În satele constănțene, în prag de an nou se umblă cu „Pluguşorul”, „Capra“ „Ursul“ sau „Cerbul“

Publicat de Doina Sirbu, 1 ianuarie 2021, 13:05

În satele constănțene, în prag de an nou se umblă cu „Pluguşorul”, „Capra“ „Ursul“ sau „Cerbul“. În sate precum: Ciobanu, Mioriţa, Saraiu se umblă şi cu „Iapa“. De aceeaşi sorginte este şi obiceiul colindatului cu „Struţul“ (obicei nou, doar de circa 20 de ani). Ca şi „Iapa“, „Struţul“ are alai după el; cu ambele se umblă din casă în casă şi, în virtutea amuzamentului şi a câştigului de bani, mesajul se spune pe un text umoristic asemănător strigăturilor găinii de la nuntă.

Datinile din prima zi a anului sunt legate de renovarea anului, predominând riturile de purificare, de exorcizare şi practicile divinatorii. Se crede că în această zi se deschis cerurile şi animalele vorbesc. Principalele datini din seara Sfântului Vasile atestă cu destulă claritate că această sărbătoare s-a constituit mai ales prin transferarea obiceiurilor agrare din primăvară, existente atunci când Anul Nou se serba de 1 Martie. Aşa se explică de ce prima zi din an se umblă cu…iapa în localitatea Gârliciu. În ce constă obiceiul, ne spune profesor Anica Tufă de la şcoala gimnazială din localitate.

Anica Tufă – Cu iapa umblă flăcăii satului sau copiii mai mari cu o improvizaţie simplă. Pe o scară din curte, purtată de 2,3 inşi, introduc capetele prin despărţiturile acelea. Au în faţă un băiat care se numeşte iepaş şi mânuieşte capul iepei, iar în spate unul care ţine coama. Se numea înainte bârzoi. Capul este aranjat, este gătit pretenţios până la cele mai mici amănunte. Urechile din linguri de lemn, ochii desenaţi cu cărbune. Se mai împodobeşte cu clopoţei, cu busuioc, cu ciucuri.

Acest colind, Iapa, este adresat unui anumit grup de locuitori? Mă gândesc agricultorilor, gospodarilor? Are o anumită destinaţie?

Anica Tufă – Sigur că da! Merg din casă în casă cu Iapa, pentru că la ţară, majoritatea gospodarilor au cai pe care îi folosesc în gospodărie, pe care îi iubesc şi să spunem că este un omagiu adus animalelor care ajută la prosperitatea gospodăriilor noastre.

În localitatea Gârliciu s-au creat, s-au cultivat şi s-au transmis numeroase forme de manifestare spirituală, afectivă, care au rolul de a-i apropia sufleteşte pe oameni, de a-i ţine uniţi în confruntările cu viaţa, de a de bucura de roadele muncii lor şi de a croi un viitor mai bun pentru urmaşi. În timp, datinile au devenit istorie, dar ne fac să înţelegem mai bine modul de viaţă, gradul de cutură, de civilizaţie a societăţii în care au trăit moşii şi strămoşii noştri.

Redactor – Liliana Fustanela / Foto – unsplash.com