D`ale turiştilor. Peştişori, copii şi amintiri la conservă
Publicat de Florentina Stan, 3 iunie 2015, 12:46
Linişte (pentru moment), semi-întuneric, acvarii cu peşti multicolori. Aţi ghicit, am fost să vizitez peştii la ei acasă. Nu în mare, ci la locuinţa lor de vară, la Acvariu.
Abia apuc să vizitez vreo două acvarii, când aud zarvă mare şi cât ai zice peşte, culoarele s-au umplut de prichindei desprinşi parcă dintr-un spot TV despre tulburările tip ADHD. Nu erau singuri, ci însoţi de mamele din dotare. Unele dintre ele îi alimentau pe cei mici cu cultură generală, vorbindu-le despre peşti. Altele puneau amintiri la conservă, adică făceau de zor poze cu telefonului ori cu tableta: poze cu copilu`, poze cu peştişoru`, poze cu copilu` lângă acvariu. Toate pe acelaşi fundal sonor, care-mi amintea ba de recreaţia mare, ba de mineriade.
Nu puteam decât să sper că zarva nu trecea dincolo de geamul acvariului ori că peştii erau surzi. Pentru că, după câtă biologie am învăţat eu la şcoală, alea de le spunem noi urechi de peşte, se numesc branhii iar peştii le folosesc pentru a respira, nu pentru a auzi. Deşi, dacă judec după micuţul din imaginea de mai jos, lipit straşnic de ecranul acvariului, ceva-ceva o auzi el. Sau poate aşa s-o bucura el, când are oaspeţi.
În fine, vizita prichindeilor a fost ca o ploaie de vară: scurtă, zgomotoasă şi după ce s-a încheiat, parcă a coborât pacea pe pământ. Totuşi, peştele – abţibild nu şi-a revenit.
În rest, ceilalţi fraţi ai lui Nemo, erau destul de încântaţi de oaspeţi. N-am poze doveditoare. Dacă vreţi să vă convingeţi, mergeţi să vedeţi cu ochii voştri.
