(VIDEO) Sepak Takraw, o combinaţie între volei, fotbal şi arte marţiale
Publicat de , 29 octombrie 2014, 10:30
Sepak Takraw, numit și „volei cu piciorul” este un sport originar din sud-estul Asiei, fiind extrem de popular în țări precum Malaezia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Vietnam, Laos și Filipine. Combinație între volei, fotbal, tenis cu piciorul și arte marțiale, acest joc este considerat de mulți ca fiind unul dintre cele mai grele jocuri din lume, dar, totodată, și printre cele mai spectaculoase.
Etimologic, „sepak” înseamnă „a lovi” în limba malaeză, iar „takraw” este cuvântul thailandez pentru „minge (țesută)”. Astfel, denumirea sportului s-ar traduce prin „a lovi mingea cu piciorul”. Denumirea jocului este, de fapt, un compromis între cele două țări, Thailanda și Malaezia, care își asumă originea lui.
Sepak Takraw se joacă între două echipe a câte trei jucători. Doi sunt dispuși spre centrul terenului, spre marginile din stânga și dreapta ale fileului, iar al treilea acoperă partea din spate a propriului teren. Terenul este aproximativ de aceeași mărime cu cel de badminton, adică 6,1 m lățime și 13,4 m lungime. Fileul are înălțimea de 1,52 m.
Tradițional, mingile erau confecționate manual din împletituri de bambus sau ratan, însă, în prezent, sunt realizate din fibră sintetică, având o circumferință de cel mult 45 cm și o greutate de până la 180 g.
Regulile jocului sunt relativ simple, asemănătoare cu cele ale voleiului. Scopul este de a trimite cât mai multe mingi pe partea de teren a adversarului, fără ca vreuna să atingă propria suprafață de joc. Jucătorilor le este permisă lovirea balonului cu orice parte a picioarelor, capului sau bustului, însă nu și cu mâinile. Câștigă echipa care își adjudecă două seturi din trei, fiecare având o limită maximă de 21 de puncte.
Spectaculozitatea acestui joc provine din faptul că jucătorii încearcă să lovească mingea de sus în jos, deasupra fileului, ceea ce presupune mișcări asemănătoare celor din kung fu. Jocul se extinde cu rapiditate în Canada, SUA și Japonia, având deja numeroși practicanți și în Europa.
