EXCLUSIV. Raportul MCV, analizat de un reprezentant al societăţii civile

Publicat de , 27 ianuarie 2016, 17:53

„Raportul MCV se referă, în mare parte, la progrese făcute la nivel național și discută foarte mult despre agenții pe care statul s-a angajat să le înființeze și despre lupta anticorupție la nivel național. Ca să particularizăm strict pe zona respectivă (sud-estul ţării – n.red.), ar fi mai mult de discutat. Câteva lucruri care ar fi de interes pentru cetățenii din zona de sud-est ar fi legat de felul în care instituțiile din zona lor, Primărie, Consiliul Județean, inclusiv instanțe de judecată, respectă anumite criterii de anticorupție. Mă refer aici la transparență, la organizarea de dezbateri publice, la deschidere spre dialog”, a comentat, în exclusivitate pentru Radio Constanţa, Andrei Macsut, asistent de cercetare în cadrului Alianței pentru o Românie Curată (ARC).

„Sunt câteva măsuri pe care cetățenii le pot lua ca să îmbunătățească efectele și recomandările MCV pe zona lor. Vă dau un singur exemplu: am înțeles că bugetul pe orașul Constanța a fost publicat de Primărie pe site cu vreo două zile înainte de a fi ședința în care trebuie votat. Acesta este clar un exemplu de rea practică. Nu se încurajează tipul acesta de transparență, cetățenii nu pot să studieze bugetul sau organizațiile nu pot să facă recomandări. Este un exemplu de practică care, pe termen lung, poate să favorizeze corupția, pentru că e ușor să ascunzi în buget diverse prevederi care apoi să fie votate, fără ca publicul să știe neapărat despre ele și să aibă timp să-și facă o părere”, a mai spus Andrei Macsut.

„Din activitățile noastre de monitorizare mai pot să atrag atenția asupra dificultății cu care avem acces la date privind achizițiile publice. Raportul MCV discută foarte mult despre acest domeniu al achizițiilor publice, al nevoii lor de a fi transparente, de a fi autoritățile răspunzătoare pentru a fi tras la răspundere. În Regiunea de sud-est am întâlnit destule probleme în colectarea de date, în sensul că, dacă am făcut solicitări pe Legea 544, nu am fost băgați în seamă. Nu știm foarte clar ce achiziții se fac, nu știm cine este în Comisia de Evaluare a ofertelor și acestea sunt date care ar trebui să fie publice. Dacă Raportul MCV s-ar referi la nivel local, cred că perspectivele ar fi mult mai puțin optimiste. Atât Legea, cât și Comisia Europeană permit cetățenilor să participe la diverse întâlniri. De exemplu, pot să participe la ședințe publice în consiliile locale, în Consiliul Județean, când se discută lucruri de interes pentru comunitatea lor, ceea ce îngreunează foarte mult lipsa de transparență și corupția. Dacă ai cetățenii acolo, cei care te votează, și îți văd activitatea, este mult mai greu să comiți un abuz, chiar dacă încerci să ascunzi oarecum practica. Nu este cazul să renunțăm la Mecanismul de Cooperare și Verificare. Există un risc. Veștile acestea bune pe care ni le dă Comisia Europeană referitor la parcursul României să fie o bulă de săpun, să fie făcute pentru că știm că suntem monitorizați și ele să înceteze în momentul în care încetează și monitorizarea. Din acest motiv trebuie să avem sisteme interne de monitorizare, fie că vorbim de implicare cetățenilor, fie că vorbim de proceduri administrative. Este nevoie de mai mare implicare. Ceea ce autoritățile nu pot sau nu vor să facă trebuie să fie preluat, în mai mică sau mai mare măsură, după posibilități, de cetățeni, de societate civilă”, a concluzionat reprezentantul ARC.

Raportul Comisei Europene remarcă rezultatele „impresionante” în combaterea corupţiei la nivel înalt, ce implică „politicieni de marcă şi funcţionari publici de rang înalt”, evidenţiază atenţia acordată de către DNA identificării corupţiei la nivel local şi remarcă o consolidare a sprijinului public de care beneficiază DNA, reflectată de numărul tot mai mare de sesizări din partea populației şi de sondajele de opinie, se arată într-un comunicat de presă al DNA.

Pe de altă parte însă, în raport se reia observaţia consemnată și în raportul anterior, şi anume că răspunsurile Parlamentului la cererile formulate de DNA de ridicare a imunității unor parlamentari (pentru a permite inițierea de anchete sau aplicarea măsurilor de arest preventiv) sunt lipsite de criterii obiective, neexistând o justificare clară și consecventă în fiecare caz, în special pentru refuzuri. În acest context, se notează ca, în anul 2015, Parlamentul a refuzat aproximativ o treime din cererile formulate de DNA de ridicare a imunității unor parlamentari.

Se consemnează faptul că, în cursul anului 2015, DNA a trimis în judecată peste 1.250 de inculpați, printre aceștia numărându-se prim-ministrul, foști miniștri, parlamentari, primari, președinți ai Consiliilor județene, judecători, procurori și o gamă largă de înalți funcționari. De asemenea, se notează că DNA și-a intensificat măsurile intermediare de înghețare a averilor în aceste cazuri, cuantumul averilor înghețate fiind de 452 de milioane euro.

Raportul subliniază că o tendință specifică a fost identificarea corupției la nivel local. Începând cu anul 2013, numărul total de funcționari locali trimiși în judecată pentru corupție se ridică la aproape 100 de primari, peste 20 de președinți ai Consiliilor județene și zeci de alți funcționari locali.

Documentul constată că rezultatele solide au inclus atât punerea sub acuzare cât şi soluționarea, cu regularitate, al unor cazuri de corupţie la nivel înalt. Referitor la finalizarea cauzelor, se arată că, și în cauzele în care există un mare număr de martori și probe complexe, judecătorii Curţii Supreme – instanţa la care ajunge o mare parte a dosarelor anticorupţie – au depus eforturi susținute pentru a asigura respectarea drepturilor procedurale ale tuturor părților. Durata procedurilor s-a menținut, de asemenea, relativ scurtă: majoritatea cauzelor finalizate au fost înregistrate în 2014 și 2015.

DNA este considerată a fi una dintre instituţiile cheie în ceea ce privește consolidarea credibilității și a profesionalismului sistemului judiciar prin obținerea, în timp, a unor rezultate solide. Totodată, este subliniat rolul important pe care conducerea instituțiilor respective l-a jucat în acest sens, persoanele din conducere fiind confruntate cu critici personale puternice.

Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) a fost creat la momentul aderării României la Uniunea Europeană în 2007. Începând cu momentul respectiv, rapoartele privind MCV au evaluat progresele realizate de România și au căutat să ajute la orientarea eforturilor autorităților române prin recomandări specifice, în materie de reformă a sistemului judiciar și de luptă împotriva corupției.