Avocatul Zeno Daniel Șuștac: Generația actuală de elevi este cea mai bună pe care a avut-o România vreodată și merită toate eforturile pentru o educație de calitate

„Niciodată interesul elevului nu a fost în prim-planul sistemului românesc de învățământ, iar politizarea din educație îi alungă pe profesorii buni și scade calitatea actului educațional”, subliniază Zeno Daniel Șuștac.

Publicat de Adina Sîrbu, 30 august 2026, 15:39

Sistemul de învățământ există nu pentru a se plăti salarii, există pentru a se furniza educație de calitate pentru elevi. Și toate eforturile trebuie să meargă în această direcție. Din punctul meu de vedere, generația actuală de elevi este cea mai bună pe care a avut-o România vreodată, iar noi, părinții, ar trebui să fim capabili să observăm acest aspect. Declarația îi aparține avocatului și scriitorului timișorean Zeno Daniel Șuștac, președinte al Asociației Pentru Depolitizarea Educației și fondator al grupului Părinții Elevilor din România.

Într-un interviu realizat de Silvia Pascale, Zeno Daniel Șuștac a vorbit despre temele care au provocat nenumărate nemulțumiri în rândul românilor: dublul examenul de admitere la liceu, controversata propunere a MEC de anulare a burselor copiilor săraci în perioada vacanțelor și politizarea sistemului de educație.

Sunt foarte multe multe probleme, dar aș începe cu isteria creată de examenul de admitere la liceu și de recenta sa respingere publică. Ce ar fi însemnat pentru elevi acest nou tip de examen?

Zeno Daniel Șuștac: Examenul de admitere, o evaluare națională suplimentară, ar aduce doar de servicii elevilor, pentru că și așa știm foarte bine din practică, pentru evaluarea națională sunt necesare meditații. Vrem, nu vrem, aceasta este realitatea. Avem nevoie de meditații la limbă română și la matematică. Și de foarte multe ori, ierarhizarea se stabilește tocmai datorită implicării financiare a părinților în aceste meditații.E oarecum o chestiune tradițională din nefericire, adică firesc ar fi fost să fie subvenționate de stat, statul să vină în întâmpinarea familiilor care au nevoie de susținere financiară în direcția aceasta. Și statul să vină și în susținerea elevilor, sigur, nu doar dintr-o anumită clasă socială. Așa ar fi normal și firesc.

Însă de ce eram pe punctul de a avea acum o mare, mare nedreptate? Aceste meditații la două materii să se transforme în meditații la patru materii, practic efortul părinților să se dubleze și segregarea pe criterii socio-economice să cunoască efectiv o explozie. Adică, practic, copiii din familii modeste ar fi condamnați la fi lăsați în urmă. Și în ultimele săptămâni am făcut o campanie puternică, mediatică, de conștientizare a acestui risc, a acestei inechități, a acestui, practic, mod prin care copiii erau supuși unei situații total nelalocul ei.

Societatea a reacționat extraordinar de bine, mai bine ca niciodată, și părinții s-au implicat, nu doar părinții, foarte multe voci importante din educație, ONG-uri din educație, profesori cu vocație, profesori din rândul celor care sus fiind de ani și ani educația pe linia de plutire, au luat atitudine și s-a tras din toate direcțiile un semnal de alarmă. Nu ne permitem să creștem gradul de segregare în educație în România și, din fericire, legiuitorul pare să a reacționat la aceste mesaje multidirecționale și a scos din legea 198 pe 2023, legea învățământului preuniversitar, cel puțin pentru moment, vedem care va fi deznodământul în Parlament în final, dar a scos pentru anul 2027 examenul suplimentar de admitere.

În pericol sunt și bursele sociale pentru elevii din familii defavorizate, care ar putea fi acordate a copiilor doar în perioada de studiu, nu și în vacanțe.

Zeno Daniel Șuștac: O altă abordare total greșită a statului român, vorbind de peste 800.000 de copii din familii cu venituri de asemenea nu foarte generoase, pentru care bursa socială putea să facă diferența între mersul la școală în continuare și abandonul școlar. Unii dintre ei veneau acolo tocmai, nu știu, poate pentru masa caldă sau pentru că era unicul loc în care se simțeau și integrați și apreciați. Abordarea nu este în niciun caz cea de dorit pentru că orfanul e orfan și în afara zilelor de școală, copilul sărac e copil sărac și în afara zilelor de școală și unui copil care are nevoie de susținere îi este foame și în afara zilelor de școală, și în vacanțe.

Niciodată interesul elevului nu a fost în prim-planul sistemului românesc de învățământ. Din nefericire, s-a învârtit mai mult în jurul intereselor adulților din sistem, nu neapărat în jurul intereselor profesorilor. Aici este o delimitare și merg în zona politizării pentru că, așa cum din nefericire se știe, sistemul românesc de învățământ la nivel de management este extrem de politizat. Și în minister, și în inspectorate, și la conducerea unităților de învățământ avem acele numiri teoretic în interesul învățământului, în realitate în interes personal sau în interes de grup.

Dar cu cât s-ar putea îmbogăți statul român cu aceste burse luate de la sărmani pe perioada vacanțelor?

Zeno Daniel Șuștac: Cu foarte puțin. Dacă e să ne raportăm la veniturile unor privilegiați, doar dacă vorbim despre pensiile special, acestea se ridică la nivelul a câtorva miliarde, iar aici în cazul burselor vorbim de maxim 140 de milioane de euro. Nu am în față acum aceste cifre, dar nu poți să iei de la copiii săraci, de la familiile cu venituri modeste și să menții privilegiile în zona ultra-luxului, în zona unor funcționari ultra-remunerați de stat. Nu se face așa ceva.

Dumneavoastră sunteți avocat de profesie, dar și părintele unui adolescent cu foarte mult drag de învățătură. Cunoașteți realitatea școlii, care sunt cele mai puternice probleme care strigă după ajutor, care cer o rezolvare imediată din sistemul de învățământ românesc, din punctul dumneavoastră de vedere?

Zeno Daniel Șuștac: Politizarea este cu certitudine cel mai flagrant aspect, fiindcă  nimic nu se face în sensul temporizării sau cel puțin atenuării ei. Totul merge în zona amplificării politizării din sistem și atunci, când cei care conduc învățământul nu sunt în mod obligatoriu cei mai buni dintre cei buni pe de-o parte sau cei mai interesați să facă lucrurile să funcționeze pentru elevi, atunci în situația aceasta crește gradul de analfabetism funcțional, crește abandonul școlar și scade calitatea actului educațional furnizat. 

Foarte mulți profesori buni ies din sistem pentru că și reziliența lor are o limită. Avem profesori extraordinari și trebuie să subliniem lucrul acesta. Ei susțin sistemul pe linia de plutire, sistemul de învățământ. Ei sunt eroii tăcuții ai zilelor noastre. Sigur că ar trebui făcută o selecție și o curățenie în sistem, dar aceasta ar trebui să pornească din interior, nu să vină un factor extern care să înceapă un triaj de tipul tu ești bun, tu nu ești bun. Rigori profesionale, etică profesională, vocație, implicare, acestea vor face în timp diferența. O remunerare corespunzătoare a cadrelor didactice este vitală. La acest moment, suntem mult rămași în urmă și în calitate de părinte vă pot spune următorul lucru: un profesor mulțumit furnizează un act didactic calitativ. Un profesor care consideră că se sacrifică pentru interesele altora și este acolo nu neapărat de drag, depune mai puțin efort și se implică mai puțin.

Pe lângă această parte, noi părinții am putea face mult mai multe. Să coagulăm o comunitate a părinților în fiecare unitate de învățământ unde ne avem copii și să fim parteneri educaționali în adevăratul sens. Nu doar când ne este solicitat acest lucru, ci avem nevoie de o maturitate, de o abordare matură în relația cu unitatea de învățământ. Părinții reacționează de obicei doar atunci când se strâng fonduri sau când se dorește să se organizeze o excursie sau să se achiziționeze auxiliare sau mai știu eu ce, alte lucruri care nu țin de substanță educației, țin de numite aspecte mai puțin importante, adevărat necesare în lipsa susținerii din partea statului, dar părinții ar trebui să ia atitudine atunci când ceva nu funcționează, să nu întoarcă privirea în partea cealaltă și să sesizeze acel lucru prin sesizare, nu mă refer în mod obligatoriu, la o plângere. Nu. Să discute cu profesorul respectiv, să-i aducă la cunoștință ce consideră că nu funcționează sau ce consideră că nu ar trebui să se întâmple într-un asemenea mod.

De asemenea, există situații în care apar tot felul de comportamente nefirești, între copii, între profesori și copii. Acestea, de asemenea, trebuie rezolvate prin dialog. Nu prea facem asta, avem uzanța de a le ignora, de a șușoti pe la colțuri și de a lăsa lucrurile nerezolvate, lucruri care în timp se amplifică. Și ține tot de zona asta civismului. Când ceva nu funcționează și este de ordinul evidenței, când există, vă dau un exemplu, un profesor cu un comportament abuziv sau un copil extrem de agresiv, care provine dintr-o familie foarte bine cotată în orașul respectiv, care este cu ghilimelele de rigoare, protejat și ținut în brațe de unitatea de învățământ. Părinții ar fi normal să reacționeze, nu să se facă că nu observă și nu să lase lucrurile așa.

Puțin mai multă implicare din partea părinților, sigur, și din partea profesorilor, pe partea de, nu neapărat, pe parte profesională, pe partea de a condamna anumite comportamente nepotrivite ale colegilor lor. Atunci când apar și suntem oameni, apar în orice profesie din lume, doar în zona asta educației ne facem că nu vedem niște lucruri care sunt nelalocul lor uneori.

Mai multă atitudine și poate cel mai important lucru din toate să ne ascultăm copiii, să ascultăm ce nevoiau, să ascultăm ce probleme întâmpină, să fim atenți la starea lor emoțională, pentru că presiunea examenelor este mare, bullying-ul este mare în școli, se întâmplă tot felul de alte fenomene, mai multe, mai puțin trăznite, cum ar fi provocările de pe TikTok, care din nefericire au curmat niște vieți în ultima perioadă. Ar trebui să fim mai atenți la copiii noștri și la nevoile lor, la trăirile lor, la partea emoțională, să fim lângă ei mai des, să-i ghidăm, să-i observăm și să le fim alături, că la urma urmei ăsta este job-ul nostru full time.

Sunt foarte mulți copii care astăzi suferă de anxietate, de depresie, sunt copii care nu au cu cine să discute, nu au cu cine să împărtășească din suferința, din gândurile lor. Părinții de multe ori se preocupă mai mult de partea materială și mai puțin pentru a-l asculta. Cum ne putem întoarce la inima propriului nostru copil?

Zeno Daniel Șuștac: Așa este, ați observat cu finețe extraordinar de mare un lucru care pe scară largă se întâmplă în societatea românească. Foarte des, părinții efectiv nu au timp să fie cu copiilor și alături de copiilor, pentru că viața este complicată. Orele de muncă sunt obligatorii, iar anumite lucruri se întâmplă inclusiv în timpul orelor de muncă. Dacă e să ne referim la sistem și să mergem în zona consilierii școlare, aici este de ordinul evidenței că numărul specialiștilor este total insuficient.

Dacă ar fi să mergem și în zona psihologiei și în zona prezenței psihologilor în școlă, aici este de asemenea o problemă imensă și statul ar putea să facă mai multe lucruri. Dar ce pretenții să avem de la un stat care taie bursele copiilor săraci? Suntem undeva în zona Kafka, din păcate, adică cel care ar trebui și are obligația să susțină interesele copiilor este cel care le îngrădește sau cel care le prejudiciază.

Părinții ar trebui să fie mai atenți decât părinții altor generații pentru că acum în mediul virtual se propagă extrem de ușor lucruri care nu doar că ar putea să-i prejudicieze, ar putea să-i ducă în zona vătămării mai devreme decât ne așteptăm noi. Și dacă ne uităm la un lucru banal care vedem că se întâmplă extrem de des aceste trotinete electrice și copii de 10-12 ani care în trafic pe carosabil circulă cu viteze care în caz de neatenție sau de neprevăzut cu siguranță le-ar pune viața și integritatea în pericol. Sunt lucruri la care trebuie să fim mai atenți cu oricând. Tot din lipsă de timp și tot din prea multă grijă pentru confortul copilului, părinții îl uită în fața monitorului și spun că e atât de liniștit copilul nostru ce bine că poate sta și singur acasă ne supraveghea și noi ne putem continua activitatea în pace.

Cât de scumpă este această liniște a copilului?

Zeno Daniel Șuștac: Extrem de scumpă, pentru că nu vorbim exclusiv despre expunerea la un ecran care, în mod evident, pe partea de afectarea vederii, are anumite efecte negative, pe partea de dependență, de asemenea, dar expunerea este și la idei, expunerea este și la comportamente nepotrivite și nu în ultimul rând este vorba despre construirea unui comportament în care creierul pur și simplu așteaptă lumina albastră și găsește satisfacție într-un click sau într-un scroll.

OK, inteligența artificială este o realitate a vremurilor noastre, trebuie să învățăm să o punem și se poate în slujba actului educațional. Chiar dacă e să privim lucrurile din altă perspectivă, copiii noștri au răspunsul la orice întrebare și tot ce a acumulat mai bun omenirea în mii de ani la un click distanță. Dacă reușim să-i ghidăm în zona aceea și să nu plecăm de la ideea preconcepută că ecranele ar fi nocive, că strică ochi și fură minți, atunci poate am reușit să facem ce unele țări, în special din Europa Occidentală și din Statele Unite, din zona Americii, reușesc să facă și din Asia. Reușesc să folosească inteligența artificială în beneficiu educației și nu doar în beneficiu educației, în beneficiul unei vieți mai bune de zi cu zi.

În final aș dori să le transmiteți un mesaj elevilor, dar și profesorilor, înainte de începerea noului an școlar 2026-2027.

Zeno Daniel Șuștac: Sistemul de învățământ există nu pentru a se plăti salarii, există pentru a se furniza educație de calitate pentru elevi. Și toate eforturile trebuie să meargă în direcția asta. Din punctul meu de vedere, generația actuală de elevi este cea mai bună pe care a avut-o România vreodată. Și noi, ca părinți, ar trebui să fim capabili să observăm acest aspect, să lăsăm acea tendință „pe vremea mea era, nu știu cum, acum este altfel, dar nu e la fel de bine așa cum era”.

Copiii din ziua de astăzi, și văd la generația copilului meu, care are 14 ani, sunt puțin diferiți față de cum eram noi la 14 ani, dar diferit nu înseamnă rău, diferit nu înseamnă mai puțin, diferit înseamnă că trăiesc într-o lume diferită. Și în lumea în care trăiesc, au o capacitate extraordinară de a se adapta la orice.

Am văzut în pandemie ce s-a întâmplat, am văzut cum reușesc să se adapteze la diversele schimbări care apar în permanență, în sistem. Am văzut cum au reușit să îmbrățișeze tehnologia și să o înțeleagă într-un mod în care adulți cu școală multă nu au reușit să o facă. Am văzut cum au reușit să socializeze pe multiple paliere. Sigur că în orice generație există vârfuri și există copii mai puțin interesați de educație, mai puțin interesați de carte, așa cum există și adulți. Dacă ne-am uita cu atenție înspre ei, am vedea lucruri frumoase. Să o facem mult mai des!

Iar cu privire la profesori, le doresc un an bun, un an în care se reușească să ne susțină copiii și se reușească să regăsească acel statut al profesorului pe care, cu siguranță, îl merită.

Varianta audio a interviului realizat de Silvia Pascale cu avocatul Zeno Daniel Șuștac este disponibilă aici.