GDPR și CCTV: Mitul că „toate înregistrările video trebuie păstrate exact 30 de zile” este fals
Imaginile trebuie păstrate doar atât timp cât este necesar pentru scopul în care au fost colectate, explică specialistul GDPR Daniela Cireașă.
Publicat de Adina Sîrbu, 17 septembrie 2026, 09:24
Rubrica GDPR, susținută de Daniela Cireașă, președintele Asociației Specialiștilor în Confidențialitate și Protecția Datelor și Data Protection Officer (DPO) certificat internațional, continuă cu o serie de episoade dedicate regulilor privind protecția datelor personale în cazul utilizării camerelor de supraveghere video.
Pornind de la faptul că orice cameră de supraveghere care filmează persoane prelucrează date cu caracter personal, ceea ce înseamnă că, în multe situații, atât companiile și instituțiile, cât și persoanele fizice trebuie să respecte regulile privind protecția datelor, specialistul Daniela Cireașă demontează câteva dintre cele mai răspândite mituri legate de supravegherea video și explică drepturile, obligațiile și limitele legale ale filmării în spații publice sau private.
Episodul 28 – Mitul GDPR al săptămânii: „Toate înregistrările video trebuie păstrate exact 30 de zile”
Continuăm seria despre camerele de supraveghere video cu un nou mit: „Toate înregistrările video trebuie păstrate exact 30 de zile.”
Ei bine… nu este chiar așa.
Nu există o singură regulă care să se aplice tuturor sistemelor de supraveghere video.
Principiul de bază din GDPR spune că imaginile trebuie păstrate doar atât timp cât este necesar pentru scopul pentru care au fost colectate.
Însă, în România, există și acte normative speciale care stabilesc anumite limite în situații specifice.
De exemplu, pentru unele sisteme de supraveghere instalate în baza Legii nr. 333/2003 privind paza bunurilor și a persoanelor, înregistrările trebuie păstrate cel puțin 20 de zile, dacă legea nu prevede altfel.
Pe de altă parte, atunci când vorbim despre monitorizarea video a angajaților, Legea nr. 190/2018 stabilește că, în principiu, imaginile nu pot fi păstrate mai mult de 30 de zile, cu excepția situațiilor în care legea prevede altfel sau există motive temeinic justificate.
Așadar, nu există o perioadă universal valabilă. Durata de stocare depinde de scopul supravegherii și de legislația aplicabilă fiecărei situații.
Și mai există un lucru important. Dacă imaginile surprind un incident, cum ar fi un furt, un accident sau un act de vandalism, acestea pot fi păstrate mai mult timp, atât cât este necesar pentru soluționarea cazului sau pentru respectarea unei obligații legale.
Așadar, rețineți! Perioada de stocare nu se stabilește la întâmplare. Ea trebuie să respecte atât regulile din GDPR, cât și legislația specială aplicabilă.
Iar mitul de astăzi „Toate înregistrările video trebuie păstrate exact 30 de zile” este Fals.
Data viitoare vom răspunde unei alte întrebări importante: cine are voie să vadă imaginile înregistrate de camerele de supraveghere?
Vezi și:
GDPR și CCTV: „Este suficient să pun un afiș cu «Zonă supravegheată video»” – FALS