Ziua Națională a Turciei este sărbătorită în data 29 Octombrie și reprezintă Ziua Proclamării Republicii

În anul 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 28 octombrie 2026, 17:22

Ziua Națională a Turciei este sărbătorită în data 29 Octombrie și reprezintă Ziua Proclamării Republicii. Anul acesta se sărbătoresc 103 de ani de la nașterea Republicii.

În anul 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Mustafa Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând părintele Turciei) şi a devenit primul preşedinte al ţării.

Când a intrat în primul război mondial, Imperiul Otoman era în declin din punct de vedere militar și economic. În timp ce războiul continua încă, Anglia, Italia și Franța, au pregătit proiecte de împărțire teritorială a imperiului. La sfârșitul războiului, și Imperiul Otoman a dorit un acord în ceea ce privește semnarea încetării luptei, acceptând înfrângerea aliaților săi unul câte unul. Prin Armistițiul de la Moudros, semnat la data de 30 octombrie 1918, Antanta a avut posibilitatea de a pune în practică planurile de împărțire a teritoriului otoman. Ocuparea a fost prevăzută prin necesitatea securizării locurilor importante şi prin predarea strâmtorilor statelor învingătoare, prin destrămarea armatei turce şi prin acordul semnat. Cucerind Izmirul în anul 1919, Antanta a mai făcut încă un pas în scopul său de a împărții statul turc. Dar, între timp, în Anatolia începuse o mișcare. Mergând pe coasta Mării Negre în Samsun, Mustafa Kemal Paşa a făcut primii pași ai Războiului de Independență al Turciei. Națiunea turcă care a luat o hotărâre de comun acord în cadrul congreselor organizate unul după altul, a declarat întregii lumi faptul că, independenta țării va fi protejată cu fermitate, că țara reprezintă un întreg în cadrul frontierelor naționale, că teritoriile nu vor putea fi împărțite. După aceea, s-a format Marea Adunare Națională a Turciei (parlamentul) şi voința națiunii a început să fie reprezentată în parlament. Formarea parlamentului reprezintă şi începutul drumului care a dus la proclamarea regimului de republica în Turcia.

Marea Adunare Națională de la Ankara, deja era singura autoritate ce lua hotărâri în ceea ce privește viitorul Turciei. În vara anului 1920, învingătorii primului război mondial terminaseră confruntarea cu învinșii şi expirase timpul acordurilor de pace cu țările care pierduseră războiul. S-au semnat acorduri de către Germania la Versailles, de către Bulgaria la Neuilly, de către Austria la Saint-Germain şi de către Ungaria la Trianon. Însă, singura cu care nu se realizare nici o confruntare, rămăsese Imperiul Otoman. Şi acest lucru a fost realizat în data de 10 august 1920 la Sèvres.

Tratatul de la Sèvres conținea dispoziții destul de importante şi a fost semnat de către guvernul Otoman, a fost întâmpinat cu o reacție puternică din partea guvernului Marii Adunări Naţionale a Turciei. Anatolienii erau fermi în ceea ce priveşte lupta pentru independență.

În luna septembrie a anului 1922, prin înfrângerea forțelor de ocupație, Războiul de independență al Turciei a fost un succes. Venise rândul Imperiului Otoman sa fie cunoscut pe arena internațională şi sa formeze un nou stat din rămășitele Imperiului Otoman.

În luna noiembrie a anului 1922, începuseră întrevederile pentru tratatul de pace de la Lausanne. Între timp, în Turcia fuseseră abolite administrarea Otomana şi de asemenea, sultanatul. Guvernul Marii Adunări Naţionale a Turciei, s-a confruntat la Lausanne, nu doar cu grecii, pe care i-a învins acolo şi pe care i-a atacat în Anatolia, ci şi cu statele care au învins statul Otoman în primul război mondial şi a fost nevoit să se înfrunte şi cu procedurile de lichidare ale acestui imperiu, care deja erau de domeniul trecutului.

După negocierile care au durat luni de zile, a fost semnat un acord în data de 24 iulie 1923, în ceea ce priveşte subiectele precum datoriile otomanilor, granița turco-greacă, strâmtorile, minoritățile şi capitulațiile. Prin Tratatul de la Lausanne au fost recunoscute granițele, suveranitatea şi întemeierea Turciei. Deja venise rândul definirii sistemului politic al statului. Conducătorii războiului de independenţă al Turciei se gândeau la necesitatea formării unei structuri adecvate nevoilor noii ere de guvernare. Fiind un sistem care se sprijinea pe suveranitatea națională, începuseră sa se facă pregătiri pentru proclamarea conducerii republicii. Proiectul de lege pregătit sub conducerea preşedintelui Marii Adunări Naţionale a Turciei, Mustafa Kemal, a fost adoptat în data de 29 octombrie 1923. Astfel, republica, noua formă de guvernare a statului turc, a fost aleasă ca noul nume al statului Republica Turcia.

Mustafa Kemal a fost ales primul preşedinte al Republicii Turcia. În noua ordine mondială de la sfârșitul erei imperiale şi Turcia își avea locul printre statele lumii contemporane. Deja, Turcia își trasase propriul drum, adoptase o forma de guvernare care va fi un exemplu pentru celelalte state din regiune.

Personalitatea remarcabilă a generalului Mustafa Kemal, victoriile obținute în Marele Război, în special în perioada 1920-1922, reformele sale care au schimbat societatea turcă, toate acestea erau privite cu mare atenție de elita politică și culturală română, cât și de către opinia publică. Știrile și informațiile cu privire la evenimentele din Turcia, ideile revoluționare ale lui Ataturk, au fost ample și constante. Alături de politicieni, diplomați, jurnaliști, acest flux de informații a atras atenția și istoricilor încă de timpuriu, iar în acest proces un loc aparte i-a fost acordat lui Mustafa Kemal, omul care a transformat, sub privirile contemporanilor, o structură imperială care a durat sute de ani.

Din anul 1923 până astăzi, Republica Turcia își continuă existența în conformitate cu principiile de bază ale republicii proclamate în urmă cu 103 de ani. Cu acest prilej reprezentanțele diplomatice ale Turciei vor fi organiza evenimente culturale în Constanța și București.
Foto: din arhiva proprie

Ghiulșen Ismail Iusuf