VIDEO-AUDIO | Sarcofagul intact al băiețelului de la Tomis, o descoperire care a uluit arheologii din întreaga Europă

La conferința de presă, specialiștii MINAC au vorbit cu emoție despre unicitatea acestei descoperiri valoroase, punctând că este primul sarcofag de copil descoperit la Tomis, prezervat exceptional și care oferă o fereastră rar întâlnită spre viața și practicile funerare ale tomitanilor de acum 1800 de ani.

Publicat de Adina Sîrbu, 28 octombrie 2026, 16:40

Un sarcofag intact de copil, cum nu s-a mai descoperit până acum la Constanța, având înăuntrul său trupul unui micuț învăluit în giulgiu,  jucării din lut, ornamente florale și amulete și brățări din aramă, au fost scoase la suprafață, după mai bine de 1800 de ani de tăcere și de întuneric.

Descoperirea făcută de arheologii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, în zona Flămânda, a făcut deja înconjurul lumii.

Specialiștii Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța au declarat, în cadrul unei conferințe de presă, că este primul sarcofag de copil descoperit la Constanța. Până acum au fost scoase în lumina prezentului doar sarcofage pentru adulți.

Specialiștii care au participat la scoaterea și cercetarea sarcofagului – arheologii Constantin Băjenaru, Ana Hamat și Cătălin Nopcea – au vorbit cu emoție despre această descoperire – considerată o adevărată fereastră către trecut.

Arheologul Constantin Băjenaru: Acest sarcofag este cea mai îndepărtată descoperire, calculată în kilometri, față de orașul antic. Știți foarte bine, orașul antic se întindea până la Bulevardul Ferdinand, unde există zidul de apărare al cetății. Acest punct, care se află în așa cunoscuta zonă Flămânda, în marginea cartierului Tomis II, aproape de Trocadero, este cel mai nordic punct al necropolei orașului antic, din epoca romană, care este situat la aproximativ un kilometru și jumătate de oraș.  

(…) Și aceasta este o descoperire rară, pentru că sarcofage mici folosite pentru înhumația copiilor sunt foarte rare. Noi nu avem până acum așa ceva. Tot ce vedeți în curtea muzeului, în Piața Ovidiu, sunt sarcofage mari pentru adulți. La fel de excepțională este prezervarea. De ce? Pentru că el a fost sigilat foarte bine prin două cleme de plumb care prindeau de o parte și de alta capacul sarcofagului și printr-o izolare cu mortar, de-a lungul întregii legături dintre capac și sarcofagul propriu-zis, care au asigurat un ambient interior pentru păstrarea în condiții destul de bune, și eu zic chiar excepțional de bune în cazul lemnului, de la sicriu, care ne arată un proces de, spunem noi, pseudo-mumificare. (…)  foloseau anumite substanțe pe care și noi suntem curioși să le aflăm, în perioada următoare, când va intra la analize aprofundate tot conținutul mormântului, să vedem ce au folosit, pentru că se păstrează foarte bine giulgiul în care a fost înfășurat defunctul. Părțile laterale ale sicriului se păstrează excelent și ne arată inclusiv detalii de construire, detalii folosite de meșterii care asamblau un astfel de sicriu cu niște cozi de rândunică foarte frumos făcute. El va fi studiat mai departe și ne oferă o imagine asupra felului în care meșterii tâmplari lucrau în Antichitate.

În ceea ce privește inventarul mormântului, el este specific copiilor înmormântați în urmă cu 2000 de ani și nu numai, cu depunerea de jucării, în cazul nostru un cocoș și un căluț. Alături de acestea avem două brățări mai mici și două bulla. Despre semnificația acestor am s-o las pe colega mea, care este foarte bună specialistă pe inventare de acest fel, să vă explice care era rolul acestor obiecte.  Și evident resturi vegetale, care odată erau flori, dar foarte interesant, după ce le-am prelevat ieri, după ce s-a terminat emoția deschiderii, noi am rămas încă 3-4 ore în interior. Avem niște jerbe făcute din niște frunze împachetate, care formează un fel de cubulețe, ca un cubuleț de zahăr, dacă vă puteți imagina, făcute numai din frunze și e foarte interesant, e ca și cum ai face foaia de viță la sarmale. Exact același lucru au făcut aceștia, este o descoperire foarte interesantă și la fel suntem curioși să vedem în urma analizelor care se vor face pe aceste resturi vegetale, ce sunt și poate, evident, în interiorul vor fi ceva lucruri pe care noi nu le știm și poate că în analizele care se vor face vom afla mai mult, a subliniat arheologul Constantin Băjenaru.

În cadrul aceleiași conferințe de presă, arheologul Ana Hamat, ne-a spus că în spatele fiecărui mormânt, se ascunde povestea unui om, de data aceasta povestea unui micuț care a murit cu mult înainte de a-și împlini destinul și care și-a îndurerat familia. Ca trecerea lui spre lumea de dincolo să fie mai ușoară, părinții, într-un ultim gest de iubire i-au pus în mormânt jucării și alte obiecte valoroase.

E o descoperire cum rar vezi în viață! Cred că e o descoperire care se face o dată poate la o generație sau la două generații și o să vă dați seama imediat de ce. E vorba despre un mormânt de copil, un mormânt găsit practic nederanjat, într-un sarcofag închis intact, care a reușit să păstreze foarte multe informații. Arheologul, mai ales arheologul funerar, este un om care reconstituie situații din bucățele mici de informație, din săpăturile pe care le face și mai ales este un om care reconstituie vieți. Să știți că în spatele fiecărei descoperiri de genul acesta, mai ales al descoperirilor din necropole, stau până la urmă vieți, vieți de oameni. Noi le reconstituim pentru ca ele să nu cadă în uitare. Și mai important, încercăm să le redăm publicului prin toate demersurile expoziționale pe care le facem, prin munca noastră pe care o facem în muzeu. De ce? Pentru că anticii credeau un lucru. Credeau că atâta timp cât numele, cât omul este pomenit în continuare, el nu moare, ci trăiește veșnic.

Despre copilașul pe care l-am găsit și acum o să trec la inventarul funerar, aș vrea să vă spun că eu am o mare satisfație, să știți. Noi în muzeu o avem deja pe Fifi, pe doamna de la Olimp, care  o să aibă un companion. Un companion care, exact așa cum v-a spus Constantin Băjenaru, s-ar părea la prima vedere că este înhumat. S-au găsit jucării, s-au găsit obiecte personale și s-au găsit lucruri care țin efectiv de ritualul de înmormântare. În primul rând, despre jucării. De ce este important acest inventar? Pentru că nu știu dacă dumneavoastră ați văzut imaginile care au apărut până acum în media, pe site-ul muzeului, pe Facebook-ul muzeului.  Dacă vă uitați cu atenție, să știți că acele mici jucării, un căluț cu roți de lut și un cocoșel, păstrează încă detalii pictate. O să vedeți că se mai vede culoare, se văd ochii, se văd sprâncenele!

Ele sunt foarte, foarte rare, rarisime. Și asta vă spune dumneavoastră ce își doreau oamenii respectivi să vadă. Cum erau jucăriile pe vremea aceea. Ce nu ați văzut în imagini, nu o să puteți vedea în imagini, este faptul că atunci când am scos cocoșelul din mormânt, în momentul în care l-am mișcat, el încă păstrează în interior bilele. Deci este o zornăitoare!

Când am scos sarcofagul, noi nu știam neapărat cât de mare a fost copilul, da? Am apreciat că undeva la 4-5 ani, în funcție de mărimea sarcofagului. E, când le-am scos și am văzut că sunt zornăitori, ne-am dat seama că trebuie să fie vorba despre un copil foarte mic. La fel ca și în ziua de astăzi, știți foarte bine, copiii mici nu văd foarte bine, și primul lucru pe care îl percep sunt sunetele.  De asta se puneau zornăitori în mână. Ce semnificații au aceste jucării? Tot anticii credeau că un copil mic, mort înainte de vreme, înainte să-și împlinească destinul, merge într-un loc undeva, o să vă traduc așa, cu un limbaj modern, între rai și iad, da? Nu în eternitate, dar nici cumva, să spunem așa, în partea cealaltă, da? Și stă veșnic acolo. Toți părinții știau această poveste. Era o credință înrădăcinată la vremea aceea. Și atunci făceau tot posibilul că acești copii mici morți înainte de vreme să meargă, să treacă în veșnicie, chiar dacă nu într-o eternitate de genul raiului, să treacă fericiți.

(…) Am găsit două brățări din bronz. Să știți că și pe vremea aceea copiii purtau bijuterii, mai ales dacă vine dintr-o familie, așa cum v-a spus și colegul meu, din clasa de mijloc a orașului. Și mai ales am găsit și pandantive de tip bulla. Sunt două pandantive de tip bulla.  Era foarte important pe vremea romanilor să fii cetățean roman, pentru că aveai drepturi. Aduceți-vă aminte că, inclusiv în Biblie, Sfântul Pavel spune că este cetățean roman, prin urmare nu poate fi schingiuit. Și atunci copiii născuți cetățeni romani, din părinți cetățeni, erau foarte importanți. De ce? Pentru că Imperiul îi prețuia foarte mult. Acești copii sunt viitorii cetățeni, sunt cei care îți vor plăti impozite, sunt cei care vor merge în armată, sunt cei pe care te poți baza. Și prin urmare, acestor copii născuți cetățeni li se dădeau un pandantiv de la naștere. Echivalentul, eu am zis, poate că e un termen modern, buletinului din ziua de astăzi? Dar se dădea la 9 zile de la naștere. De asta gândim că copilașul nostru trebuie să fie băiețel. Asta este momentul de față, până când vom face analizele antropologice, desigur.

Ce este acest pandantiv de tip bulla? Săracii îl puteau avea din piele. Clasa de mijloc putea avea o bulla de bronz, cum este cazul de față, iar clasa  super bogată, o bulla de aur. Muzeul din Constanța, nu știu dacă știați, are două bulla de aur în patrimoniul său. Sunt singurele din România și cred că în sud-estul Europei sunt printre puținele pandantive de acest fel. În aceste amulete se pot găsi foarte multe lucruri, care îți pot spune o grămadă de chestii. Ele sunt rar găsite, nedesfăcute, cum este cazul de față. Pot fi de la frunze până la lapte, din laptele matern, pentru protecție, șuvițe din părul mamei și așa mai departe. Deci suntem foarte, foarte curioși ce vom găsi în aceste bulla. Ele nu se vor deschide, dar există metode moderne prin care noi putem vedea în interiorul lor. 

Acest copil a murit înconjurat de jucăriile pe care le folosea în  timpul vieții, pe care părinții le-au pus în mormânt ca să îi ușureze trecerea. A murit cetățean al Imperiului, la Tomis. Probabil undeva la finalul secolului al II-a, începutul secolului al III-a, după inventar. Și a murit în momentul în care, să spunem așa, familia avea oarecare stare financiară. Pentru că sarcofagul, așa cum vă spunea și colegul meu, inventarul din interior ne spune că aceste lucruri au costat. Din nefericire nu știm numele lui ! În viitor, probabil, că va fi și expus, când analizele se vor termina.

Și, cu siguranță, este o fereastră înspre viața de acum, să spunem așa, 1800 de ani. Este rarism să găsești o asemenea fereastră. Cel puțin pe ziua ieri, de marti, 27 octombrie (n.r.)  cred că a fost descoperirea momentului în Europa. Acum o să vedem și în continuare, a afirmat arheologul Ana Hamat.

Directorul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Delia Roxana Cornea, a declarat că despre această descoperire se va discuta, în detaliu, inclusiv peste doi ani, când la Constanța va fi găzduit  Congresul Internațional al Provinciilor Danubiene-Pontice.

Vreau să subliniez și eu că, într-adevăr, în rândul specialiștilor și al colegilor din alte instituții muzeale și de cercetare, a existat o vie emoție, am primit foarte multe felicitări, inclusiv de la colegii din străinătate. Vă reamintesc, cu foarte puțin timp în urmă, alături de colegii mei, am lansat la Udine, în Italia, invitația de a organiza peste doi ani Congresul Provinciilor Danubiene aici, la Constanța. Deci, specialiștii din Europa, specialiștii care au ca temă de cercetare istoria Imperiului Roman, se vor reuni peste doi ani, aici la Constanța. Și iată că această descoperire confirmă încă o dată statutul pe care îl are Tomisul și munca deosebită pe care o fac toți colegii mei, a completat directorul MINAC, Delia Roxana Cornea.

Cercetările nu se opresc aici. Rămășițele trupești ale băiețelului de la Tomis, precum și obiectele din sarcofag vor fi atent analizate de specialiști. În urma expertizei, vor fi găsite informații prețioase cu privire la practicile funerare din epoca romană de la Tomis, au anunțat reprezentanții MINAC

Ascultați un reportaj semnat de Silvia Pascale.

Redactor: Silvia Pascale; Foto: MINAC