile noastre.
Ce-o mai fi dom`le şi asta? Se întreabă cei care nu sunt prieteni buni cu tehnologia. Ce să fie? Un joc. Concret, înarmat cu un telefon mobil, pe care în prealabil ţi-ai descărcat aplicaţia cu pricina, cu ochii aţinţiţi în ecran, porneşti la vânătoare de pokemoni, prin oraş.
O fi bine, o fi rău…
Şi fiindcă jurnalistului îi şade bine să fie obiectiv sau măcar să încerce, să vedem câteva argumente pro şi contra. Susţinătorii jocului spun că te scapă de depresie, îi face pe copii să nu mai stea lipiţi de scaun, în faţa calculatorului, jucând diverse alte jocuri, ci îi face să iasă în aer liber. Mai nou, s-a găsit şi o latură umanitară a jocului. Nişte oameni creativi au pus pe reţelele de socializare, poze cu copii din Siria, însoţiţi de pokemoni, doar-doar o avea lumea ochi şi pentru suferinţa. Cu scuzele de rigoare, că vă stric zen-ul, iată două dintre pozele cu pricina
Acum, să trecem la latura negativă a jocului, să nu facem echidistanţa să şchiopăteze.
Primele pe lista celor care sunt anti-pokemoni ar fi: dependenţa, faptul că ne transformă în mici zombi, care umblă de bezmetici cu ochii aţintiţi în telefon şi nu în ultimul rând, gradul de risc al jocului.
Psihologii spun că este un joc atât de captivant încât ajungi să ignori realitatea din jurul tău. Şi aici sunt câteva exemple, deocamdată de prin alte ţări. O busculadă generală s-a produs în Central Park din New York iar în California, doi tineri au căzut de pe faleză, în ocean, alergând după Pokemoni. În Florida, doi jucători au fost împuşcaţi, după ce proprietarul unei locuinţe a crezut că sunt nişte hoţi, iar în New Jersey, o femeie a fost salvată de pompieri, după ce a rămas blocată într-un copac dintr-un cimitir, în timp ce juca Pokemon Go.
Pentru că unora le vine cheful de vânătoare chiar când sunt la volan şi poliţiştii români au făcut un apel: „Puteţi găsi Pokemonii respectând regulile de circulaţie”.
Deci, or fi buni pokemonii ăştia? Lista cu argumente pro şi contra rămâne deschisă. Aşa cum, larg deschişi ar trebui să fie şi ochii împătimiţilor jocului.
Publicat de Florentina Stan,
24 iulie 2016, 09:35 / actualizat: 24 iulie 2016, 11:44
Deunăzi, vedeam cu toţii la TV, un primar proaspăt ales, adus cu duba Poliţiei la primăriei, pentru a-şi prelua mandatul, în mod oficial. De unde era adus? Din arest.
În faţa primăriei, l-au întâmpinat zeci de simpatizanţi, cu lacrimi şiroaie pe obraji, care-l ridicau în slăvi şi-i deplângeau soarta. În faţa televizoarelor, asistau la spectacol mii de români, fiecare cu părerea lui în braţe. Unii priveau revoltaţi, alţii ridicau din mână a lehamite, alţii se uitau înduioşaţi şi alţii se întrebau retoric: „unde-i dom`le justiţia, în ţara asta?”
Astăzi, justiţia a cuvântat. Într-un interviu la Radio România Actualităţi, ministrul Justiţiei, Raluca Prună, referindu-se la persoanele cercetate penal care candidează, a declarat că nu se poate reglementa la nivel de legislaţie bunul simţ dar că modul prin care se poate sancţiona acest lucru este votul cetăţenilor. ‘Persoana care este în cursul unei cercetari penale sau al urmaririi penale si care nu este înca o persoana condamnata este prezumata nevinovata. Acum noi nu putem reglementa la nivel de legislatie, cum sa spun, bunul simt – faptul ca daca eu ma aflu într-o procedura penala ar fi bine poate sa nu ma mai erijez într-un model pentru societate si sa ma prezint drept candidat care sa conduca cetatea. Sa conduca cetatea catre ce? Noi nu putem legifera asta, dar cred ca modul prin care putem sanctiona acest lucru este fiecare cu votul sau’, a afirmat Raluca Prună, la Radio România Actualităţi.
Aleşii ajunşi în faţa justiţiei susţin de regulă, că sunt nevinovaţi şi sunt victime ale unei prigoane. Alegătorii, ba îi cred – ba nu-i cred, ba-i simpatizează – ba aruncă cu pietre în ei, metaforic vorbind.
Deasupra tuturor controverselor e legea, care prevede clar că până în momentul în care judecătorul nu loveşte cu ciocănelul în pupitru şi nu dă o sentinţă definitivă, omul adus în faţa instanţei sub diverse acuzaţii, este considerat nevinovat. Şi în calitate de potenţial nevinovaţ poate chiar candida pentru o funcţie publică. Legea nu-i opreşte, după cum spune chiar ministrul Justiţiei.
Cu alte cuvinte, unde-i lege nu-i tocmeală iar unde nu e lege … dictează bunul simţ. Între timp, vuiesc opiniile şi acuzaţiile iar pamfletarii mai creativi propun chiar înfiinţarea Ministerului Bunului Simţ.
Roma, Toronto, Washington, Sibiu, Cernăuţi, chiar şi UK, şi multe altele. Lista-i lungă. Ce au în comun? În toate aceste locuri, vineri, s-a sărbătorit Ziua Iei. Constanţa nu a făcut excepţie şi a bifat a 3-a ediţie a evenimentului. Fără sfârâit de mici pe grătare şi muzică asurzitoare în difuzoare, cum s-ar fi aşteptat unii. Nu asta era ideea. Oricum, sunt destule evenimente zgomotoase şi pline de fum. Ziua Iei e despre altceva.
E despre respect pentru tradiţie, despre mândrie – în sensul bun, nu fală nejustificată, despre modul în care noul şi vechiul fac arc peste timp. E despre faptul că „bătrâna” ie, purtată odinioară la horele din sat, în zi de sărbătoare sau în orice altă zi, a trecut proba timpului şi a ajuns să defileze pe marile podiumuri ale lumii. Ba chiar a ajuns să se înţeleagă de minune cu jeanşii americani, după cum a demonstrat expoziţia foto „Sânziene în urban”. Ştia ea, Regina Maria, ce ştia – de purta cu atâta cu mândrie şi demnitate, tocmai simpla bluză ţărănească. Deşi ar fi putut merge oricând, la shopping la Paris, să se îmbrace de la marii creatori, că doar deh, era regină.
Aşadar, cine a trecut vineri, prin Piaţa Ovidiu din Constanţa, a putut să vadă pe viu, dar şi pe un ecran gigant, cum arătau costumele populare dobrogene, dar şi din alte zone ale ţării, acum 100 de ani. Amatoarele de modă şi nu numai au putut „fura” ponturi, despre cum se poartă o ie cu stil iar cele care îndrăgesc tradiţiile au putut studia în voie, mai multe modele de ii şi cămăşi, din vremuri demult apuse, dar nu uitate. „Cu creionul pe hârtie”, copiii au desenat şi colorat motive tradiţionale româneşti, micile suveniruri au avut locul lor, rezervat iar totul a fost parfumat cu miresme de lavandă.
În concluzie? Reacţiile au fost diverse: de la „ce, asta e tot?” până la „uau, ce frumos”. Oricum, după cum bine ştim, gusturile nu se discută. În rest, a fost culoare, au fost zâmbete, au fost ii. Şi vor mai fi. Atât timp cât oameni – mai tineri sau mai în vârstă – vor alege să respecte ceea ce avem noi, frumos, în loc să arunce cu pietre. Să salveze iile de la uitare, purtându-le cu demnitate.
Apropo, ştiaţi că primarul capitalei americane a proclamat ziua de 24 iunie 2016 drept Ziua Universală a iei în Washington, D.C?
În proclamaţia semnată de primar se arată că ziua de 24 iunie a fost recunoscută şi celebrată în jurul lumii şi este sărbătorită inclusiv de comunitatea românească din Washington. Este menţionat şi faptul că ia românească a devenit un simbol internaţional al culturii române şi o sursă de inspiraţie pentru mari creatori de modă.
Gata. S-a terminat şi minivacanţa de Rusalii. Patronatele din turism au tras linie şi au socotit iar rezultatul a fost peste aşteptări: peste 60.000 de turişti au ascultat chemarea mării şi au venit pe litoral.
Însă, nu doar oamenii din alte oraşe ale ţării au venit să facă o baie de soare, pe litoral? Pe strada Unirii din Constanţa, şade mândru, cu faţa la soare, un indicator rutier pe care scrie citeţ „Tg. Mureş”. Ori dumnealui e venit de acolo, ori vreun turist nostalgic după plaiurile natale s-a gândit „să pună o piedică în calea uitării”.
Cel mai vechi mall din Constanţa. E atât de vechi, că atunci când era el în vogă, denumirea de „mall” nici nu exista la noi în ţară. Deci, nu-i de mirare că aici şi-a găsit loc şi tradiţia.
Urci trei etaje, treci pe lângă vitrine lustruite din care îţi fac cu ochiul diverse produse şi dacă acestea nu îţi distrag atenţia prea mulţ ajungi în locul în care se petrece magia. Locul în care, câteva constănţence iubitoare de frumos, coordonate de Simona Niculescu, cea care a iniţiat proiectul „Şezătoare Constanţa”, se întâlnesc de două ori pe săptămână, pentru a readuce la viaţă, tradiţia.
Înarmate cu ac cu aţă, reuşesc să recreeze ii româneşti şi diverse accesorii, toate purtând simboluri pline de înţeles. Exact aşa cum făceau, cu zeci de ani în urmă, străbunicile, bunicile sau chiar mamele noastre.
Dacă faci abstracţie de locul în care te afli şi de data din calendar, îţi poţi chiar închipui că ai făcut o călătorie înapoi în timp, în acele vremuri în care arta populară îşi trăia momentele de glorie.
Acum, ca şi atunci, se lucrează de zor. Nu de alta, dar mai e foarte puţin, până la Ziua Iei. Da, ia are o zi numai a ei. Pe 24 iunie, ia este cinstită în întreaga lume, acolo unde există comunităţi de români iubitori de tradiţii şi frumos. Ia e norocoasă, deci. De ceva timp, noi, românii am descoperit că ia e cool, după ce am văzut staruri internaţionale purtând-o cu mândrie. Mândrie, care nouă ne-a lipsit o vreme. Dar nu-i nimic, acum a revenit în forţă şi recuperează, graţie unor oameni care au apreciat-o şi în vremurile în care a fost într-un con de umbră.
Eugenia Catargiu, colecţionar – despre „secretele iei” şi nu numai:
Dacă şi tu vrei să-ţi regăseşti mândrIA, vino în Piaţa Ovidiu, pe 24 iunie, la ora 17.00 şi sărbătoreşte Ziua Internaţională a iei, ediţia cu numărul 3. Dress code este bineînţeles – ia. Dacă eşti pasionat de fotografie ori de modă, ai un motiv în plus să vii – expoziţia „Sânziene în urban” te aşteaptă.
Simona Niculescu, organizator Ziua Iei, la Constanţa – despre evenimentul din 24 iunie:
sursă foto: Radu Niculescu Photography, Şezătoare Constanţa
Vechile tradiţii şi modernul Facebook şi-au dat mâna şi au adus IIA românească, de la sat la oraş, din vremurile bunicilor în zilele noastre. Totul a pornit de la Chişinău. Acolo a fost iniţiată această mişcare. Apoi, i-a molipsit treptat pe românii din străinătate – acolo unde dorul de ţară arde mai tare – şi a ajuns şi în oraşele din România, până la malul mării, la Constanţa. Au apărut pagini de facebook unde poţi găsi modele tradiţionale, sfaturi, poveşti, toate având ca temă iia.
A fost lansată chiar şi o petiţie online, pentru includerea iei româneşti în patrimoniul UNESCO şi a-i asigura astfel, dăinuirea în timp. Până acum, petiţia a fost semnată de peste 26.000 de persoane.
În centrul vechi al Constanţei, istoria te urmăreste îndeaproape, îţi suflă în ceafă de-a dreptu’ şi dacă are o zi mai proastă, poate să-ţi cadă chiar şi-n cap. Aşa că nu e de mirare, că numai aici mai găseşti telefoane publice – acei strămoşi îndepărtaţi ai smartphone-urilor, care ne-au monopolizat viaţa.
Cu siguranţă, dacă vreodată, istoria va vrea să ne certe, pentru c-o lăsăm să se prăbuşeasăa, se va folosi de acele telefoane. Până atunci, ele rămân agăţate de perete, invizibile pentru mulţi, lipsite de viaţă (şi de ton) dar pline de istorie (şi de praf)
Cine a avut ochi să vadă a putut observa, la moment dat, pe o stradă din Constanţa, o apariţie mai puşin obişnuită: „Book-mobilul” – maşina anticarului cu super puteri.
Super puterea lui principală este îndrăzneala de a încerca să-şi câştige existenţa din cărţi, într-o vreme în care cuvântul „carte” îi duce pe mulţi cu gândul la Asul de treflă, şeptarul de caro, decarul de inimă roşie sau … de ce nu … la asul din mânecă.
Şi asta tocmai în oraşul în care „Casa de Cultură” conţine o sală de bingo şi un club de manele.
În ultimele zile, constănţenii au privit – tot mai des – spre cer. Nu doar pentru a verifica dacă prognoza meteorologilor se adevereşte, ci pentru a admira spectacolul oferit de nori. Dacă până acum, eram obişnuiţi doar cu nori albi şi nori gri, mai nou, natura vrea să ne surprindă.
Meteorologii spun că norii bizari, apăruţi pe reţelele de socializare, nu sunt ceva ieşit din comun şi apar de regulă, în perioadele de instabilitate atmosferică din sezonul cald.
Dacă ne mai amintim, de la orele de geografie, norii se formează datorită circuitului apei în natură şi nu sunt altceva decât o masă formată din miliarde de picături de apă sau cristale care plutesc în aer.
Un nor cumulus, care are un contur bine determinat, un aspect de vată şi o culoare alb-strălucitoare, cântăreşte sute de tone şi eliberează echivalentul de energie al exploziei a 270 de tone de TNT – scrie Descoperă.ro
La ce sunt buni norii? Ei bine, ei reglează temperatura planetei, ne oferă indicii preţioase despre schimbările de vreme şi despre schimbările climatice şi nu în ultimul rând, ne lasă muţi de uimire, atunci când au forme şi culori mai stranii. Ca în imaginile de mai jos, care au fost surprinse zilele trecute, puţin înainte de ora 21.00.
Internetul devine piaţă de desfacere pentru micii producători.
În condiţiile în care, tot mai mulţi orăşeni sunt interesaţi de produsele „de ţară”, mai mulţi tineri din centrul ţării au lansat o campanie online, care să le vină în sprijin.
Intitulată „Adoptă un ţăran”, iniţiativa îşi propune să realizeze un catalog online al micilor producători.
În acest fel, îi încurajează pe cei de la oraş să îşi aleagă un fermier şi să devină clienţii fideli ai acestuia.
O iniţiativă asemănătoare există şi în Dobrogea, unde o tânără din Constanţa a creaţ pe facebook, grupul „Ţăranii Dobrogeni”.
Acesta are în prezent peste 9.000 de membri, cumpărători interesaţi de produse româneşti şi mici fermieri, care scot la vânzare produse diverse: de la legume şi fructe până la preparate din carne şi lapte ori dulciuri tradiţionale.
Ia românească are şi anul acesta o zi numai a ei. Pe 24 iunie, în întreaga lume, acolo unde există comunităţi de români iubitori de tradiţii şi frumos.
Şi constănţenii sunt invitaţi să sărbătorească, pentru al 3-lea an consecutiv, Ziua Iei în Piaţa Ovidiu.
Evenimentul are loc pe 24 iunie, între orele 17.00 – 21.00, include şi o expoziţie foto dar şi alte surprize, pe care organizatorii încă nu le dezvăluie. „Vă aşteptăm, îmbrăcaţi în ie, să admirăm fotografiile expuse de Sânziene în Urban şi cămăşile Dobrogene, cusute de fetele de la Şezătoare Constanţa. Suvenir din Dobrogea ni se va alătura şi anul acesta. Avem pregătite câteva surprize pentru iubitorii de frumos.” – scriu organizatorii, pe facebook.
SCURT ISTORIC
Vechile tradiţii şi modernul Facebook şi-au dat mâna şi au adus IIA românească, de la sat la oraş, din vremurile bunicilor în zilele noastre. Totul a pornit de la Chişinău. Acolo a fost iniţiată această mişcare.
Apoi, i-a molipsit treptat pe românii din străinătate – acolo unde dorul de ţară arde mai tare – şi a ajuns şi în oraşele din România, până la malul mării, la Constanţa. Au apărut pagini de facebook unde poţi găsi modele tradiţionale, sfaturi, poveşti, toate având ca temă iia.
A fost lansată chiar şi o petiţie online, pentru includerea iei româneşti în patrimoniul UNESCO şi a-i asigura astfel, dăinuirea în timp. Până acum, petiţia a fost semnată de peste 17.000 de persoane.
Pentru hotelierii de pe litoral, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, în această mini-vacanţă.
Dacă estimările iniţiale anunţau peste 30.000 de turişti, la finalul minivacanţei, cifrele au fost mai puţin optimiste, cel puţin în privinţa încasărilor.
Acestea au fost la jumătate faţă aceeaşi perioadă din 2015, spune prim-vicepreşedintele Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc, Dragoş Răducan.
Însă, pentru vârful de sezon, previziunile sunt optimiste, mai spune Dragoş Răducan, care susţine că vremea caniculară va aduce şi „încasări fierbinţi”.
Deocamdată, semnalele sunt bune, cel puţin pentru staţiunea Vama Veche.
Hotelierii de aici spun că pentru lunile iulie şi augusţ estimează un grad de ocupare de până la 70%.
Cât despre tarife, şi acestea vor creşte, de la 140 de lei pentru o noapte de cazare, în lua mai – până la 380 de lei, în lunile iulie şi august.
Unii patroni de terase din Vama Veche spun că staţiunea încă nu este pregătită şi speră la sprijin din partea autorităţilor.
Dar care-i povestea din spatele imaginii? Ar putea fi mai multe variante:
1. Înaripatele râvnesc la aceeaşi bucată de cozonac, aruncată în apă
2. Au loc discuţii aprinse despre numărul de calorii pe care le are o felie de cozonac şi de câte minute de zbor este nevoie pentru a arde caloriile respective
3. Este o şedinţă de lucru despre măsurile de siguranţă pe lac, pe durata avertizării Cod galben de ploi, emisă de meteorologi
UPDATE 13.55 Secretarul de stat Corina Şuteu a fost propusă, astăzi, de premierul Dacian Cioloş pentru a ocupa funcţia de ministru al Culturii.
Ministrul culturii, Vlad Alexandrescu, s-a răzgândit şi nu îşi mai dă demisia, ci aşteaptă să fie demis din funcţia pe care o ocupă în guvern.
Vlad Alexandrescu a mers astăzi la muncă, la sediul ministerului pe care încă îl conduce, şi a declarat pentru un post de televiziune că aşteaptă să vadă pe cine va propune Dacian Cioloş în locul său, dar că ar fi dispus să rămână titular la Cultură.
Ministrul şi premierul aveau o înţelegere, astfel încât primul să-şi prezinte demisia după Paşti.
Deranjat de declaraţiile pe care ministrul culturii le-a făcut cu privire la presiuni şi intimidări din partea colegilor din guvern, dar şi din partea unor grupuri de interese, despre care nu a vorbit anterior, şeful executivului a declarat încă de sâmbătă că-l va demite pe Vlad Alexandrescu astăzi, când va face şi nominalizarea pentru viitorul ministru al culturii.
Centrul INFOTRAFIC al Poliţiei Române informează că, la această oră (12:45), în mai multe judeţe din ţară traficul rutier se desfăşoară în condiţii de ploaie.
Pentru a preveni producerea accidentelor rutiere pe drumurile publice, poliţiştii de la Rutieră recomandă prudenţă sporită la volan, adaptarea vitezei la condiţiile de drum, evitarea manevrelor riscante şi păstrarea distanţei în mers.
De asemenea, este necesar ca fiecare manevră în trafic să fie efectuată numai după o temeinică asigurare.
În situaţia în care vizibilitatea în oglinzile autovehiculului este redusă din cauza stropilor de ploaie, folosirea luminilor de către ceilalţi conducători auto reduce riscul producerii unor accidente pe fondul neasigurării la schimbarea direcţiei de mers. De aceea, poliţiştii recomandă ca luminile de întâlnire să fie folosite pe timpul zilei, pe toate categoriile de şosele.
Vântul afectează buna desfăşurare a traficului rutier, aşadar conducătorii auto trebuie să-şi sporească prudenţa pe toată durata deplasării, dar mai ales la ieşirile din tronsoanele împădurite şi sate, la intrările şi ieşirile de pe poduri sau la încrucişările cu autovehiculele cu gabarit mare. Rafalele de vânt laterale modifică ţinuta de drum a maşinilor, cu atât mai mult cu cât viteza cu care se circulă este mai mare.
Totodată, trebuie evitate oprirea sau staţionarea în dreptul copacilor de pe marginea drumurilor, deoarece vântul puternic îi poate rupe.
Judeţul Constanţa se află sub atenţionare COD GALBEN de precipitaţii ce vor cumula 20-30 l/mp şi izolat 50 l/mp,vântul va sufla cu 55-65 km/h, izolat cu 70km/,.
Atenţionarea este valabilă începând cu data de 03.05.2016, ora 09:00 până în data de 04.05.2016, ora 21:00.
Pentru prevenirea efectelor negative cauzate de precipitaţii, specialiştii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dobrogea”au următoarele recomandări:
a) pastraţi-vă calmul. Nu intraţi în panică!
b) respectaţi cu stricteţe măsurile stabilite de autorităţi;
c) mentineţi în permanenţă deschise receptoarele radio-TV;
d) folosiţi telefonul doar pentru urgenţe;
e) pregatiţi, din timp, un stoc de provizii (apă, alimente, medicamente, pături etc.);
f) dacă sunteţi sfătuit să vă evacuaţi, faceţi-o prompţ luând cu dumneavoastră lucrurile de primă necesitate, documentele de identitate şi obiectele de valoare;
g) evacuaţi animalele din gospodărie în afara zonei de pericol;
h) dacă sunteţi surprinsi de inundaţie, urcaţi-vă către părţile superioare ale locuinţei sau pe acoperiş;
i) staţi departe de zonele calamitate;
j) acordaţi primul ajutor celor care au nevoie până la sosirea echipelor de salvare;
k) asteptaţi cu încredere, intervenţia autorităţilor;
l) dupa trecerea pericolului sau în cazul în care aţi fost evacuaţ anunţaţi rudele că sunteţi în siguranţă.
Pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă generate de inundaţii, le reamintim autorităţilor că trebuie să întreţină corespunzător şanţurile şi rigolele de scurgere a apelor pluviale, să îndepărteze materialul lemnos şi deşeurile din albia majoră a cursurilor de apă, respectiv din secţiunile de scurgere a podurilor şi podeţelor.
Publicat de Florentina Stan,
1 mai 2016, 10:03 / actualizat: 1 mai 2016, 11:07
Luna mai vine cu două veşti bune şi una rea: scade preţul gazelor şi creşte salariul minim pe economie, dar odată cu el, creşte şi valoarea amenzilor rutiere.
De la 1 mai, salariul minim pe economie creşte la 1.250 de lei însă cresc şi amenzile pentru că un punct de amendă este echivalentul a 10 % din salariul minim brut.
Însă, tot de astăzi, facturile populaţiei, la gazele naturale vor fi mai mici, în medie cu 1,5%.
Este posibil ca în curând, să mai fie aplicată o reducere a tarifelor, spune Daniel Apostol, secretarul general al Asociaţiei Române a Companiilor de Explorare şi Producţie Petrolieră.
„Se impune, datorită preţurilor internaţionale pe piaţa gazelor, care sunt astăzi mai mici decât preţul reglementat. Diferenţa de la 60-62 de lei pe metru cub până la 72 de lei, care este preţul reglementat. Se impune dereglementarea preţului, în beneficiul populaţiei”.
Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie a anunţat recent că importurile de gaze naturale au crescut din nou, ajungând la 10% din consumul naţional, care este acum de aproximativ 15 milioane de metri cubi pe zi.
Sărbătoarea Paştelui este considerată a fi una a bucuriei date de vestea Învierii lui Hristos. De aceea, timp de 40 de zile, până la Înălţare, credincioşii folosesc ca formă de salut sintagma „Hristos a înviat!”, la care se răspunde cu „Adevărat a înviat!”. Aceleaşi formule sunt folosite şi atunci când sunt ciocnite ouăle roşii.
În bisericile ortodoxe, slujba de Înviere începe în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult. La miezul nopţii, preotul iese din biserică şi cheamă credincioşii cu îndemnul „Veniţi de luaţi Lumină!”. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse, aceştia în frunte cu preotul înconjoară biserica de trei ori, cântând „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Apoi, slujba de Înviere, continuă în Biserică.
Credincioşii aduc la biserică, în noaptea Învierii, ouă vopsite, cozonac, pască, friptură şi alte preparate de Paşte, pe care preoţii le sfinţesc.
Tot de Paşte, credincioşii aprind lumânări pe mormintele celor dragi şi duc acolo alimente pe care le dau de pomană.
Duminică spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică pentru slujba cunoscută ca „A doua Înviere”.
Săptămâna de după Înviere se numeşte Săptămâna Luminată, în care nu se mai posteşte.
De ce ciocnim ouă de Paşte?
De Paste, pe langa mersul la biserica si prepararea produselor din carne de miel sau coacerea cozonacului, printre traditiile de baza se afla si ciocnitul oualor.
Oul este asociat în general creaţiei, iar oul de Paşti îl simboliează pe Iisus în mormânt. Coaja oului este piatra mormântului din care Iisus a ieşit înviind, iar ciocnirea ouălor semnifică deschiderea Sfântului Mormânt şi Învierea.
Potrivit tradiţiei, Maica Domnului, care venise să-şi plângă fiul răstigniţ a aşezat lângă cruce un coş cu ouă. Acestea s-au înroşit de la sângele care picura din rănile lui Iisus. De atunci, în amintirea răstignirii, femeile vopsesc ouă în preajma Paştelui.
În tradiţia populară, ouale rosii sunt considerate pazitorii casei si tocmai de aceea nu trebuie sa lipseasca de pe masă, în zilele de Paşte. Se crede că ele sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli şi protejează animalele din gospodărie.
In acelasi timp, oul simbolizeaza viata eterna, fertilitatea, renasterea si norocul. In Antichitate, ouale erau vopsite in diferite culori si oferite cu ocazia venirii primaverii, simbolizand astfel revenirea naturii la viata, urmata de explozia cromatica specifica.
În dimineaţa primei zile de Paşti, există obiceiul spălării pe faţă cu apa dintr-un vas în care s-au pus un ou roşu şi un ban de argint. Se crede că cei care fac acest lucru, vor fi tot anul sănătoşi şi rumeni la faţă, precum oul de Paşte şi curaţi precum argintul.
Satele dobrogene au păstrat încă vii tradiţiile de Paşte, transmise din generaţie în generaţie.
Ca şi restul românilor, dobrogenii merg la biserică în noaptea de Înviere. La miezul nopţii ia Lumina Sfântă pe care o duc apoi acasă.
În dimineaţa zilei de Paşte, înainte de a se aşeza la masă de Paşti, credincioşii se spală pe faţă făcându-şi semnul Sfintei Cruci de trei ori, după care gustă din pasca înmuiată în vin şi ciocnesc ouă în timp ce îşi zic „Hristos a înviat”, iar cealaltă persoană răspunde cu „Adevărat a înviat!”.
În trecuţ oamenii nu aruncau cojile de la ouăle roşii ci le îngropau în pământ sau le dădeau la animale pentru ca acestea să fie ferite de rele. Alţii obişnuiau să arunce cojile de la ouăle roşii într-o apă curgătoare, pentru ca ele să ajungă pe Apa Sâmbetei şi astfel morţii să ştie că se apropie Paştele Blajinilor.
Însă, Dobrogenii au şi alte obiceiuri în perioada Paştelui, unele dintre ele având rădăcini păgâne.
Paparuda
Este un obicei practicat în a treia zi de Paşti, mai ales de comunităţile de lipoveni din Deltă, şi constă în stropirea cu apă a unui alai de tinere sau de femei bătrâne, care merg din gospodări în gospodări şi cântă invocând ploaia. Ele sunt însoţite de un alai de tineri, de obicei mascaţi.
Caloianul este un alt obicei Dobrogea. În treia miercuri de după Paşte, sătenii făceau o păpuşă din luţ pe care o îngropau pe câmp. Apoi, după o perioadă de timp, era dezgropată, ruptă în bucăţi şi împrăştiată pe câmp. Se credea că astfel, culturile vor fi îmbelşugate.
CONSTANŢA. Lumina Sfântă a venit de pe mare (foto)
Publicat de Florentina Stan,
1 mai 2016, 08:22 / actualizat: 1 mai 2016, 10:18
Sute de credincioşi au fost şi anul acesta pe faleza Cazinoului din Constanţa pentru a lua lumină.
Şi în acest an, Înalt Preasfinţia Sa Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a adus Lumina Învierii din largul mării, în zona falezei Cazinoul, unde înaltul ierarh a fost întâmpinat de preoţi şi diaconi.
De acolo, Lumina Sfântă a fost purtată în procesiune la Altarul de vară din aripa de sud a Catedralei Arhiepiscopale în Parcul Arheologic, unde s-a oficiat Canonul Învierii urmat de Sfânta Liturghie.
Duminică, în prima zi de Paşte, de la ora 12:00, Înalt Preasfinţia Sa Teodosie va săvârşit slujba celei de a doua Învieri, la Catedrala Sfinţii Apostol Petru şi Pavel din Constanţa.
Sistemul informatic de emitere, gestiune şi monitorizare a rovinietei funcţionează, din nou, la parametrii normali, anunţă Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale.
De asemenea, se poate face şi plata taxei de trecere a podurilor peste Dunăre, inclusiv prin SMS.
Aceste plăţi au fost sistate în cursul zilei de sâmbătă, din cauza unor defecţiuni tehnice care au fost remediate după câteva ore.
CNADNR a anunţat ieri, printr-un comunicat, că pe perioada în care sistemul nu funcţionează, nu sunt emise procese verbale de constatare a contravenţiei pentru cei surprinşi în trafic fără rovinietă.
Pe drumurile naţionale sunt active aproape 100 de camere pentru verificarea rovinietei.
În ceea ce priveşte taxa de pod de la Feteşti, aceasta se poate achita până la ora 24 a zilei următoarei treceri.
