TULCEA: Tradiții speciale de Crăciun. Preparatele tradiționale spun povești despre diversitatea acestui loc

În localitatea C.A. Rosetti se făceau mațe fripte.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 25 decembrie 2025, 09:35

În Dobrogea, Crăciunul se sărbătorește în jurul mesei, de preferat cu toți cei dragi alături. Și cu toate că gusturile diferă de la o comunitate etnică la alta, obiceiul de a fi împreună e același.

Preparatele tradiționale spun povești despre diversitatea acestui loc, dar și despre lucrurile care îi apropie pe cei care trăiesc aici.

Mai multe despre tradițiile gastronomice specifice acestei perioade aflăm de la etnologul Alexandru Chiselev, cercetător la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Tulcea.

„Ziua de Crăciun este o zi a reîntregirii neamului. Au loc mesele colective, ospețele. Se spune că de Crăciun, dacă toți membrii sunt acasă, familia va fi unită de-a lungul timpului. Și toate aceste trei zile sunt legate cumva de această convivialitate, de comensualitate, de a fi împreună, de a mânca împreună, de a interacționa pentru a avea beneficii ulterior: unitatea în familie, belșug, bunăstare, sănătate. Și cred că și astăzi se păstrează aceste elemente, indiferent dacă vorbim despre sat, dacă vorbim despre oraș, familia trebuie să fie unită, să fie în jurul mesei.”

Preparatele din carne de porc sunt nelipsite de pe masa de Crăciun, iar multe dintre ele se întâlnesc în majoritatea comunităților din Dobrogea, spune cercetătorul Alexandru Chiselev.

„În cazul românilor, bineînțeles, că pomana porcului este nelipsită și preparatele, să zicem, clasice, începând cu friptura, tobă, cârnați, caltaboși, lebărul. Aici vorbim de perioade diferite istorice de apariții, dar în momentul de față ele se regăsesc pe masa fiecăruia. Se regăsesc și la ucraineni, și la rușii lipoveni, când vor veni sărbătorile lor pe vechi, cam aceleași preparate se realizează. Dacă coborâm și spre bulgari, porcul este, să zicem, cumva, animalul total al acestei sărbători.”

Dincolo de mâncărurile clasice, omniprezente pe masa festivă, în Dobrogea se găteau și rețete mai puțin cunoscute. Un exemplu vine din Delta Dunării, din localitatea C.A. Rosetti.

„De exemplu, în C.A. Rosetti se făceau mațe fripte. Intestinele porcului, bineînțeles, bine curățate erau prăjite, consumate doar de o anumită parte a populației, nu de orișicine, bănuiesc eu, de locuitori care au venit din zona Moldovei. Dacă vorbim despre Dobrogea, trebuie clar să amintim despre faptul că în cazul românilor avem o sinteză a elementelor venite din Transilvania, mocanii, apoi a românilor veniți din Moldova, din Oltenia și cei de la sud de Dunăre, aromânii și meglenoromânii.”

Dobrogea a fost și este un spațiu al diversității. Alexandru Chiselev amintește de obiceiurile italienilor din localitatea Greci, de la poalele Munților Măcin.

„În trecut, poate că elemente specifice existau în comunitatea de italieni de la Greci. Povestea o doamnă din comunitate, privind în oglindă comunitatea italiană și cea română, spunea că românii sunt mult mai hrăpăreți, să zicem, mai cheltuitori. În schimb, italienii, din porcușorul respectiv pe care începeau să-l taie de la Santa Lucia, de pe 13 decembrie, când este hramul comunității, făceau anumite produse specifice pe care le păstrau foarte bine și le ajungeau până înspre primăvară-vară, că era vorba despre ossocollo, luganega, salami, salamul italian, deci preparate care necesitau și priceperea alegerii cărnii celei mai bune, a metodei de preparare, de afumare, să zicem, de condimentare și de consum.”

Crăciunul înseamnă și gesturi simbolice, legate de noroc și bunăstare. În unele comunități, aceste practici s-au păstrat până astăzi. Un astfel de obicei se întâlnește la meglenoromânii din Cerna, ne mai dezvăluie cercetătorul Muzeului de Etnografie și Artă Populară din Tulcea.

„De asemenea, în anumite comunități chiar se realizează anumite copturi speciale cu rolul de a ghici bunăstarea anului ce urmează. Vă dau un exemplu: la meglenoromânii din Cerna se obișnuiește să se realizeze turta cu pară, o pâinicǎ, dacă vreți să-i spunem, din făină bună, în care se introduce un bănuț, în trecut din argint, în prezent fiecare om pune ce are până la urmă prin casă. Cel mai bătrân din familie împărțea această turtă, menind norocul anumitor sectoare de activitate din gospodărie, să zicem, să fie noroc pentru animale, să fie noroc în cazul lanurilor de grâu și fiecare membru al familiei să fie norocos. Cel care găsea bănuțul respectiv era considerat cel mai norocos din familie și, de foarte multe ori, el avea rolul de a întreprinde, de a începe toate aceste activități pentru ca anul ce urmează să meargă brici, dacă se poate spune așa, să meargă foarte bine.”