Destinația zilei: Dealul Feleacului
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 august 2014, 20:00
Paşii ne poartă astăzi pe Dealul Feleacului, aprigul străjer al Clujului, pentru că multe sunt poveştile pe care le ascunde.
Despre Feleacu se ştie cu certitudine că a fost întemeiat la 1366, din ordinul regelui Ludovic I.
În acele timpuri, cetatea Clujului avea nevoie de aparatori ai drumului care o lega de Turda. Primii felecani s-au aşezat în pădurile care creşteau pe atunci pe deal şi, drept mulţumită pentru serviciul credincios în slujba oraşului, au fost mereu scutiţi de biruri.
Tradiţia orală o include in poveste si pe împărăteasa Maria Tereza, ne-a spus un felecan get beget, badea Alexandru Hoda. Povestea spune că pădurea deasă era ascunzişul perfect pentru o bandă de hoţi, care au avut curajul s-o atace pe însăşi împărăteasa venită în vizită în Transilvania.
Cu multă vreme înainte de Maria Tereza însă, în Feleacu oamenii trăiau în bună înţelegere cu zmeii şi balaurii, pentru că de la un balaur se trage şi numele satului.
Felec era un balaur blând, care îşi făcuse sălaş nu departe de sat. Într-o seară, la gura peşterii sale s-a auzit un clinchet de clopoţel: o căprioară venise să-i dea de ştire că oamenii i-au pus gând rău şi vor să-i fure bogăţiile. Averea lui Felec erau Ouăle de Balaur sau Ouăle de Feleac. Mai precis, trovanţii de astăzi care împodobesc curţile tuturor felecanilor şi pe care îi găsim din belşug pe Valea Căpriorii, un pic mai jos de Feleac, înspre Turda.
Comoara de netăgăduit a Feleacului rămâne însă bisericuţa albă de pe deal, construită în stil gotic, la 1488. Purtând Hramul Cuvioasei Paraschiva, micul lăcaş este ctitoria lui Ştefan cel Mare.
Lângă biserică, în curtea noii mănăstiri se ascunde şi o casuţă veche, reconstruită prin grija călugărilor, după un model de la 1870. O puteţi vizita dacă faceti popas în Feleac. Admiraţi-i tinda, târnaţul dar şi comorile din interior, adunate tot de preoţi de pe la oamenii din sat.
Mănăstirea din Feleac are porţile mereu deschise pentru călători, iar dacă ajungeţi acolo staţi de vorbă şi cu sătenii mai în vârstă. O să fiţi cuceriţi de limba frumoasă şi uşor arhaică pe care o vorbesc.
