TULCEA: Ce propun arhitecții care au câștigat concursul de regenerare urbană
Publicat de Doina Sirbu, 12 septembrie 2025, 11:43
Cum poate fi reimaginat centrul orașului Tulcea, astfel încât să răspundă provocărilor climatice de azi și, totodată, să țină cont de particularitățile identitare ale acestui spațiu? Aceasta a fost întrebarea cheie la care au încercat să răspundă echipele de arhitecți care au participat la Concursul Internațional de Soluții pentru regenerarea zonei centrale – un proiect major ce vizează Piața „Mircea cel Bătrân”, strada Unirii și zona „Trei Fântâni”. Miza intervenției este una cel puțin ambițioasă: transformarea centrului sufocat de betoane și mașini într-un spațiu mai primitor, mai verde și mai adaptat la nevoile comunității.
Concursul a fost câștigat de o echipă de arhitecți din Cluj-Napoca, iar marele premiu a constat în atribuirea contractului de proiectare în valoare de 2 milioane de lei. Proiectul urmărește crearea unui parc urban în mijlocul orașului, care leagă digul Dunării de Piața Mircea cel Bătrân și integrează zone de umbră, spații deschise și elemente inspirate din identitatea locală.
Mai multe despre propunerea câștigătoare și ce va însemna ea pentru oraș aflăm de la arhitectul Andrei Bacoșcă, membru al colectivului care a elaborat soluția aflată pe primul loc.
„În cazul acesta particular, tema de proiectare a fost formulată în așa fel încât unul dintre obiective a fost permeabilizarea, pe cât posibil, a zonei care acum este betonată. Piața centrală, cel puțin, e dominată de pavaj impermeabil și, prin proiectul nostru, se prevede o zonă de pavaj permeabil, care e absolut necesar pentru o zonă centrală, o piață publică, pentru că trebuie să găzduiască anumite activități. Se mărește foarte mult și suprafața verde naturală, acolo unde putem, folosim cea mai permeabilă suprafață minerală care se poate folosi în zonele mai statice ale zonei centrale.”
Verile la Tulcea sunt din ce în ce mai calde și mai secetoase. Cum va fi asigurat confortul termic prin acest proiect?
„Poate că cel mai evident aspect al proiectului este o extindere a zonei cu arbori, care ar încerca să asigure pe toate traseele principale un flux coerent și fluid la umbră. Am încercat să păstrăm liberă, fără nimic deasupra capului, zona de piață, care are nevoie neapărat de această funcție simbolică, de deschidere, de reprezentare, care nu prea se poate petrece sub copaci. Am prevăzut, totuși, zone minerale sub copaci pentru activități cum ar fi târguri, piețe volante, lucruri legate de viața cotidiană și de activitățile mai puțin formale ale cetățenilor. Acestea am considerat că se pot petrece la umbră și de aceea am prevăzut și zone utile sub coronamentul arborilor.”
Așa cum menționați mai devreme, proiectul prevede plantarea de arbori. Cum ați ales acești arbori și în cât timp de la începerea implementării proiectului credeți că vor ajunge la înălțimea potrivită astfel încât să asigure necesarul de umbră?
„Sunt mai multe criterii. Trebuie să fie niște specii care nu sunt străine locului, fără specii exotice sau neadaptate la clima de aici. Pe de altă parte, trebuie să fie adaptate și adaptabile la un mediu urban. În zonele cu pavaj mai mult sunt specii tolerante la pavaj, în zonele mai naturale pot fi și specii pe care le găsim mai des în natură, dar, în orice caz, am încercat să nu ieșim din flora specifică zonei.”
Ați putea să ne dați câteva exemple de arbori autohtoni pe care i-ați integrat?
„Salcie, plop, ulm, stejar. Stejarul, de exemplu, nu prea e tolerant la pavaj, dar, în zonele mai naturale, l-am pus. Tei, sigur, arțar. De exemplu, plopii, arțarii cresc mai repede, stejarul crește un pic mai greu.”
Locuitorii se tem că proiectul se poate schimba pe parcurs. Care este garanția că soluția propusă va fi respectată și nu se va schimba în defavoarea comunității?
„Una din garanțiile că proiectul nu se va schimba e faptul că această procedură ne încredințează contractul la toate fazele de proiectare. În schimb, practica cea mai comună în achizițiile publice de la noi e proiectarea etapizată. De obicei, întâi se face un studiu de fezabilitate și pe baza acestui studiu se scot la licitație proiectarea și execuția. De multe ori, poate câștiga altcineva și riscul ca proiectul să fie schimbat crește, cu siguranță. În cazul nostru, fără să vreau să mă laud sau să par cumva încrezut, de aceea participăm la concursuri, pentru că ne dorim să avem acces la lucrări care aduc beneficii spațiului public, al comunităților. Sunt proiecte interesante, care ne atrag mult mai mult decât investițiile private. Cred că acesta este vârful la care poți să tinzi ca arhitect.”
Orașul Tulcea are și un caracter specific, să-l numim așa, cum va fi păstrată identitatea locală în cadrul acestui proiect?
„Ceea ce este remarcabil la Tulcea e felul în care sunt făcute străzile istorice, cu niște pietre de dimensiuni și culori pe care nu le-am mai întâlnit personal în alte orașe. Știu că ele pot fi subiectul unor discuții legate de confort și accesibilitate, dar au, fără îndoială, o valoare istorică. Aceste lucruri le-am avut în minte de la bun început. Din cauza accesibilității și din cauză că aceste pietre nu se mai găsesc neapărat în zilele noastre, nu vom folosi același tip de pavaj, dar încercăm să facem trimitere la acest caracter unic al orașului prin felul în care e dispus pavajul chiar în mijlocul pieței și în locurile cheie. De exemplu, strada Unirii s-a construit demolând o mare parte din țesutul istoric, iar în spatele fronturilor străzii sunt enclave de țesut istoric care se citește și astăzi și care e prezent și prin cele două ganguri. De exemplu, unul dintre traseele pietonale are o inflexiune fix în această intersecție, care marchează acest loc, face trimitere la inflexiunea fostei străzi și chiar acolo se reia ideea acestui pavaj.”
Anumite elemente care au devenit în timp un reper pentru tulceni, precum Foișorul Fanfarei, de pe faleză, sau zona numită „La Șahiști”, nu mai apar neapărat în randările proiectului, dar am înțeles că ele nu au fost total excluse, ci eventual vor fi relocate sau renovate. Ne puteți vorbi despre ele?
„Proiectul fiind pe o suprafață așa de mare, n-am putut arăta tot ce se întâmplă în toate colțurile și a trebuit să fim selectivi în ceea ce prezentăm. Ne-am dat seama că aceste simboluri care au memoria locului și care sunt folosite și în prezent sunt importante, așa că vom păstra și zona de șahiști și foișorul. Foișorul în poziția lui actuală are un dezavantaj destul de mare, comunică cu terenul doar pe partea dinspre dig și e înălțat pe celelalte părți, ceea ce nu corespunde cu utilizarea lui inițială și îl face într-un fel mono-orientat. De aceea, cred că poate fi îmbunătățit.
Sigur, noi am prezentat o situație finală, ideală, la care tindem și pe care ne-o dorim, dar sunt foarte multe valențe ale acestui proiect. Avem o latură ecologică sau vegetală, dar și o latură simbolică și o latură funcțională. Apoi, una dintre principalele mize poate că e îndepărtarea de simbolistica anterioară a pieței, cea dominată de autoritate și de felul în care erau gândite piețele civice în perioada socialistă, astfel încât să-și poată căpăta o identitate proprie, mai puternic legată de simbolurile orașului și de modul în care ar trebui să funcționeze un spațiu public pentru cetățeni în ziua de azi.”
Privit în ansamblu, proiectul este o încercare curajoasă de a transforma un centru rigid, gândit în logica autorității și a traficului, într-un spațiu public mai prietenos cu oamenii și cu mediul. Cu toate acestea, tulcenii îl întâmpină, firesc, cu o doză de scepticism: oare în ce măsură această viziune va fi dusă până la capăt, fără compromisuri politice și administrative care să-i taie din elan? Rămâne de văzut.
Redactor: Andreea Dorobăț
