Provocări comune, pe frontul muncii, pentru angajații români și ucraineni. Plus, povestea unui veteran, devenit sprijin pentru copiii refugiaților

Organizația World Vision România, filiala Constanța, îi ajută nu doar cu găsirea unui loc de muncă potrivit, dar le apără și drepturile, atunci când apar situații abuzive.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 28 mai 2025, 18:56

Nerespectarea timpului de lucru și plățile întârziate sau incomplete sunt două dintre neregulile semnalate cel mai frecvent, de către angajații români, la inspectoratele teritoriale de muncă din toată țara.

Cu dificultăți similare se confruntă și unii dintre refugiații ucraineni care și-au găsit un loc de muncă în Constanța, după ce au reușit să treacă peste dificultățile provocare de necunoașterea limbii române.

Organizația World Vision România, filiala Constanța, îi ajută nu doar cu găsirea unui loc de muncă potrivit, dar le apără și drepturile, atunci când apar situații abuzive.

Organizația World Vision, fiala Constanța, derulează un program pentru integrarea pe piața muncii a refugiaților ucraineni. Pentru că întoarcerea acasa, în Ucraina, este imposibilă, acum, ori reprezintă, efectiv, un pericol de moarte, mulți dintre refugiați își fac planuri pe termen lung, în România. Au început să învețe limba română, sau măcar limba engleză și s-au angajat. Însă, această integrare a însemnat și o integrare în mediul obișnuit de lucru din România – cu bune, dar și cu rele.

La fel ca angajații români, sunt și ei supuși unor abuzuri.

World Vision colaborează pe plan local cu aproape 30 de agenți economici, iar Răzvan Nicola, președintele filialei Constanța a organizației, spune că există și situații în care s-au comis nereguli – însă, din fericire, nu foarte numeroase.

La fel ca în cazul angajaților români, plata drepturilor bănești și nerespectarea timpului de lucru sunt principalele probleme. În plus, exista situații în care angajații ucraineni sunt supuși discriminării.

Unii dintre refugiații ucraineni din Constanța au pornit, chiar, mici afaceri.

În cazul lui Roman, totul a pornit din dorința de a-și ajuta conaționalii.

La numai 33 de ani, el este veteran al războiului pentru libertate din țara sa. După ce a fost rănit grav și a pierdut un picior în luptă, a ajuns în România, unde, alături de soția sa, a pus bazele unei grădinițe pentru copiii refugiaților. Are în plan și câteva proiecte sociale, pentru care ar avea nevoie de o sponsorizare.

”Ideea de a deschide o grădiniță pentru copiii refugiaților ucraineni ne-a venit când am văzut cât de multe femei singure, cu copii, erau aici. Veneau din zone de conflict, din Mariupol, din Herson… Inițial, am vrut să facem asta ca o formă de sprijin pentru refugiate, pentru a le ajuta, nu ca o afacere. Ulterior, lucrurile au evoluat și s-a ajuns în acest punct în care avem grijă de 35 de copii. De asemenea, dezvoltăm proiecte sociale, și avem în plan crearea unei camere senzoriale pentru copiii cu dizabilități și nevoi educaționale speciale. Ne dorim să realizăm această inițiativă în viitorul apropiat și căutăm parteneri și sponsori care să ne ajut… Inițial, am beneficiat de niște fonduri, apoi ne-am bazat pe economiile noastre și acum ne descurcam singuri, dar cu greu. Am reușit, totuși, să angajăm pentru copii profesoare de muzică, de limba engleza si chiar de limba română”.

”Pentru mine este mai important nu ceea ce s-a întâmplat, ci cum merg mai departe. Continui să muncesc, să sprijin refugiații ucraineni și să contribui la binele comun. Aceasta este forma mea de a lupta”.