Calendar istoric MINAC: 2 noiembrie. Edward Harris al III-lea, ultimul manager britanic al portului (I) – Salvarea orașului

Publicat de Doina Sirbu, 2 noiembrie 2026, 16:16

În perioada 1868-1882, directorul general al consorțiului britanic DBSR la Kustendjie a fost inginerul Edward Harris al III-lea (1835-1916). Un profesionist abil și un diplomat înnăscut, el este un personaj extrem de important din istoria orașului Kustendjie, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Așa cum se va putea vedea în continuare, el s-a remarcat ca un real salvator al orașului, într-o perioadă tulbure, iar de numele său se leagă și răscumpărarea concesiunilor britanice de către statul român, în 1882. S-a născut pe 10 noiembrie 1835 într-o casă de pe South Street, Braunton, un oraș din comitatul Devon, în sud-vestul Angliei, într-o familie de comercianți, fiind cel mai mare dintre cei cinci copii.

Edward Harris s-a căsătorit în 1865 cu Annie Tattershall Dunning și au avut împreună șapte copii, cinci fete și doi băieți, care, fie s-au născut la Kustendjie, fie în Anglia, dar cu toții au copilărit în orașul concesiunilor DBSR. Harris a moștenit spiritul de antreprenor al tatălui său comerciant dar, cu siguranță, a absolvit și cursurile de inginer, necesare ulterior pentru postul de manager general al DBSR, pe care îl ocupă începând cu 1868.

Postul de manager al companiei DBSR și al concesiunilor din Dobrogea era unul dificil și implica o mare responsabilitate, dar în 1868, Edward Harris, în vârstă de 32 de ani, nu se sperie și intră în această aventură. Harris a condus DBSR-ul într-o perioadă tulbure, în care relațiile dintre britanici și administrația otomană se deterioraseră. Mai mult, Consiliul de Administrație al companiei londoneze era format din membri tot mai nemulțumiți de dividendele venite din Dobrogea. Managerul de la Kustendjie a reușit însă să țină situația sub control, să obțină profit și să asigure existența micii comunități britanice (aprox.100 – 150 de bărbați, femei și copii) din localitate.

Harris a condus afacerile DBSR din Dobrogea până în decembrie 1882, anul răscumpărării concesiunilor de către statul român. Activitatea sa a mai continuat însă până în 1884, când a finalizat ultimele detalii birocratice, astfel că acțiunile sale de supervisor se întind pe o durată de peste 15 ani. Cele mai dificile momente din acest lung mandat sunt, cu siguranță, cele din timpul războiului-ruso-româno-turc, când el a rămas la Kustendjie pentru a proteja bunurile, mobile și imobile, ale companiei. Interesat de aceste lucruri, el a reușit să salveze de la distrugere chiar și orașul, evident, având interesul ca așezarea în care locuiau și munceau britanicii să nu aibă de suferit de pe urma sângerosului conflict.

Ziarul Illustrated London News prezenta în numărul de sâmbătă, 11 august 1877 câteva desene create în teatrul de război de către Herr Schönberg, un artist austriac, corespondent de război și care însoțea armata rusă în Estul Bulgariei și în Dobrogea. Într-unul dintre desene, erau reprezentați doi britanici aflați pe două scaune, aparent legați, și încojurați de mai mulți soldați ruși (explicația de sub desen era “prizonieri englezi de război” . În articolul din pagina următoare, intitulat The War (Războiul), ziariștii de la The Illustrated explicau ce reprezintă acea imagine:

„Cei doi prizonieri englezi de război care pot fi văzuți în custodia soldaților ruși la Tchernavoda sunt Mr. Harris, traffic manager al Danube Black Sea Railway din Kustendjie și Mr. Roff, inginer șef sau superintendent al locomotivelor. Calea ferată care a fost construită de o companie engleză a fost lăsată intactă de turci atunci când au abandonat această linie de apărare. Domnii Harris și Roff au rămas la conducerea liniei și a materialului rulant, dar când au condus un tren spre Tchernavoda au fost arestați de ofițerii ruși aflați acolo la conducere și care i-au trimis sub escortă la Generalul Zimmerman. După câteva ore cei doi au fost eliberați iar Mr. Harris a urcat pe bordul HMS Rapid la Kustendjie iar rușii au preluat în posesie calea ferată. Micul steamer Evelina, aparținând companiei feroviare, a primit din acel moment însărcinarea la Kustendjie de a transporta fugari refugiați bulgari pe o învecinată coastă.”

Înainte de a analiza și comenta situația, dăm citire unui alt fragment de articol, tot din Illustrated London News, dar datat trei săptămâni mai târziu, pe 1 septembrie 1877 , și intitulat HMS Rapid at Kustendjie (Nava HMS Rapid la Constanța):

„Forreign Office tocmai a publicat corespondența privind relele tratamente aplicate deopotrivă creștinilor și locuitorilor turci din Bulgaria în timpul acestui război, s-au făcut mențiuni privind prezența lui HMS Rapid la Kustedjie în a doua săptămână din iulie și asupra acțiunii în timp util a comandantului Drummond, cel care împreună cu ofițerii și echipajul vasului, a împiedicat populația bulgară să își atace vecinii musulmani. Asta s-a întâmplat după retragerea trupelor turcești și înainte de venirea armatei rusești ce ținea de Divizia a 14-a, sub generalul Zimmerman și care acționa în Dobrogea. Artistul nostru special, Her Schönberg, într-o scrisoare pe care am publicat-o acum trei săptămâni, a vorbit despre prompta și oportuna intervenție a comandantului britanic, care a debarcat cu o echipă de marinari să mențină pacea în oraș, atunci când acesta a fost abandonat de autoritățile guvernamentale obișnuite. Desenul domnului Schönberg, pe care îl reproducem acum, este o ilustrație a acestei scene particulare. Forța maritimă britanică nu a avut nicio dificultate în a menține ordinea, fără să folosească baionetele sau pistoalele și săbiile scurte, care au fost ținute discret în afara vederii. În acest timp, managerul englez al căii ferate (n.a. Harris) a plecat cu un tren la Medjidieh să se întâlnească cu rușii și le-a cerut acestora să vină și să ocupe locul. Generalul (n.a. armatei ruse) i-a spus că Kustendjie nu se află în linia lui de marș, dar pentru a-i mulțumi pe locuitori va trimite un regiment de cazaci care să asiste la menținerea păcii și va desemna pe cineva pentru organizarea unei guvernări locale. Rezultatul a fost sosirea, duminică, pe 15 (iulie?), a Regimentului 29 de Cazaci, a cărui intrare în Kustendjie a fost salutată de întreaga populație, îmbrăcată în haine de sărbătoare și aflată de ambele părți ale drumului ce intră în oraș…” .

Un alt ziar britanic, Daily News, a publicat pe 31 iulie 1877 un articol ce prezintă evenimentele de la Kustendjie, de la jumătatea acelei luni, și unde se menționează că echipajul britanic de pe HMS Rapid și un grup de aproximativ 100 de localnici au organizat o forță de menținere a păcii în oraș În același articol scrie că o delegație locală l-a așteptat pe generalul rus Zimmerman cu pâine și sare și că 800 de cazaci, sub comanda contelui Orloff (Orlov) au rămas în oraș pentru a proteja pacea. O zi mai târziu au fost alese noile autorități municipale și totul s-a petrecut în perfectă ordine. Același ziar Daily News revine cu un articol pe aceeași temă în numărul din 31 iulie, menționând că stăpânirea rusă este completă, în oraș este liniște și ordine, și că rusul M. Belocherevitz (! sic) a fost numit guvernator militar și civil la Kustendjie . De asemenea, Daily News reiterează faptul că managerul căii ferate, Edward Harris, a fost cel care a avut ideea de a-i chema pe rușii aflați la Medjidieh.

Din cele de mai sus reiese clar faptul că Harris, prin acțiunile sale, a influențat decizia armatei ruse și implicit, a contribuit la salvarea orașului. A fost nevoie de mult curaj pentru a face asta, cu riscul de a deveni la rândul său o victimă. Arestarea sa la Tchernavoda a durat câteva ore, dar și-a păstrat sângele rece și a reușit apoi (ca cetățean britanic și reprezentant al unei companii puternice) să îl convingă pe Zimmerman să își schimbe planurile și să meargă spre sud-estul Dobrogei, la Kustendjie. Venirea rușilor, în acel moment, a fost una de bun augur, pentru că a fost de natură să pună capăt degringoladei și să oprească conflictul declanșat între locuitorii bulgari și cei turci.

(Va urma)

Reclama zilei – Cofetăria Princiară Emil Curcan se deschide în curând pe strada Carol No.1 sub direcțiunea maestrului cofetar Emil Curcan, fost șef al renumitei Case Georges, din Iași. Deviza – Bun și eftin!, Reclama firmei – Calitatea mărfii!.Se va lucra exclusiv numai cu material de primă mână și exclusiv numai cu unt proaspăt! Specialitate de înghețate casate, fondante, biscuiți, cozonaci, fursecuri, prăjituri poaspete zilnic. Se primesc comenzi pentru banchete, serbări, baluri, predabile la domiciliu la ora indicată, servite estetic, spre deplina satisfacție a clienților. Este lucru cert că cine o dată ne va vizita, nu ne va mai părăsi niciodată. Încercați și vă veți convinge! (1932)