Fenomenul de upwelling, tot mai frecvent pe litoralul românesc
Deranjant pentru turiști, pentru fauna și flora Mării Negre fenomenul aduce multiple beneficii.
Publicat de Doina Sirbu, 15 iunie 2026, 21:04 / actualizat: 16 iunie 2026, 12:23
Upwelling-ul sau ascensiunea apelor este un fenomen oceanografic în care vânturile puternice împing spre larg apele calde de la suprafață.
Explicațiile scafandrului constănțean Pascale Roibu despre acest fenomen.
În ultimele două decenii, petrecând nenumărate ore sub apă în zona litoralului românesc, am observat o transformare profundă în modul în care se comportă marea în timpul verii.
Dacă altădată stratificarea termică era stabilă, cu un strat cald la suprafață și o termoclină bine definită abia sub 10 – 12 metri și adesea chiar sub 18 – 20 de metri, astăzi asistăm la un fenomen care apare tot mai des și care schimbă radical dinamica ecosistemului marin: upwelling‑ul, adică ridicarea apei reci, dense și bogate în nutrienți din adâncime până aproape de suprafață.
În ultimii ani, vânturile sudice au devenit mult mai frecvente și mai persistente în timpul verii, iar acest lucru influențează direct comportamentul apei.
Aceste vânturi, care bat paralel cu țărmul, împing stratul cald de suprafață spre larg, iar datorită efectului Coriolis, masa de apă este deviată spre dreapta, accentuând deplasarea ei în afara zonei de coastă.
Golul creat la mal este umplut de apa rece din adâncime, care urcă în bloc compact, fără amestec semnificativ, ceea ce explică scăderile bruște de temperatură pe care le resimțim uneori în doar câteva ore.
Este important de clarificat că nu vântul din vest, așa cum se afirmă uneori, produce acest fenomen. Vânturile vestice sunt rare vara și nici nu au orientarea necesară pentru a genera deplasarea laterală a apei. Vântul sudic este motorul real al upwelling‑ului pe litoralul românesc.
Termoclina este stratul intermediar care separă apa caldă de la suprafață de apa rece și limpede din adâncime. Este un strat rece, tulbure și dens, în care temperatura scade brusc, iar vizibilitatea se reduce din cauza particulelor în suspensie.
În urmă cu 15 – 20 de ani, termoclina era nu doar sub 10 – 12 metri, ci adesea cobora sub 18 – 20 de metri, ceea ce însemna că apa rece era foarte stabilă și izolată de suprafață.
Pentru scafandri, tranziția era clară: până la 10 metri apa era caldă și tulbure, între 12 și 20 de metri apărea stratul rece și dens, iar abia sub acesta se deschidea apa limpede și rece de adâncime, cu vizibilitate excelentă.
Astăzi însă, din cauza vânturilor sudice, termoclina este literalmente trasă în sus, ajungând uneori chiar la nivelul suprafeței, ceea ce explică episoadele tot mai dese în care apa se răcește brusc cu 6 – 10°C. Ridicarea termoclinei modifică imediat comportamentul faunei.
Peștii care preferă apa caldă precum chefalii, stavrizii tineri, guvizii de suprafață sau alte specii pelagice termofile, se retrag spre zone mai calde sau mai adânci, unde stratul cald persistă. În schimb, speciile adaptate la apă limpede și bine oxigenată devin mai prezente în apropierea țărmului.
În ultimii ani am observat apariția tot mai frecventă a unor specii sudice precum corbul de mare, chromis, diverse gobide de apă limpede, dar și revenirea unor specii autohtone rare, cum ar fi rândunica de mare, care fusese aproape dispărută timp de mulți ani.
Deși pentru turiști apa rece poate părea un inconvenient, din punct de vedere ecologic upwelling‑ul aduce o serie de beneficii importante.
Apa rece care urcă din adâncime este bogată în nutrienți, ceea ce stimulează dezvoltarea fitoplanctonului și zooplanctonului, baza lanțului trofic marin.
Acest lucru duce la formarea unor bancuri mai mari și mai numeroase de pești precum hamsia, sprotul, stavridul, chefalii, care la rândul lor susțin populația de delfini, tot mai prezentă în apropierea litoralului.
Un alt efect pozitiv este faptul că marea nu se mai supraîncălzește excesiv, ceea ce protejează flora și fauna.
În ultimii ani am observat o dezvoltare spectaculoasă a algelor benefice, în special Cystoseira, o specie care fusese aproape dispărută și care este esențială pentru sănătatea ecosistemului marin. De asemenea, caluții de mare, un indicator excelent al calității mediului, sunt tot mai numeroși, semn că marea este într‑o stare ecologică mai bună decât în trecut.
Creșterea planctonului, apariția bancurilor mari de pești și revenirea speciilor sensibile creează un lanț trofic mai robust și mai diversificat.
Delfinii, aflați în vârful acestui lanț, beneficiază direct de abundența de hrană, motiv pentru care sunt observați tot mai des în apropierea țărmului, uneori chiar în zonele foarte puțin adânci.
Toate aceste beneficii ale upwelling‑ului le puteți vedea foarte clar în imaginile subacvatice realizate în ultimii ani.
Vezi și:
