Cetăţeanul, viscolul şi lopata

Publicat de Florentina Stan, 6 martie 2018, 08:36

Acum că năvalnicul ciclon siberian s-a retras de pe plaiuri mioritice, după ce ne-a cotropit zile întregi, ne putem da cu părerea despre cum am depăşit „episodul de vreme rea”, cum le place meteorologilor să spună. Deci, să recapitulăm.

Am avut drumuri închise? Am avut.
Am avut utilaje pe drumuri? Am avut.
Am avut şcoli închise? Am avut.
Am avut munţi de zăpadă? Am avut.
Am avut chef de dat zăpada? N-am avut. Cum? Noi să dăm zăpada? Din faţa blocului, din faţa porţii sau a propriului magazin? Dar nu se poate aşa ceva. Noi nu facem muncă fizică. Noi ne-am câştigat dreptul de a ne autoproclama intelectuali, cu preţul celor 10 – 12 ani de şcoală +/- nişte ani de studii superioare (fiecare cât a putut) şi avem scutire medicală de la a da cu lopata. Avem în schimb, dreptul de a fi nemulţumiţi. Zăpada trebuie să dispară. Cum? În stilul bine-cunoscut. „Să facă cineva ceva”. Dar nu noi. În situaţia asta, nimeni nu vrea să fie „cineva”.

Dar se mai întâmplă şi minuni. Câte un cetăţean, înarmat cu lopată, iese să dea zăpada din faţa blocului. Poate din spirit civic. Poate din amintirea vremurilor demult apuse. Poate pentru a scăpa de grura nevestei. Sau poate doar a pierdut un pariu.

Indiferent care ar fi motivul, rezultatul este unul singur. Cetăţeanul devine vedetă pe reţelele de socializare. Din spatele ferestrelor, co-locatarii, vecinii de scară sau de bloc îi imortalizează hărnicia. Descrierea instantaneului variază de la „Bravo, vecine” la „Ete fraieru`. Dacă n-a învăţat carte, dă cu lopata”.

Aceasta fiind situaţia. Dragă zăpadă, te rugăm să vii mai rar. Şi să nu te mai aşezi aşa, unde-ţi vine. Să te aşterni în mod organizaţ în formă de om de zăpadă, iglu sau bulgări. Să nu îndrăzneşti să acaparezi parcări trotuare sau alei dintre blocuri. Poţi sta pe câmpuri, în parcuri sau pe marginea drumurilor – dar fără să încurci traficul rutier sau pietonal.
Şi când o fi să te topeşti … nu mai bine te evapori?