MApN: O nouă dezinformare legată de proiecte legislative transmise Parlamentului

Reacția MApN la manipulările privind proiectele de lege ce privesc spaţiul aerian naţional și operaţiunile militare pe teritoriul naţional.

Publicat de Adina Sîrbu, 13 decembrie 2024, 17:09

Guvernul României a aprobat, în ședința din 12 decembrie, transmiterea către Parlamentul României a două proiecte legislative inițiate de Ministerul Apărării Naționale.

Cele două proiecte au parcurs procesul de transparență decizională cerut de lege, fiind organizate inclusiv dezbateri publice, așa cum poate fi observat din consultarea secțiunii Proiecte de acte normative aflate în procedură de transparenţă decizională, de pe pagina de internet a MApN.

Încă de la publicarea formei inițiale a fiecăruia dintre cele două proiecte, în spațiul public au apărut o serie de informații false, manipulări și exagerări bazate pe scoaterea din context, care au fost reluate recent, în urma anunțului de trimitere a proiectelor către Parlamentul României, pentru dezbatere și adoptare. Aceste dezinformări, care au rolul de a întreține o stare de incertitudine și de a induce panica în rândul opiniei publice, se aliniază tendințelor identificate în ultima vreme, fiind răspândite sau susținute inclusiv de actori statali cu o agendă contrară suveranității României și împotriva NATO.

Care sunt proiectele de lege și ce prevăd acestea?

Primul dintre cele două propuneri legislative este Legea privind controlul utilizării spațiului aerian național, care își propune să stabilească un nou cadru de cooperare și coordonare la nivelul autorităților și instituțiilor care au competențe în gestionarea și monitorizarea spațiului aerian național.

Noua perspectivă cu privire la controlul utilizării spațiului aerian național are în vedere realitățile mediului de securitate actual și viitor. Ca urmare a războiului ilegal declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, țară cu care România împarte o graniță cu o lungime semnificativă, a devenit evident că sfera riscurilor și amenințărilor la adresa securității naționale, a integrității spațiului aerian național și siguranței aeronautice, a vieții și sănătății persoanelor și a patrimoniului trebuie extinsă pentru a include și noile tipuri de mijloace de atac utilizate.

Astfel, actul normativ va reglementa măsurile pe care statul român le va putea lua pentru controlul utilizării spațiului aerian național, va stabili autoritățile și instituțiile care au competente în luarea măsurilor de prevenire și contracarare a utilizării spațiului aerian național, nu doar de către aeronave, ci și de sisteme de aeronave fără pilot la bord – cunoscute în spațiul public prin termenul generic de drone, precum și alte vehicule aeriene care ar putea fi folosite în viitor.

Prin completările și prevederilor noi incluse, actul normativ va adapta cadrul legislativ aflat la dispoziția autorităților competente, în scopul asigurării unei eficiențe sporite în ceea ce privește respectarea regulilor de utilizare a spațiului aerian național, ceea ce va contribui la creșterea siguranței și securității aviației, inclusiv în situații de genul celor înregistrate în ultimul an, în care drone folosite de Federația Rusă în atacurile ilegale executate împotriva infrastructurii portuare civile ucrainene de la Dunăre sau fragmente din acestea au căzut pe teritoriul național al României, precum și pentru cazurile de aeronave fără pilot, de mici dimensiuni, care au survolat, pentru anumite perioade de timp, teritoriul național.

Al doilea proiect, Lege privind desfășurarea pe timp de pace a misiunilor și operațiilor militare pe teritoriul statului român, urmărește crearea cadrului juridic care să permită desfășurarea unor misiuni și operații pe teritoriul statului român, în vederea întreprinderii măsurilor necesare, prin care să fie protejată viața, sănătatea, proprietatea, drepturile și libertățile cetățenilor români.

Necesitatea promovării proiectului de lege a apărut, în mod obiectiv, din faptul că actualul cadru normativ nu acoperă nevoile noilor realități rezultate din urma acelorași evoluții din regiune, în care agresiunile repetate și ilegale ale Federației Ruse împotriva unui stat suveran, cu care țara noastră se învecinează, creează riscuri de securitate pentru România și pentru Alianța Nord Atlantică.

Concret, proiectul de lege propune completarea normelor în vigoare cu privire la pregătirea și desfășurarea misiunilor și operațiilor pe timp de pace, pe teritoriul național de către forțele armate ale României sau ale statelor aliate dislocate pe teritoriul nostru național, ca parte a măsurilor de consolidare a posturii de apărare și descurajare a oricărei agresiuni împotriva țării noastre sau a teritoriului comun al Alianței.

Adoptarea acestui proiect va oferi baza legală pentru luarea în mod oportun și eficient de măsuri de prevenire și descurajare a riscurilor și amenințărilor, precum și reacția promptă la acestea, pe durate limitate, în raport cu evoluția crizei, însă fără a fi necesară instituirea sau declanșarea unei stări excepționale (stare de mobilizare, de asediu sau război), potrivit legislației în materie.

Ca urmare a declanșării războiului de agresiune împotriva Ucrainei de către Federația Rusă, NATO a activat, pentru prima dată în istorie, planurile regionale de apărare pentru țările aliate de pe flancul estic, state care sunt cele mai expuse riscurilor și amenințărilor generate de această situație, inclusiv pentru România. Astfel, începând cu anul 2022, efectivele militare ale țărilor NATO dislocate pe teritoriul României au fost sporite, fiind în prezent de aproximativ 5.000 de militari din Statele Unite, Franța – țara care și-a asumat conducerea Grupului de Luptă NATO de la Cincu, Spania, Portugalia, Polonia,  Belgia, Marea Britanie, Țările de Jos, Italia, Norvegia, Bulgaria, Turcia, Luxemburg, Germania, Grecia, Macedonia de Nord și Ungaria.

Pentru anul 2025, este estimat ca acest număr să se apropie de 9.000, pe timpul primăverii, când se va desfășura pe teritoriul național un exercițiu important, în cadrul căruia Franța va disloca în România, așa cum a anunțat deja, efectivele unei brigăzi.

Această nouă realitate operațională impune un cadru de cooperare între forțele aliate care sunt dislocate pe teritoriul național și Armata României, un cadru juridic adaptat, în mod realist și eficient, la exigențele desfășurării unor misiuni sau operații în context aliat.

În ce constau dezinformările?

Cu privire la aceste două proiecte legislative sunt vehiculate, așa cum arătam, numeroase informații scoase din context sau interpretări de natură juridică fără legătură cu realitatea, care sunt menite să susțină narativul principal al pregătirilor pe care autoritățile române le-ar face pentru intrarea țării noastre în război.

1. Cea mai vehiculată dezinformare vizează al doilea dintre cele două proiecte prezentate mai sus, fiind centrate în jurul conceptului de transfer de autoritate.

Acest concept, care este utilizat în mod uzual, în cadrul NATO, în desfășurarea operațiilor sau misiunilor în cadru aliat sau de coaliție, este definit în proiectul de lege drept o acțiune prin care diferite grade de autoritate ale comenzii și controlului asupra unor forțe desemnate sunt conferite, pe o durată determinată, de către comandantul forțelor aliate sau autoritățile militare ale statelor participante la o coaliție pe teritoriul statului român către șeful Statului Major al Apărării sau, după caz, de către acesta unui comandant aliat sau de coaliție, în condițiile legii române și ale tratatelor la care România este parte (art. 3, alin. 1, lit. d).

Proiectul de lege în discuție prevede două posibilități în care, pe timpul unor misiuni și operații militare care s-ar putea desfășura pe teritoriul statului român, la care ar participa și forțe armate străine, comandanții desemnați să conducă aceste misiuni sau operații vor exercita comanda operațională (adică doar în legătură cu și pe timpul desfășurării acestor misiuni sau operații) a efectivelor militare române și străine participante.

Comandanți desemnați să conducă misiuni sau operații pot fi români (art. 7, alin. 1) sau străini (art. 7, alin. 2).

Acest aspect, al creării cadrului juridic prin care este autorizat transferul de autoritate către un comandant străin, a generat o serie întreagă de interpretări alarmiste, care prezintă această procedură drept o formă de… renunțare la suveranitatea națională (!).  Într-o notă conspiraționistă, această procedură este prezentată ca fiind neconstituțională sau un act iresponsabil și chiar trădare a țării și a intereselor naționale (!).

În fapt, procedura transferului de autoritate este reglementată în legislația românească de mai bine de 13 ani, în Legea 121 din 2011 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român. La articolul 11, acest act normativ definește în mod similar transferul de autoritate către un comandant străin sau român, însă stabilește această procedură ca fiind aplicabilă doar în misiuni și operații multinaționale desfășurate în afara teritoriului României. Această limitare geografică era justificată de realitățile mediului de securitate ale vremurilor la care a fost adoptată legea, care făceau ca amenințările și pericolele să se manifeste în teatrele de operații. Din păcate, războiul de agresiune al Rusiei declanșat în 2022 a adus aceste amenințări la frontierele NATO și la granița României cu Ucraina. De aceea, pentru adaptarea la noile realități, este necesar un cadru juridic prin care să se poată asigura principiul comenzii unice pentru un comandant român sau aliat, în orice situație în care s-ar planifica și executa operații sau misiuni militare pe teritoriul național, în care să fie angrenate atât efective ale Armatei României, cât și ale armatelor aliate.

Exercitarea comenzii de către un comandant, fie el român sau străin, nu implică în niciun fel vreo formă de cedare a suveranității niciuneia dintre țările ale căror efective participă la misiunea sau operația în discuție.

Transferul operațional către un comandant străin nu implică întreaga Armată a României, ci doar acele efective desemnate să participe la misiunea sau operația pe care acesta o va comanda. Orice altă interpretare este falsă!

Proiectul legislativ înaintat Parlamentului, prevede în mod expres, la art. 3 alin (2), că „misiunile și operațiile militare se execută de către forțele armate în mod exclusiv/sau cu participarea forțelor armate străine, cu respectarea legislației României, a tratatelor internaționale, acordurilor bilaterale și multilaterale și a înțelegerilor tehnice încheiate cu forțele armate străine”. Ca atare, acuzațiile de neconstituționalitate sau trădare a intereselor României sunt false și total nejustificate.

2. O altă acuzație fără justificare este legată de prevederile art. 6 alin. (1), prin care, „pe durata participării la misiuni și operații militare, pe teritoriul statului român, pentru îndeplinirea misiunilor încredințate, personalul forțelor armate române și străine poate face uz de armamentul, munițiile și dispozitivele militare din dotare, în conformitate cu legislația României și cu regulile de angajare autorizate”.

Această prevedere este prezentată în mod fals drept o autorizare acordată forțelor armate române și străine de a folosi muniția de război împotriva populației civile participante la proteste (!). Și această formă de manipulare se înscrie în tiparul campaniilor de dezinformare desfășurate în spațiul public din România, prin care se încearcă inducerea unui climat de panică și de slăbire a încrederii în capacitatea instituțiilor din sistemul național de securitate  de a-și îndeplini misiunile constituționale.

Această formă de interpretare a textului legislativ este o manipulare și nu are legătură cu realitatea obiectivă. Condițiile în care efectivele militare participante pot face uz de muniție de război sunt strict definite, în acord cu legislația României și cu regulile de angajare, care sunt fundamentate obligatoriu pe temeiuri legale (care urmăresc asigurarea deplinei conformități cu prevederile legislației naționale și internaționale în domeniu), politice (care au în vedere asigurarea cadrului în care misiunile și operațiile militare corespund obiectivelor politico-militare şi stării finale dorite) și militare (care vizează asigurarea premiselor necesare desfășurării misiunilor și operațiilor militare, precum și asigurarea protecției forțelor proprii/aliate/de coaliție).

Sursă: MApN