Vasile Canarache, ziarist, poet, arheolog, numismat, colecționar și filantrop, cu un destin ca în filme

Cristian Cealera: „Când vorbim despre Vasile Canarache, trebuie să ne gândim la întreaga Dobroge istorică și la faptul că, practic, muzeografia între Dunăre și Mare a cunoscut un apogeu în perioada Canarache”.

Publicat de Adina Sîrbu, 15 februarie 2026, 18:56

Un destin ca în filme – asta putem spune despre ziaristul, poetul, arheologul, numismatul, colecționarul și filantropul Vasile Canarache, considerat a fi unul dintre fondatorii muzeografiei și arheologiei dobrogene, de la nașterea căruia au trecut 130 de ani.

În amintirea sa, reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța au organizat, săptămâna aceasta, evenimentul intitulat „Muzeografia dobrogeană: trecut și prezent”, la care a fost invitat nepotul lui Vasile Canarache, inginerul constructor Radu Canarache.

Evenimentul a inclus vernisajul expoziției foto-documentare dedicate lui Vasile Canarache (1896 – 1969), a cărui activitate și contribuție remarcabile au fost evocate de dr. Aurel Mototolea, șef Secție Muzeografie și Muzee Locale, și dr. Cristian Cealera, educator muzeal, care au subliniat importanța moștenirii științifice și instituționale lăsate de ilustrul om de cultură.

O prezență emoționantă a fost cea a nepotului lui Vasile Canarache, inginerul Radu Canarache, care a împărtășit publicului amintiri prețioase despre viața de familie și pasiunile bunicului său. Totodată, acesta a pus la dispoziția muzeului imagini din arhiva personală, integrate în expoziție, oferind vizitatorilor o perspectivă autentică asupra personalității omului de cultură Vasile Canarache.

Arheologul Aurel Mototolea a subliniat că, deși este o expoziție dedicată arheologiei, pornește de la figura emblematică a primului director al acestei instituții din perioada modernă, Vasile Canarache, care, dincolo de faptul că a fost un personaj extraordinar de pitoresc și polivalent, a lăsat urme adânci în organizarea muzeului. Fiecare nouă generație care începe să cunoască cultura locală, cultura dobrogeană, cultura regională, trebuie să știe cine a fost Vasile Canarache. Și atunci, periodic, încercăm, să readucem în atenția publicului etapele emblematice ale devenirii acestui muzeu, ale arheologiei dobrogene, ale muzeografiei dobrogene și ale culturii acestui spațiu în general.

Numele lui Vasile Canarache este legat de numeroase obiective emblematice, care astăzi pot fi văzute de către constănțeni și turiști în tot județul Constanța, a mai spus Aurel Mototolea.

Mă refer la Edificiul Roman cu Mozaic, Complexul de la Murfatlar, Monumentul Triumfal de la Adamclisi, muzeul în sine, Sesiunea Internațională Științifică Pontica, bazele acestora au fost puse de către Vasile Canarache sau în perioada sa și au fost continuate de urmașul său direct pe linie managerială, Adrian Rădulescu, și noi încercăm să dezvoltăm și în ziua de astăzi ceea ce au lăsat acești oameni. Ne facem datoria în acest domeniu spectaculos al arheologiei, al culturii și al muzeografiei.

Un invitat special al manifestării culturale a fost însuși nepotul istoricului Vasile Canarache, inginerul constructor Radu Canarache.

Acesta a spus că, deși amintirile legate de bunicul său sunt puține, a aflat, ulterior, din povestirile familiei, cum a ajuns Vasile Canarache în Dobrogea, dar și detalii inedite despre pasiunea sa pentru urmele trecutului.

Este paradoxal, dar amintirile mele sunt foarte puține. După cum știți, el s-a mutat la Constanța în anii stalinismului, în anii 50-55.
Eu m-am născut în 58 și peurmă am rămas la București, dar mi-aduc aminte că în fiecare vară veneam aici, la Constanța, la început. Culmea este că am o amintire de când stătea la Vila Șuțu. Avea acolo niște camere închiriate. Mi-aduc aminte ceva dintr-o iarnă, când a înghețat și marea. S-ar putea să fie amintiri diferite, anii 63, 62, 63, 64 și ceva. După care s-a mutat în blocul de pe Ferdinand, colț cu fostul bulevard I. G. Duca. Acolo mergeam, o lună stăteam eu și o lună stăteau verii mei, pentru că bunicul Vasile a avut doi copii, pe tata și pe sora lui tata.

În schimb, când venea el la București, principalele mele amintiri erau despre faptul că avea o mașină de serviciu, o Volga de aia mare, cu șapte locuri, cu strapontină. Și că eram fericit că mă plimba cu ea. Mi-aduc aminte cumva de decesul lui, că era în luna august, în 69, când chiar eram la mare, în vacanță acolo.Îmi aduc aminte de înmormântare. S-a pornit de aici, de la sediul vechi al muzeului, acum e Arhiepiscopia, s-a mers până la cimitir…

Radu Canarache mărturisește că nu i-a moștenit pasiunea pentru istorie.

Eu sunt inginer constructor. Tata, de exemplu, a fost agronom. Din cauză că Vasile Canarache cumpărase terenuri între 2 Mai și Vama Veche, înainte de război. Inițial gândea că acolo erau niște movile de pământ, gândea că o să fie niște tumuli și o să sape, și o să găsească urme de pe vremea grecilor sau romanilor. N-a mai apucat, că a venit războiul și au trăit din ce le aducea pământul ăla. Tatăl meu, care atunci  avea vreo 16 ani, cât bunicul a fost în închisoare, s-a ocupat de administrarea moșiei, așa că de aici a ajuns la Agronomie. Deci n-am avut nicio legătură. Asta nu înseamnă că nu-mi place istoria. 

Despre legăturile lui Vasile Canarache cu jurnalismul, sportul și artefactele grecești și romane, Radu Canarache a povestit.

După Primul Război Mondial, a fost trimis ca reporter al lui ziar din Chișinău, în fosta Rusie, dar de acolo nu s-a mai putut întoarce în țară prin Europa, a trebuit să ocolească prin Azerbaidjan, Persia, Turcia, și acolo a trebuit să se și întrețină. Din câte am eu informații din familie, chiar a lucrat pentru fel de fel de oameni din zonă și așa a descoperit arta musulmană, persană, turcă, și apoi, în Turcia, a intrat în contact și cu o serie de situri arheologice de pe vremea grecilor și romanilor. Chiar se pare că a și venit cu niște artefacte, pe care le-a cumpărat sau le-a primit acolo.

În perioada interbelică a avut o mulțime de activități. A fost organizatorul primului tur ciclist al României, s-a ocupat de unul din primele raiduri aviatice, cum se numeau pe vremea aceea, între București, Constanța, Galați și Cernăuți. A avut ziarul Tempo, din care a trăit, un ziar destul de important pe vremea aceea. Și, chiar dacă n-a făcut direct politică, a avut tot timpul o activitate și socială și apropiată de viața politică și economică a țării, dar către latura de stânga, nu comunistă, latura, să zicem, social-democrată. Ceea ce i-a adus și un stagiu de un an și ceva la închisoare, la Târgu Jiu. În închisoare s-a împrietenit cu Vasile Vâlcu, trimis prim-secretar în Dobrogea după anii 50 și el l-a convins să vină încoace.

Din câte am înțeles, a fost cumva implicat cu idei și la creionarea conceptului de stațiune turistică estivală, Mamaia, care a început prin anii 60, dacă nu greșesc, și a avut sarcina să organizeze Muzeul de Arheologie. A fost aici, unde este acum Arhiepiscopia, inițial, și după care s-a mutat în sediul prefecturii, cred că până anii 78.

Cumva, tot aceast fir al vieții lui l-a condus în final spre stabilirea la Constanța.

Despre personalitatea complexă a cercetătorului Vasile Canarache, un reper în lumea arheologiei românești, a vorbit și istoricul Cristian Cealera, unul dintre organizatorii expoziției.

L-am descoperit, tot citind și documentându-mă, pe Vasile Canarache, un jurnalist foarte bun, un iubitor de cultură, un om care a făcut foarte multe lucruri pentru Constanța. Să nu uităm Edificiul Roman cu Mozaic, într-adevăr, care a fost descoperit în 1959, atunci când el era director. Și nu trebuie să uităm de Tezaurul de Sculpturi din 1962. Pe 1 aprilie, de Ziua Păcălelilor, a primit un telefon de la Vasile Vâlcu, care îl informa că niște muncitori, în zona Gării vechi a Constanței, au descoperit un cap de statuie. Domnul Canarache a spus că este o păcăleală, dar s-a dus la fața locului, înaintea sa ajunsese Adrian Rădulescu, viitorul director al Muzeului de Arheologie din Constanța. Și iată că cei doi, Rădulescu și Canarache, practic au fost martorii și cei care au cercetat minuțios acea groapă, că se spunea că era doar groapă.

Așa am ajuns noi să avem Tezaurul de 24 de sculpturi, cu care astăzi ne mândrim. Să nu uităm că vorbim de Fortuna cu Pontos, zeii protectori ai Tomisului în epocă romană, și să nu uităm de Glycon – dacă dăm căutare pe Google și scriem Constanța, apare statuia lui Ovidius, apare Glycon, apare Muzeul de Istorie Națională, fosta primărie. Sunt simboluri ale orașului cu care noi trebuie să ne mândrim.

Atunci când vorbim despre Vasile Canarache, trebuie să ne gândim la întreaga Dobroge istorică și la faptul că, practic, muzeografia între Dunăre și Mare a cunoscut un apogeu în perioada Canarache și apoi în perioada directorului Adrian Rădulescu.

Expoziția poate fi vizitată până pe 28 februarie la sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, aflat pe strada Arhiepiscopiei numărul 7.

Varianta audio integrală a reportajului semnat de Silvia Pascale este disponibilă aici.