Joia Mare în tradiția ortodoxă: Retrăirea Patimilor Mântuitorului și înroșirea ouălor

La Denia din seara Joii Mari sunt citite cele 12 Evanghelii care vorbesc despre patimile, răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului.

Publicat de Adina Sîrbu, 9 aprilie 2026, 16:51

Pentru creștinii ortodocși, Joia Mare este o zi dedicată amintirii a patru momente esențiale din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și arestarea lui Iisus Hristos.

La Denia din seara Joii Mari sunt citite cele 12 Evanghelii care vorbesc despre patimile, răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului. Este o slujbă de priveghere și rugăciune, în care credincioșii retrăiesc, alături de Hristos, Înfricoșătoarele Sale Patimi.

Părintele Jean Ion, preot al Bisericii „Sfântul Vasile cel Mare” din Constanța, explică faptul că procesul de judecată a început în seara de joi și a avut două etape: una religioasă și una civilă. În fața Sinedriului, instanța religioasă a iudeilor, Iisus a fost condamnat pentru blasfemie, pentru că Se declarase Fiul lui Dumnezeu. În fața autorităților romane, conduse de procuratorul Pontiu Pilat, acuzația era aceea de răzvrătire împotriva Cezarului.

În tradiția populară, Joia Mare era ziua ultimelor pomeniri pentru cei adormiți. În gospodării, curți, cimitire sau chiar lângă biserici se aprindeau „Focurile de Joimari”, despre care se credea că îi încălzesc pe cei trecuți la cele veșnice. Se împărțeau colaci și vin în căni de lut numite „Joimărițe”. Tot în această zi, femeile începeau să înroșească sau să încondeieze ouă și pregăteau pasca.

Ouăle, simbol al mormântului lui Hristos, erau vopsite inițial doar în roșu, culoare care amintește de sângele picurat din mâinile și picioarele lui Iisus, pironit pe cruce. Ulterior, s-au folosit și alte culori. Tradiția spune că ouăle se vopsesc în Joia Mare sau în Sâmbăta Mare, și nu în Vinerea Mare, pentru că se crede că cei morți le vor găsi seci pe lumea cealaltă.

Vinerea Mare, numită și „Vinerea Scumpă” sau „Vinerea Seacă”, este zi de post aspru. Nu se vopsesc ouă, nu se coace pâine și nu se aprinde focul, fiind considerat păcat. Bătrânii țineau post negru, pentru iertarea păcatelor și o moarte ușoară. La Vecernie, în biserici este scos Sfântul Aer (Epitaf), ce are pictat pe el punerea Domnului în mormânt. Seara se cântă Prohodul, iar credincioșii înconjoară biserica cu lumânări aprinse în mâini. Acum este înmormântat Domnul şi este petrecut de la Golgota la Mormânt.

Ca și în trecut, oamenii „trec pe sub masă” de trei ori, la Sfântul Epitaf, gest despre care se crede că aduce sănătate tot anul. Credincioșii aduc flori și ouă roșii, pe care le așază la picioarele Sfintei Cruci, ouăle amintind de înroșirea lor cu sângele Mântuitorului.

Sâmbăta Mare este dedicată ultimelor pregătiri pentru Paște: se coace pasca, se vopsesc ouăle rămase și se pregătesc bucatele din mielul sacrificat. În Săptămâna Mare nu se consumă urzici și nici oțet, existând credința că Iisus a fost biciuit cu urzici și că pe cruce i s-a dat să bea oțet.

Toate aceste zile de profundă încărcătură spirituală culminează cu vestea Învierii Domnului, la miezul nopții, în noaptea de sâmbătă spre duminică, când credincioșii merg la biserică pentru a lua lumină, îmbrăcați în haine de sărbătoare, urmând ca dimineață întreaga familie să se așeze la masă, pentru a sărbători împreună Paștele și a rosti „Hristos a Înviat”.