Prima ediţie a premiilor FICŢIUNEA a avut loc aseară la Constanţa. Interviu cu scriitoarea Doina Ruşti, preşedinta Asociației Creatorilor de Ficțiune din România

Publicat de , 9 iunie 2022, 16:10

Asociația Creatorilor de Ficțiune din România a decernat aseară, la Constanța, premiile FICŢIUNEA pentru trei categorii artistice – Premiul pentru cel mai creativ artist vizual, Premiul pentru cel mai creativ scriitor și Premiul pentru personalitatea artistică a anului. A vorbit la Radio Constanţa, în direct, despre acest eveniment, scriitoarea Doina Ruşti, preşedinta Asociaţiei, într-un interviu realizat de Mihaela Andrei. 

În juriu au fost Doina Ruşti, scriitoare, Adriana Irimescu, actriță, și Andrei Boncea, producător de film. Astăzi avem onoarea și bucuria să discutăm cu Doina Ruști, o scriitoare fabuloasă, dar și o personalitate, spun eu, magică, care te vrăjește la fiecare dialog. Bună ziua, doamna Doina Ruşti, mulțumesc pentru prezența aici, la Radio Constanța!

Bună ziua și bine v-am găsit! Sunt deja emoționată pentru prezentarea asta, atât de exagerată, pot să zic…

N-ați auzit nimic, abia am început! Nu e nimic exagerat! Să începem cu evenimentul de aseară. Cum a fost atmosfera – v-a plãcut, v-ați simțit bine, povestiți-mi puțin despre eveniment și trecem apoi și la detalii, la învingători…

Noi programasem acest eveniment pe plajă, de asta am venit la mare și, bineînțeles, voiam să facem ceva neconvențional – să stăm turcește pe nisip și să povestim despre romane, dar a plouat și așa că ne-am refugiat la „Jean Constantin“, o sală absolut impresionantă! Chiar m-a intimidat, nu mă așteptam să existe o sală atât de modernă undeva în țară. Acolo a avut loc Gala Premiilor, cu foarte puțină lume, aş putea spune, câţi eram noi, veniți de pe plajă, prin comparație cu această sală imensă. Sigur, ne-am bucurat să ne întâlnim cu scriitori, cu artiști, mai ales cu artiști plastici din Constanța. Ne-am întâlnit cu Iulia Pană, ne-am întâlnit, de asemenea, cu actriţa Aida Economu, venită în vacanţă.  Noi, de asemenea, am fost destul de mulți veniți de la București – Radu Aldulescu, Adriana Irimescu, scriitorul Liviu G. Stan, care a și luat premiu, și a fost o atmosferă foarte plăcută – oameni foarte primitori…

O atmosferă intimă… Nu contează, în fond, sala plină, contează filling-ul, conexiunea dintre participanți.

Da, conexiunea, am fost foarte bine primiți! Am cunoscut o pe doamna Laura Stroe, care se ocupă de „Jean Constantin“, de tot complexul ăsta, care și el este uimitor. Am văzut și o expoziție frumoasă, la intrarea în Sala Constantin și, în fine, a fost o atmosferă destinsă. Ne-a plăcut cum au fost premiile de ieri seară, chiar dacă n-au fost pe plajă.

Nu-i nimic… Până la urmă este important că ați venit la Constanța pentru noi.

Şi vom mai veni!

Vă mulţumim şi vă aşteptăm! Cel mai creativ artist vizual – unde a mers distincția pentru această categorie?

Premiul acesta l-a primit Bogdan Farcaș. Cred că a fost anul lui, pentru că a primit și premiul Gopo pentru cel mai bun actor. A făcut un rol absolut uimitor, din punctul meu de vedere, în „Neidentificatul“, un film cvasi-polițist, psihologic, unde a jucat rolul unui psihopat, într-un mod absolut uimitor. n-am mai văzut un film românesc în asemenea fel făcut – film de personaj, iar personajul lui cred că va rămâne multă vreme în conștiința generală și ne-am bucurat să-i dăm premiul pentru Cel mai creativ artist vizual, am zis noi, pentru că am inclus toate artele care jonglează cu imaginea, care pun accentul pe reprezentare și, sigur, vorbim aici despre fotografi și despre cineaști, regizori, actori, dar și despre artiști vizuali, în sensul clasic al cuvântului.

Mă gândeam acum, când povesteați, că o artă ne influențează paradigma în ceea ce privește consumul altei arte, trăim în epoca artei hibrid, trăim în melanj-uri, la graniță se întâmplă totul şi, uite, privind o fotografie, poate că înveți să privești altfel și un film. Sau invers, nu?

Da. Asociația noastră tocmai pe asta s-a clădit, pe arta hibridă, a adunat artişti ţinând cont că nu mai există o împărţire atât de categorică a oamenilor care vor să-și exprime emoția. S-a extins foarte mult ideea de artă, de creație și mai ales de ficțiune, de plăsmuire.

Să mergem mai departe cu Cel mai creativ scriitor. Aici dumneavoastră ați povestit foarte mult, în intervențiile pe care le ați avut, în podcast-uri despre candidați, despre ceea ce literatura a oferit ca inovație în ultimul timp. Cine este câștigătorul aici, cine este cel mai creativ scriitor, în opinia dumneavoastră, a juriului?

Este Liviu G. Stan, un scriitor care abia a împlinit 35 de ani, deci aflat la început de carieră, dar care deja are trei romane foarte bune, „Salamandre“, de anul trecut, fiind cel de-al patrulea roman al său și este un experimentalist – de asta i-am dat premiul, el experimentează tot felul de tehnici, de viziuni, combină într-un mod, cu o lejeritate de invidiat – imagine, idee, emoţie și toate acestea capătă în romanul lui un mesaj foarte puternic, care aduce la suprafață emoția artistului. E vorba despre 4 personaje care corespund celor 4 anotimpuri și care toate vorbesc despre aceeași stare de spirit, care este una generală a lumii de astăzi, a unei nevoi chiar de manifestare, prin răutate, prin acțiuni violente, prin agresivitate. Dar spune lucrurile acestea atât de plăcut încât romanul său, „Salamandre“, te duce mai degrabă cu ideea sa de lume care arde în mijlocul focului, exact ca o salamandră, ca regele focului, care este salamandra.

Să nu ne temem, așadar, cel puțin de literatura experimentală. Ştiți că acest termen de obicei sperie puțin, îndepărtează…

Te gândești la ceva din care nu se înțelege nimic… Nu este chiar așa! Aici avem patru povești care compun, în cele din urmă, un singur demers epic și asta mi s-a părut nemaipomenit. Patru personaje iau parte la aceeași poveste, sunt legate între ele într-un mod foarte subtil și e o poveste seducătoare. Liviu G. Stan este jurnalist la origine și are o lejeritate evidentă în exprimare. Are un stil cursiv și modul ăsta de a spune, pe scurt, lucrurile, lăsând în profunzime sensurile care contează. Și, bineînțeles că toți cei care au fost nominalizați au astfel de tendințe, de a depăși granițele strâmte ale literaturii, de a intra spre artele vizuale, spre film și toți au fost propuși din filiale de către membrii Asociației Creatorilor de Ficțiune, de către membrii redacţiei „8 motive“. Liviu G. Stan a avut foarte mulţi susținători și în redacție. Când am plecat spre Constanța, Cristina Bogdan, care conduce revista, mi-a și zis: „Să nu uiți că eu îl susțin pe Liviu G. Stan!“ A avut foarte mulți susținători, mai ales în mediul universitar.

Premiul pentru Personalitatea artistică a anului a mers la…

Chiar nici nu trebuie să spun, pentru că toată lumea cred că și-a dat seama că va primi premiul! E vorba despre Horațiu Mălăele care chiar cred că, pentru anul trecut, este artistul care a adus cel mai mult. Lucruri de top, bineînțeles. E vorba despre film. Filmul „Luca“ mi-a plăcut teribil, un film esențial, cu imagine, cu tendințe neo-baroce, cu idee, cu fantezie e făcut, și, bineînțeles, cu substanță. E un film care vorbește despre destin, dar și despre istorie, în aceeași măsură. A pus în scenă nu știu câte piese, este actor, îl cunoaştem ca actor, a scos două cărți anul trecut, cred. De asemenea, desenează, a avut expoziții de grafică, de desen. Mă întreb dacă nu cumva vrea să se apuce și să danseze? Încă nu l-am văzut. Este artistul complet, care se manifestă în multe domenii ale artei și, vorbind cu Andrei Boncea, care a ales, de fapt, personalitatea anului, el a fost responsabil anul acesta mi-a spus: „Nici nu se poate, e vorba despre mălăele de la început. Toţi sunt nemaipomeniți, dar omul acesta este artistul complet, artistul total.“ Şi chiar așa este. Anul trecut, când a fost pandemie și a fost atât de greu de supraviețuit, Horațiu Mălăele s-a aflat în toate artele.

Am aflat că vreți să introduceți revista „8 motive“ în rețeaua de distribuție. Vreau să vă întreb ce calități trebuie să aibă astăzi o revistă culturală ca să fie un produs viabil, pentru care să scoatem bani din buzunare? În online noi o citim, o răsfoim, dar cred că și noi ne-am modificat foarte mult de când cu internetul, de când cu revoluția aceasta a artei hibrid. Așadar, ce aduce o revistă în print, cum trebuie să fie ea și ce cu ce vine de fapt acum nou „8 motive“?

Am încercat să-i dăm un aer un pic mai boem, este o revistă pe hârtie de ziar, ușor învechită, dar cu imagini foarte moderne. E o discrepanţă între imagini şi calitatea hârtiei, aspectul general. Are foarte multe imagini, are foarte multă fotografie – şi color, și alb-negru, iar coperta este făcută întotdeauna de Cătălin D. Constantin, antropolog care merge prin toată lumea și profesor la Universitatea din București, Prodecanul Facultății de Litere și care are o arhivă întreagă de fotografii din lumea întreagă, de pe unde a fost și sunt instantanee de cele mai multe ori, foarte interesante, toate narative. De-asta ne place ne place mult cum surprinde lumea Cătălin D. Constantin. Coperta e întotdeauna semnată de el şi asta cred eu că aduce o oarecare valoare revistei. Încercăm să facem texte foarte scurte, variate, mini-interviuri, lucruri jucăușe, punem accentul mai degrabă pe ludic decât pe informativ. E o revistă de cultură, apare în fiecare săptămână și avem o pagină cu o confesiune de scriitor și poster, de păstrat, și una cu prezentări de carte – cărțile săptămânii, noutățile de ultimă oră.

Pentru final am să vă spun ceva. Ați spus că am exagerat la prezentare? N-am exagerat! O să vă mai spun așa – că Şeherezada avea vocea dumneavoastră, ochii, zâmbetul și mai ales vraja dumneavoastră, vraja personalității dumneavoastră. Doina Ruști, vreau să știu dacă mai citiți și în civil, ca să spun așa, și fără să faceți selecții, fără să dați verdicte, fără să coordonați colecții. Pe scurt – top 3 autori fără de care nu puteți trăi…

Am citit recent Antonio Scurati – „Fiul secolului“, un roman care m-a fascinat, un roman care a primit recent Premiul Strega s-a tradus, cred că de vreo două-trei săptămâni și l-am citit. Asta e ultima carte și voiam neapărat să zic despre ea. Dar, dintre cei vechi, bineînțeles că nu pot să trăiesc fără Céline – fără „Moarte pe credit“, mai exact, romanul meu preferat și fără romanele lui Faulkner.

Vă mulțumesc foarte mult. Vă așteptăm, mai ales cu cărțile dumneavoastră, absolut fabuloase, în librării!

Interviu realizat de Mihaela Andrei / Foto: facebook.com