Sfânta și Marea Vineri – Ziua Răstignirii și a Prohodului Domnului

Preotul Jean Ion de la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Constanța, despre semnificațiile zilei.

Publicat de Adina Sîrbu, 10 aprilie 2026, 09:29

Vinerea Mare, numită în calendarul ortodox Sfânta și Marea Vineri, este ziua în care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe cruce și a fost pus în mormânt.

Deși este o zi aliturgică și de post negru, în biserici au loc slujbe speciale, iar credincioșii trec pe sub Sfântul Epitaf, obiect de cult pe care este brodată sau pictată icoana Punerea în mormânt a Mântuitorului.

Slujbele din această zi cuprind: Denia de Joi seara (în timpul căreia se citesc cele douăsprezece Evanghelii care vorbesc de Pătimirile Domnului), Ceasurile împărătești (de vineri dimineața), Vecernia (în timpul căreia se face și Punerea în mormânt sau scoaterea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare).

Preotul Jean Ion, de la Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Constanța, despre semnificațiile zilei.

Vineri, mai apoi, se face pomenirea de Sfintele, Mântuitoarele și Înfricoșătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Patimile Domnului sunt Sfinte, pentru că Cel ce le-a răbdat este Sfântul Sfinților, este Sfințenia însăși. Mântuitoare, pentru că ele sunt prețul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului, și Înfricoșătoare, pentru că nu poate fi ceva mai cutremurător, mai înfricoșător decât rușinea și batjocura pe care făptura le-a aruncat asupra Făcătorului.

În Vinerea Mare, chemăm oamenii să intre pe sub Sfântul Epitaf și să se îngroape în plinul Hristos, dar să și revină la viața întru Hristos.

Vineri seara Îl vom prohodi pe Domnul nostru Hristos în cadrul Prohodului Domnului, iar mai apoi, sâmbătă spre duminică, vă așteptăm la Sfânta Înviere, să ne bucurăm cu toții de acest mare praznic al Domnului și de această minune a faptului că omul nu a fost lăsat singur, ci Domnul și-a întors fața către noi și ne-a arătat Răscumpărătorul, ne-a dăruit și ne-a arătat exemplul prin care și noi putem să reînviem.

Slujba Prohodului săvârșită în această seară este deosebit de impresionantă prin conținutul și prin frumusețea ei. Această slujbă este o capodoperă a imnografiei liturgice ortodoxe, care conține o teologie adâncă exprimată într-o formă poetică. Cele trei stări ale Prohodului Domnului sunt cântate de către cler și credincioșii din biserică în fața Sfântului Epitaf care simbolizează pe Hristos-Domnul odihnindu-Se în mormânt.

Prohodul Domnului nu este doar o slujbă funebră sau o tânguire de îngropare. Slujba Prohodului Domnului este o mărturisire a dumnezeirii lui lisus Hristos, precum și o preamărire a iubirii Lui jertfelnice sau pătimitoare, pentru a mântui sau elibera pe om.

Redactor: Adrian Băncilă