Destinația zilei: La Herghelia Sâmbăta de Jos două inimi bat în același ritm, om și lipițan
Publicat de Daniel Țăndăreanu, 21 august 2014, 19:45
Descălecăm astăzi la poalele Munților Făgăraș, în căutarea eleganței, a blândeții, a temperamentului vulcanic, nobleței și inteligenței Lipițanului. Sunt doar câteva din caracteristicile acestei rase, cu o istorie de peste patru secole de existenţă în Europa, din care peste 9 decenii s-au desăvârşit la noi în ţară.
Lipiţanul de la Sâmbăta de Jos poartă ca şi pecete de nobleţe simbolul hergheliei: litera F, de la Ţara Făgăraşului.
Și fiind zi de sâmbătă, în luna lui Gustar, știam că la ora 11.00 începe spectacolul ecvestru. Așa că, ne ocupăm cuminți locurile pe marginea arenei în așteptarea vedetelor cu coamele în vânt și a celor care țin hățurile, antrenori concentrați asupra fiecărei mișcări de dresaj.
Şeful Hergheliei, medicul veterinar Cosmin Drăgan, le explică tuturor celor veniți să petreacă ceasuri relaxante alături de lipițani ce se întâmplă.
Pe 15 august, de Sf. Maria Mare, showul ecvestru a fost completat de un proprietar de lipițani din Poiana Brașov care bate la poarta Cărții Recordurilor cu o reprezentație de 8 lipițani negri, la aceeași trăsură.
Încă un show reușit, părinți și bunici mulțumiți, copii fericiți și grăbiți să vadă îndeaproape exemplarele docile, cu mers viguros, elegant, înalt, dar întins şi foarte spornic. Grajdurile sunt deschise pentru curioși, deloc puțini, deschise sunt și expozițiile de harnașamente și cele de fotografii.
Pentru șeful Hergheliei, Cosmin Drăgan, fiece întâlnire cu vizitatorii este prilej de bucurie pentru că e important ca porțile unei herghelii cu o asemenea tradiție să fie deschise.
În timpul showului, printre cai, trăsuri și momente spectaculoase, un băiețandru așeza obstacolele pentru probele de dresaj. Am aflat că îl cheamă Robert, că e într-a șaptea, s-a născut și trăiește la Herghelie, iar școala o face la Voila. Are privilegiul de a fi mereu în preajma lipițanilor și n-ar pleca pentru nimic în lume de la Herghelie.
Mai scump la vorbă, Robert ne conduce pînă la zona în care pasc iepele și mânjii, aflată peste apa Sâmbetei. Robert îmi înșiră repede numele cailor lui preferați.
Dincolo de apa Sâmbetei, spectacolul este înduioșător: iepele și mânjii caută umbra deasă, par indiferenți la turiștii adunați pe lângă gard. Nu îți trebuie foarte multe cunoștințe să realizezi că protecția căluților este grija cea dintâi a iepelor. Aflăm că există și aici o ierarhie: iepele veterane conduc herghelia în timpul păscutului și al drumului înapoi către grajduri.
Herghelia din Țara Făgărașului este cea mai completă crescătorie de lipiţani din lume, cu şapte din cele opt linii de sânge ale acestei rase de cai imperiali creată la Lipizza Slovenia, în 1580, de Casa Regală austriacă. Liniile de sânge poartă numele armăsarilor care au stat la baza actualelor efective: Conversano, Favory, Maestoso, Neapolitano, Pluto, Siglavy-Capriola și Tulipan. Acestor nume li se adaugă foarte multe alte cifre, este o întreagă poveste înregistrată în arhivele hergheliei.
Istoria Hergheliei de la Sâmbăta de Jos începe în 1874, când au fost aduse, în scopuri militare pentru armata habsburgică, câteva exemplare de lipiţani, o rasă nepretențioasă, rezistentă, cu eleganță în mișcare și foarte energică . Primul Război Mondial a fost decisiv în mutarea cailor Hergheliei de la Sâmbăta la Babolna, în Ungaria.
Statul român reface nucleul hergheliei din trei armăsari şi 22 de iepe rămase în proprietăţi private, iar în 1920 este înființată herghelia de stat Sâmbăta de Jos. Din 2002, se află în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.
Despre lipițanii de la Sâmbăta ar putea vorbi, mult și bine, și antrenorul Ioan Roșiuț. El știe cel mai bine cât de complicată este misiunea unui antrenor.
Lipiţanul este considerat legenda vie a Înaltei Şcoli de Echitaţie de la Viena, este cea mai veche rasă modernă de cai din Europa şi face parte din categoria cailor de sânge spaniol. Poate fi vânăt, roib, dereş, murg sau negru, dacă e să vorbim de culorile acestei rase.
Datorita eleganţei sale şi a temperamentului, Lipiţanul este principala rasã care se utilizeazã la marile şcoli de dresaj academic din lume.
Și dacă ar fi să vorbim despre costurile acestei pasiuni nobile, cu oarecare surprindere aflu că este al treilea sport ca nivel de investiţii, după yachting și Formula 1, şi ajunge, cu tot cu atelaje, cai, harnaşamente, transport la peste 100 de mii de euro.
Herghelia de la Sâmbăta nu stă deoparte când vine vorba de competiţii.
Acum, la Sâmbăta de Jos mai sunt peste 300 de cai lipițani, dar vârful în privința efectivelor a fost atins în 1970: 987 de capete.
Herghelia se întinde pe 524 de ha, din care 360 de ha sunt terenuri agricole pentru furajele animalelor: “cămările” sunt pline de baloți aurii de paie.
Lipițanii sunt antrenați în activităţi de agrement, în competiţii ecvestre şi în psihoterapii cu rezultate excepţionale,atât pentru copii, dar şi pentru adulţi.
Pentru cei mai curajoși sunt organizate și cursuri de echitație şi plimbări cu trăsura pe domeniul Hergheliei.
Pe lîngă poveștile pline de pasiune pentru lipițani, astăzi găsim și o poveste tristă. Aceea a Castelului „Brukenthal“, semnalizat pe indicatoarele turistice rutiere, situat chiar în curtea Hergheliei, dar ale cărui porți sunt ferecate pentru vizitatorii dornici de povești din sec. al XVIII lea.
Castelul este monument de arhitecturã din patrimoniul national, construit în perioada anilor 1750-1760 de familia contelui Samuel von Brukenthal, din dorința împărătesei Maria Tereza.
Atracțiile turistice ale zonei pot fi incluse într-un circuit turistic de câteva zile, din care să nu lipsească Mănăstirea Brâncoveanu și Izvorul Părintelui Arsenie Boca de la Sâmbăta de Sus, Cetatea Făgărașului, cel mai important monument al Țării Făgărașului, una din cele mai mari și mai bine conservate cetăți feudale din Europa de Est.
Ar fi și vâltoarea de la Lisa cu o instalație veche de peste o sută de ani, care prelucrează straiele de lână sau le spală fără substanțe chimice. La Drăguș trăiesc și muncesc cu pasiune soții Sofonea, Dumitru și Valeria, ale căror cojoace au depășit granițele Europei.Tot la Drăguş e și un parc de aventură, iar pe timpul iernii pârtia din aceeași localitate.
Nimerit ar fi să vă spunem câte ceva și despre accesul către herghelie: dinspre Sighișoara ruta aleasă de noi a fost Șaeș – Agnita – Voila, o rută care vă pune la grea încercare din cauza gropilor, denivelărilor și crăpăturilor înierbate de pe șosea, și din cauza lucrărilor de reabiltare de la intrarea în Agnita. O altă rută este DN1, la jumătatea distanței dintre Brașov și Sibiu, în direcția Mănăstirii.
Coordonate GPS: 45 80885 N, 24 81541 E.
Şi pentru că luna august e pe sfârşite, mai aveţi ocazia de a ajunge şi la spectacolele ecvestre, sâmbăta, de la ora 11, la Sâmbăta de Jos.
Călătorului îi stă bine pe cărările Transilvaniei! Călătoria noastră continuă!
