Pe scurt despre… decalaj

Publicat de , 9 februarie 2016, 10:14

Nu prea îmi place cuvântul decalaj. La complexul nostru de vinovăție (aproape la scară națională), ne gândim că iar am rămas în urmă cu ceva, nu că i-am depășit noi pe alții și ne cuprinde din nou sentimentul zădărniciei…
Laitmotivul ”nu suntem ca englezii, francezii, nemții sau chiar polonezii” a devenit recurent.
Da, de fapt, așa este. Rog persoanele cu puternice sentimente și mândrii naționale să nu se supere din prima și să aibă răbdare să citească articolul.
Despre un astfel de decalaj aș vrea să scriu pe scurt astăzi, căci cred că am rămas în urmă noi, între noi, românii: de la vest la est. Din păcate noi, constănțenii, nu numai că am rămas în urmă față de unele orașe din vestul țării, dar mai și suntem cuprinși de o apatie total neconstructivă, care poate să mărească decalajul.
De ani buni văd cum acest oraș, Constanța, mare port la Marea Neagră, teoretic vorbind- sursă extraordinară de dezvoltare economică, se prăfuiește și se stafidește la propriu și la figurat. Cu excepția zilelor de vară, când soarele și marea mai dau o mână de ajutor, iar plajele se umplu de oameni (care stau cuminți la soare, și agitați în cluburi, căci nu prea au cu ce să își ocupe timpul altfel pe litoral), în restul anului orașul e cenușiu și fără viață. Niciun eveniment remarcabil, niciun festival de o adevărată anvergură internațională!
Despre lipsa unor investiții serioase aducătoare de locuri de muncă, de revitalizare a zonei, ce să mai vorbim! Acesta ar fi un subiect de dezbătut săptămâni în șir! Nici nu mai îndrăznim să sperăm! Trist este că, în consecință, pleacă tinerii, îmbătrânește orașul.
Să revenim la subiectul timpul liber… Al tinerilor și nu numai…
Da, sunt stagiuni teatrale (puține spectacole), sunt câteva cinematografe, avem și muzee, din păcate toate fiind ușor depășite de vremuri (din cauza lipsei de investiții serioase în modernizarea lor, teatrele și muzeele fiind undeva la nivelul anilor 90, cu indulgență)
Cluburile de noapte (unde patronii au știut să se adapteze vremurilor) sunt deschise și în restul anului, dar eu cred că viață exuberantă și divertisment înseamnă și altceva, chiar și pentru tineri… Sau tocmai pentru ei… Tineri care ar trebui să aibă locuri de muncă și centre educative de întâlnire.
Ieri seară, în emisiunea ”stil de viață”, am stat de vorbă cu un student de la Timișoara. Vlad Cherecheș este președintele Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR). Ne-a povestit cum s-au organizat tinerii acolo, care sunt facilitățile pe care le au, unde se pot întâlni. Pe scurt, ne-a spus câte lucruri bune se fac în Timișoara pentru tineri.
Și uite așa, am simțit/văzut încă o dată care este decalajul! Între vestul și estul României…
La Constanța, de ceva vreme, organizațiile de tineret se luptă să impună administrației locale o minimă atenție asupra problemelor lor. Sunt de multe ori ignorați, deseori ironizați… Contează doar atunci când își dau votul…
Printre problemele ridicate de asociațiile de tineri, în ultima vreme, este și aceea a modului de implementare a proiectului „Centrul multifuncţional educativ pentru tineret”, proiect cu finanțare europeană. Pornind de la stadiul de execuție (termenul de finalizare iunie 2015, a fost de mult depășit) și până la definirea exactă a obiectului de activitate, conform proiectului și normelor europene, organizațiile de tineret din Constanța trag din nou un semnal de alarmă. De ce a fost depășit termenul de execuție și a fost nevoie de o suplimentare bugetară de la Consiliul Județean Constanța (banii contribuabililor) ? Ce se va întâmpla cu centrul? De ce se numește Centrul Cultural ”Jean Constantin”? Unde și cum își vor desfășura tinerii activitatea, conform obligațiilor asumate prin proiect?
Consiliul Tineretului din România a înaintat recent o sesizare către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Tineretului și Sportului, cu privire la, cităm, ”o posibilă implementare greșită a proiectului amintit anterior. Așadar, tinerii din Constanța se tem de o „deturnare” a proiectului în sensul în care aceștia nu ar fi beneficiarii reali ai lui”.
Într-un oraș în care activitățile educative informale sprijinite de administrație aproape că nu există, (Centrul Cultural Județean Theodor Burada a început să se anime, dar asta nu e destul) activitățile culturale se reduc, cum spuneam, la câteva spectacole și expoziții în muzee, într-un oraș în care artiștii plastici tineri și adulți nu au unde să își prezinte expozițiile temporare (cele de la muzee sunt insuficiente), un Centru pentru Tineret ar fi o gură de oxigen.
Numai că, și aici, lucrurile nu sunt tocmai clare. De ce se numește Centrul Cultural? Unde sunt specificate PUBLIC obiectivele urmărite? Cănd va fi finalizat, totuși proiectul?
Vlad Cherecheș, de la Timișoara, ne spune cum arată centrul pentru tineret de acolo:

Despre Centrul pentru Tineret de la Constanța, ar trebui să primim răspunsuri, explicații, căci este vorba despre bani publici.
Dar, așa cum s-a tooot întâmplat aici, la Constanța, mai avem de așteptat…
Steliana Bajdechi