„Betleemul fiecăruia dintre noi”, cu părintele Marius Moșteanu de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța

„A dărui este un lucru sublim, dar a ști să primești este o artă. Faceți-l pe cel care a oferit să fie parte din tănicierul Dumnezeu care ne-a dăruit pe Fiul Său.”

Publicat de Doina Sirbu, 23 decembrie 2025, 10:47

Fiecare familie are acum, în interiorul ei bucuria nașterii care nu înseamnă neapărat nașterea de prunci, cât înseamnă nașterea de gânduri frumoase, de a continua o activitate frumoasă, spune părintele Marius Moșteanu, de la Biserica Sfântul Nicolae Vechi din Constanța, într-un interviu acordat Lilianei Fustanela.

La peste 2000 de ani de la nașterea lui Iisus, unde se află omenirea, părinte Marius, într-un secol al spiritualității, într-adevăr?

Omenirea întotdeauna s-a aflat acolo unde trebuie. Numai că, din păcate, de cele mai multe ori, oamenii nu au fost conștienți de lucrul acesta. De exemplu, acum ne aflăm în Betleem. N-am părăsit niciodată Betleemul, numai că trebuie să ne antrenăm astfel încât să înțelegem că Betleemul este pentru noi și noi pentru Betleem. Adică fiecare familie, acum, are în interiorul ei bucuria nașterii.

Bucuria nașterii nu înseamnă neapărat nașterea de prunci, cât înseamnă nașterea de gânduri frumoase, de a rămâne în familie, de a continua o activitate frumoasă.

Hristos nu s-a născut undeva departe, s-a născut în fiecare familie, s-a născut pentru fiecare om și cu siguranță că, așa cum a început viața pe pământul acesta, pentru noi este un model.

Adică, imediat după naștere, a primit vestea că Irod caută să ia viața pruncului. Așa se întâmplă cu orice gând frumos, cu orice lucru care se întâmplă în familie. Imediat ceilalți vor să sugrume oarecum lucrul acesta. Nu e de speriat, ci pur și simplu trebuie să luăm măsuri. Iosif a luat pe mama pruncului și au plecat în Egipt. Adică trebuie să plecăm din locurile toxice, să plecăm din locurile în care pericolele sunt cu totul și cu totul iminente și atunci când vom primi o rechemare, o relocare, să fim pregătiți să o facem.

Nașterea Domnului este bucuria cea mai mare a unui sezon în care luna cadourilor ne-a făcut mai buni, mai darnici, mai îngăduitori. Este după modelul lui Dumnezeu Tatăl care a dat pentru omenire pe Fiul Său.

Știm întotdeauna să ne exprimăm această bucurie a nașterii Domnului?

Dacă nu știm, suntem datori să învățăm. Nu știm întotdeauna. Numai că nu vreau să uite oamenii că a dărui este un lucru sublim, dar a ști să primești este un lucru excepțional.

În momentul în care primești ceva și știi să-l faci pe cel care ți-a dăruit acel lucru să înțeleagă câtă bucurie ți-a putut oferi, atunci înseamnă că ai învățat și să primești. Este o artă a primi.

În luna cadourilor în care toată lumea crede că virtutea cea mai importantă este a oferi, vă învăț ceva. Faceți-l pe cel care a oferit să fie parte din tănicierul Dumnezeu care ne-a dăruit pe Fiul Său.

La început a fost cuvântul de sărbătoarea Nașterii Domnului. Mai multă vorbă sau mai multă tăcere?

Să știți că atât vorba, cât și tăcerea trebuie să fie armonizate, adică nici prea multă vorbă, dar nici prea multă tăcere. Între vorbă și tăcere este fapta. Ori fapta nu poate să fie făcută neapărat în tăcere sau neapărat vorbind, ci în acea pauză, între respirații, între două bătăi de inimă. Așadar, ele trebuie să fie ținute deopotrivă. Atât vorba cât și tăcerea sunt despre actul creației, despre tot ceea ce înseamnă frumos în viața noastră.