De ce se scumpesc cartofii? Sunt tot mai puţin cultivaţi în România, iar de la poarta fermei până la raft, preţul se triplează! Interviu cu vicepreședintele Federației Cartoful, Romulus Oprea
Publicat de , 18 mai 2023, 10:56
Dacă cireșele conduc în fiecare primăvară topul scumpirilor la fructe și legume, nici cartofii nu se lasă mai prejos. Considerat un aliment de bază în alimentația românilor, cartoful este tot mai puțin cultivat în România, iar în aceste condiții ofensiva produselor de import a invadat piața hipermarketurilor. Așa se face că astăzi, spre exemplu, avem cartofi „noi” din Egipt și, în lipsa unei producții autohtone, care să satisfacă cererea consumatorilor, am ajuns să facem din cartof un produs …greu la portofel. Laurențiu DESPINA a dialogat despre cartofi și producția internă cu vicepreședintele Federației Cartoful, Romulus Oprea.
Domnule Oprea, au fost ani în care cartoful era mâncarea de bază a celor cu venituri mai mici, dar, în ultimii ani, din pricina scumpirilor, cartoful tinde să devină un lux…
Da, sigur, cartoful a fost considerat un aliment de bază. Este un aliment de bază! În ultimii 50 de ani, s-a făcut chiar protecție socială cu acest aliment. Din păcate, după Revoluție, l-am lăsat în plata Domnului, cum se spune, și nu ne-a mai interesat de el, gândindu-ne că va merge totul de la sine. E adevărat că, înainte de ‘90, era o cultură extensivă, cu alte cuvinte se cultiva și în zonele mai puțin favorabile acestei culturi. Ştim că e o plantă care preferă zonele cu climat răcoros și umed. În curând nu prea mai avem condițiile acestea, nici măcar în zona tradițională – Brașov, Covasna, Harghita, Suceava ș.a.m.d. Dar, repet, a fost lăsat la voia întâmplării.
Nu s-a făcut o politică coerentă de susținere a acestei culturi, care a devenit foarte riscantă și, ca și cum n-ar fi fost suficient, am intrat în competiție directă cu marii producători din Vest. Este o cultură specială, cu inputuri foarte mari. Să vă dau un exemplu – să înființezi un hectar de consum te costă vreo 35.000 lei, un hectar de cartof pentru sămânță te costă 55-60.000 lei, în funcție de categoria biologică. Este ca și cum ai înființa o cultură de viță de vie, dar vorbim de o plantă anuală… Şi atunci a apărut această selecție negativă, din păcate. În momentul când România a devenit membru al Uniunii Europene a apărut, bineînțeles, dominația asta aproape categorică în comerț, cu supermarket-urile care nu sunt române și care n-au niciun interes să vândă marfă românească, drept urmare, românaşii noștri sunt ținuți un pic pe lângă. Sunt, ca să zic așa, acceptați, nu prea au acces. La calitate egală, nu vor primi niciodată preț egal.
Apropo de prețuri, au ajuns cartofii să coste cât bananele, e normal acest trend? Trecem la ceafă de porc și mici cu piure de banane?
Absolut nu, absolut nu! Este anormal! Dar, în construcția prețului, apare rețeaua de intermediari. Dacă fermierul român vinde cartoful de la poarta fermei, anul ăsta, în jur de 1,20 lei, 1,30 lei, 1,40 lei, dar colegii noștri din zona de producere a cartofului timpuriu au vândut chiar și cu 35, 40, 50 de bani, adică sub prețul de cost cu mult, dar dumneavoastră, consumatorii, ați cumpărat acest cartofi tot la 3 lei sau 4 lei pe kilogram. Aici este, de fapt, problema. Dacă de la poarta fermei se pleacă cu un preț, dumneavoastră aveți acces la acel cartof la un preț triplu, chiar cvadruplu, de multe ori.
Dacă vorbim de specialități, nici nu mai pomenesc, adică ambalaje mici ș.a.m.d, acolo sunt prețuri chiar la nivelul bananelor.
Spuneam că, pentru români, cartoful era un aliment de bază. Dar dacă avem de-a face cu scumpiri de la an la an și, în același timp, și cu scăderea suprafețelor cultivate, așa cum spuneați și dumneavoastră, de ce credeți că statul nu face nimic pentru a proteja sau a încuraja cultura cartofului?
Vă dau două cifre – dacă înainte de ‘90 se vorbea de 275-300.000 de hectare, astăzi sunt înregistrate la APIA 30-35.000 de hectare pe an, adică de 10 ori mai puțin. Și, dacă avem o producție medie, situată, conform statisticilor, la un nivel, să zicem, foarte scăzut, comparativ cu Europa, 12 – 14 tone pe hectar, este clar că noi nu mai putem să asigurăm consumul intern din ceea ce producem și atunci se apelează la importuri. Teoretic, aceste importuri ar trebui să fie doar de completare. Din păcate, noi, cu producția internă, suntem cei care completăm necesarul. De politici ce să vă spun? Ministerul Agriculturii a încercat să redreseze, cumva, această cultură sau măcar să o oprească din declin, pentru că este într-un declin accentuat. Gândiți-vă că, în România, se produc 500-600 de hectare de cartof pentru sămânță, este o cifră ridicolă! Şi se mai cultivă 4.000 de hectare de cartof pentru industrializare și încă cele 25-26.000 de hectare rămase pentru consum. Din 2015 s-a hotărât ca această cultură să beneficieze de un sprijin cuplat, dar vorbim strict de cartoful pentru sămânță și cartoful pentru industrializare. A reușit acest sprijin să oprească declinul, l-a oprit la un anumit nivel, nivel la care suntem și astăzi. Nu își cresc fermierii suprafețele, pentru că este mult prea riscant. De exemplu, în cazul cartofului pentru sămânță, nu riscă nimeni să pună 60.000 lei în pământ și, după aceea, în momentul când apare o boală de carantină sau în dăunător de carantină, să i să distrugă marfa fără absolut nicio despăgubire. Deci toată lumea plantează, cultivă la suprafața minimă posibilă. Cartoful pentru consum n-a fost susținut niciodată, cu excepția anului trecut, în care s-au acordat 200 euro pe hectar și se vorbește și în acest an de aceeași sumă. 200 euro înseamnă sub 3% din cheltuielile cu un hectar de cartof. Adică e o picătură într-un ocean.
Mai este cultura cartofului o afacere profitabilă pentru fermieri și la ce să ne așteptăm în perioada următoare, mai precis în acest an?
Da, foarte greu de spus, dar acel trend de descreștere continuă, de la an la an, fermierii care au reușit să se capitalizeze și care au accesat proiecte europene au reușit să atingă niște producții care să le permită profitabilitatea culturii. Din păcate, cam în 2 ani din 5 se iese în pierdere și ne lovim acum și noi, producătorii de cartofi, de un factor limitativ foarte important și anume lipsa apei. Știți foarte bine că toate sistemele de irigații au fost făcute în sud, în vest, în zonele mari agricole. Ce să ne așteptăm pe viitor? Competiție dură și scapă cine poate! Eu, totuși, sunt surprins de preferințele consumatorului român, care la ora asta cumpără cartofi din Egipt. Considerăm că este cartof nou. Nu este cartof nou, este cartof produs pe alte coordonate geografice! Cartoful nou este ceea ce se face la noi în zona de sud – Constanța, Brăila, Galați, în mai-iunie, la sfârșitul lui iunie, probabil. Deci ăla este cartof nou, nu cartoful importat din Egipt, cartof care din punct de vedere al calităților culinare, zic eu, lasă de dorit.
Și, totuși, românii cumpără acest produs de import…
Cumpără, pentru că nu au alte opțiuni și, în momentul în care apare cartoful nou românesc, făcut cu eforturi foarte mari, ies la un preț foarte mare, producțiile fiind mici și sunt prețurile mai mari decât ceea ce se aduce din import, e simplu! Totuși, din punct de vedere culinar și din punct de vedere al conținutului de diverse substanțe dăunătoare, să știți că produsul românesc este net mai bun decât ceea ce se importă, pentru că noi consumăm un sfert din fertilizanții și din produsele de protecție a plantelor care se consumă în Europa de Vest. Cu asta cred că am spus tot!
Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Editor online: Alina Enache / Foto: Arhivă
