Stan Greavu-Dunăre, primul bibliograf al Dobrogei. A trăit doar 24 de ani, dar a lăsat o moştenire culturală valoroasă, scoasă la iveală într-un volum lansat la Biblioteca Judeţeană Constanţa

Publicat de , 24 ianuarie 2020, 18:09 / actualizat: 25 ianuarie 2020, 12:57

La începutul secolului trecut, un tânăr născut într-un sat de pe malul Dunării promitea să devină unul dintre cei mai apreciaţi cercetători ai Dobrogei. Fusese deja remarcat de personalităţi precum istoricul Nicolae Iorga, geograful George Vâlsan sau scriitorul Tudor Arghezi. Din păcate, genialul Stan Greavu-Dunăre, cel considerat primul bibliograf al Dobrogei, s-a stins la doar 24 de ani, răspus de de o nemiloasă pneumonie.

Un volum dedicat primului bibliograf al Dobrogei a fost lansat, săptămâna aceasta, la Biblioteca Judeţeană „Ioan N. Roman“ Constanţa. Lucrarea „Stan Greavu-Dunăre – O călătorie bibliografică în Dobrogea“ este semnat de dr. Corina Apostoleanu, directorul Bibliotecii Județene „Ioan N. Roman“ Constanța, și colegele sale, dr. Luminiţa Stelian și dr. Angela-Anca Dobre.

Este o carte ce scoate la iveală personalitatea tânărului cărturar, care şi-a dedicat viaţa cercetării şi culegerii de informaţii, pe care le-a grupat în prima „Bibliografie a Dobrogei“, dar şi în „Bibliografia Dunării“. Un geniu care a rămas în istorie pentru determinarea pentru care a lăsat o moştenire culturală atât de valoroasă, într-un timp atât de scurt!

La începutul secolului al XX-lea, a luat la pas localitățile Dobrogei. Erau vremuri în care oamenii călătoreau în condiţii foarte vitrege în regiunea dintre Dunăre şi mare. Însă el a fost întotdeuna însufleţit de dorinţa de a sfida imposibilul, doar pentru a scrie pagini esenţiale despre Dobrogea, care-i era atât de dragă! Este motivul pentru care a lipit Dunărea de numele său, tocmai pentru a marca apartenența la ţinuturile natale.

S-a născut în localitatea Seimenii Mari, pe malul Dunării, la data de 5 aprilie 1905, într-o familie cu 11 copii. Tatăl, Ion Greavu, era originar din Ardeal, din zona Sibiului, iar mama, din Muntenia.

Dr. Corina Apostoleanu, directorul Bibliotecii Judeţene Constanţa

Stan Greavu este remarcat de învăţător încă din primii ani de şcoală, pentru setea de învăţătură şi calităţile excepţionale. Dascălul reuşeşte să-i convingă părinţii să-l dea la şcoală mai departe, intuindu-i potenţialul excepţional. Părinții decid să îl înscrie la Școala Normală, gândindu-se că ar putea deveni învățător.

„La vremea respectivă, a deveni învățător era cumva o culme, fiindcă erai intelectualul satului, aşa că părinții s-au gândit că ar fi fost un pas foarte important pentru familia lor, care era una foarte simplă. Băiatul face această Şcoală Normală, în mai multe etape, la Constanța, la Oradea și la Făgăraș. După finalizarea, până la un punct, a studiilor, la școlile normale pe care le-am evocat, merge ca învățător în Dobrogea de Sud, lângă Bazargic, într-o localitate cu populație majoritar turcă. În același timp, începe să activeze și ca om de cultură, pentru că avea aceste preocupări încă din vremea liceului. Scria poezie și își dorea să devină scriitor și publicist, niște ambiții foarte mari pentru o persoană atât de tânără și cu o mijloace materiale modeste“, povesteşte dr. Corina Apostoleanu, cea care a semnat biografia lui Stan Greavu-Dunăre, din volumul menţionat.

„Nu ştiu cine sunt, nici de unde sunt, de-asemeni ce vreau…Un lanţ întreg de suferinţe, iată în rezumat viaţa mea. Nu, asta nu mă înspăimântă. Sunt tare, pot să suport orşice. Le-am scris numai s’aveţi idee de viaţa mea“ – iată o mostră extrasă din gândurile aşternute pe hârtie de tânărul Stan Greavu-Dunăre.

La Bazargic, primeşte pe mână ziarul „Sentinela română“. Ţine conferinţe şi ia satele din regiune la pas, colecteză informaţii preţioase, reuşind să contureze prima „Bibliografie a Dobrogei“. Scrie poezie şi cântă la vioară.

„E uimitor să-ţi închipui că un adolescent mai mult, decât un tânăr în toată plenitudinea, născut în 1905 la Seimeni, un sat sărac, uitat pe malul Dunării, mai jos de Cernavodă, a putut realiza atâtea în meteorica sa viaţă de numai 24 de ani“, notează scriitorul Ovidiu Dunăreanu, în prefaţa volumului dedicat tânărului cărturar.

Din păcate, tocmai setea sa de cercetare şi cunoaştere avea să-i aducă sfârşitul. „Foarte impresionată am fost, personal, de maturitatea acestui om. La vârsta la care alții abia înțelegeau lucruri legate de viață și de ceea ce se întâmplă în jurul lor, el era extrem de matur și conferințele pe care le ținea la 20, 21, 22 de ani, la Bazargic, sunt extrem de mature, ale unui om în toată firea. A fost remarcat de Nicolae Iorga și de geograful Vâlsan și i s-a propus să colaboreze cu Academia, să facă cercetări de teren, cunoscut fiind că a făcut asta în zona Dobrogei. Academia i-a și publicat, de altfel, «Bibliografia Dobrogei», într-o formă, la vremea respectivă. Cunoscut fiind că are aceste preocupări și văzând că este un om foarte serios, i s-a propus să achiziționeze niște obiecte din Basarabia și să facă niște cercetări în Basarabia. Din păcate, de aici i s-a tras și decesul său pentru că, pe fondul unei tuberculoze deja existente, s-a instalat o formă foarte agresivă de pneumonie…A reușit să ajungă destul de târziu la Bucureşti, a fost internat la Spitalul Filantropia, dar nu a supraviețuit și se spune că până și medicii care erau acolo și l-au îngrijit și-au exprimat marele regret pentru un om pe care l-au simțit cu totul și cu totul special“, a declarat dr. Corina Apostoleanu. 

În ziarul „Dobrogea Jună“ din data de 15 mai 1929, Ion şi Ecaterina, părinţii lui Stan Greavu-Dunăre, anunţau decesul fiului. Tânărul genial se stinsese la data de 10 mai 1929.

„Aflând de moartea acestuia, Tudor Arghezi scria: «L-am întâlnit nu de mult pe acest negricios cu zâmbetul suav de copil inteligent, gata să se întoarcă în satele Dobrogei pentru isprăvirea monografiilor lui. Dintr-un ghiozdan stricat ca o căruţă, ne-a scos atunci o carte nouă şi frumos tipărită – Bibliografia dobrogeană, culeasă cu nervozitate»“, aşa cum precizează scriitorul Ovidiu Dunăreanu în prefaţa volumului.

Prima lucrare ce a scos la iveală personalitatea lui Stan Greavu-Dunăre poartă semnătura dr. Constanţa Călinescu. „Doamna Constanţa Călinescu lucra pe atunci în Biblioteca Județeană, a făcut niște cercetări și a scris despre Stan Greavu-Dunăre prima dată, pe la sfârșitul anilor ‘60, începutul anilor ‘70. Deci a fost un hiatus de aproape 50 de ani, când nimeni nu a scris nimic despre acest om. Noi am reluat aceste cercetări și le-am aprofundat. Multe dintre datele lui biografice erau incomplete. Etapa aceasta din zona de sud a Dobrogei era puțin cunoscută. În ceea ce s-a scris a fost doar evocată că există, fără a se da exemple. De asemenea, pentru documentare am folosit și surse care nu au existat anterior în ceea ce s-a publicat, ca de pildă «Revista Poporului», care este la Biblioteca Academiei în colecție și unde el își povestește biografia pe larg. Au fost reconstiuite foarte multe lucruri după consultarea unor documente din arhiva familiei“, relatează dr. Corina Apostoleanu.

La sfârșitul anilor ‘70, familia lui Stan Greavu-Dunăre a donat Bibliotecii Judeţene Constanţa principala sa operă –  „Bibliografia Dobrogei“ și „Bibliografia Dunării“. „În carte am ales să transcriem aceste două manuscrise, colegele mele Angela-Anca Dobre și Luminiţa Stelian au făcut acest lucru cu multă acribie. Nu a fost un lucru ușor, pentru că multe dintre sursele pe care le indică au trebuit reconstituite și completate“, declară dr. Corina Apostoleanu.

De asemenea, o parte din arhiva de familie ce face referire la Stan Greavu-Dunăre a fost predată de curând Arhivelor Naţionale din Constanţa de către actualul proprietar al casei în care a trăit tânărul cercetător.

„Încerca să adune tot ceea ce se scrisese despre cele două subiecte – Bibliografia Dobrogei și Bibliografia Dunării. În cazul Bibliografiei Dunării, după ce am studiat, am constatat că doar începuse, este doar o schiță, pentru că lucrările despre Dunăre existente la momentul respectiv, deci de acum 90 de ani și mai bine, când el își aduna lucrările, erau mult mai multe, dar el, sfârșindu-se atât de prematur, nu a apucat să le vadă pe toate, deci doar începuse acest studiu. Totuși, fiind printre primele lucrări de acest gen, el pune bazele unei baze de date despre Dunărea și îl ajută pe istoricul contemporan să-și facă o imagine despre ceea ce se știa despre acest subiect în vremea respectivă“, a declarat dr. Angela-Anca Dobre, unul dintre autori.

„Stan Greavu-Dunăre are meritul de a fi sesizat că cercetării istoriei şi culturii dobrogene îi lipseşte o sinteză care să reunească articole şi volume, referinţe grupate pe criteriul unei tematici generale“, scrie dr. Luminiţa Stelian.

Autoarele spun că au scris din pasiune şi din respect față de omul care a fost strâmoșul meseriei de bibliograf. „E o personalitate foarte puțin cunoscută tocmai prin viața scurtă pe care a avut-o și prin faptul că lucrurile nu erau foarte cunoscute. Era, așa cum s-a exprimat domnul Ovidiu Dunăreanu, un fel de legendă. Se vorbea mai mult legendar despre Stan Greavu- Dunăre, dar mai puțin documentat“, a încheiat dr. Corina Apostoleanu.

Volumul dedicat lui Stan Greavu-Dunăre se alătură altor două lucrări ce aduc în prim-plan viața culturală a Dobrogei: „Reviste dobrogene ale României Mari“ și „Revista Ovidiu: o monografie contemporană“.

Redactor: Alina Enache / Foto: Alina Enache