Există o explicaţie (?)
Publicat de Florentina Stan, 24 februarie 2018, 10:55
„Fluturaş nu mai ai aripioare, domnul conte ţi le-a furat” Acest şlagar al anului 2 de grădiniţă nu mai este fredonat doar de copii. E murmurat şi de salariaţi, dar pe un ton mult mai puţin entuziast. Desigur, ei, salariaţii nu se referă la diafana fiinţă – fluturele, care trăieşte doar o zi – ci la hârtia care îi anunţă pe ce venit se pot baza. Cu creşterea salarială în minte (conform deciziei guvernanţilor, salariul minim brut creşte de la 1.400 la 1.900 de lei), ia omul, fluturașul în mâna, se uită la venit şi îi pleacă entuziasmul. Nefiind olimpic la matematică, omul certat cu cifrele, cu procentele şi cu majorările, cere lămuriri, în stânga şi-n drepta. Şi uneori, le primeşte:
– Păi, nu era vorba sa crească?
– Ba da.
– Şi-atunci?
– A crescut.
– Nu-nţeleg.
– Au crescut şi contribuţiile.
– Adică?
– Sănătatea, pensia şi şomajul. Până acum, dumneata plăteai o parte şi firma/instituţia la care lucrezi, plătea o parte. Acum, tu plateşti tot.
– Păi de ce?
– Fiindcă teoretic – şi la un moment dat şi practic – sunt ale tale. Pensia ta, sănătatea ta, şomajul tău.
– Şi până acum, nu erau ale mele?
– Ba da.
– Nu-nţeleg nimic.
– Până acum, unii angajatori nu plăteau partea lor de contribuţie. Şi ieşea bugetul statului pe minus. Bani insuficienţi pentru sănătate, pensie şi şomaj.
– Şi-acum o să le plătească?
– Da. Pentru că le scot din buzunarul tău, nu din al lor.
– Şi majorarea mea? Unde e?
– Practic…pe hârtie.
– Iar nu-nţeleg.
– Dacă nu era majorarea aia şi se făcea doar transferul contribuţiilor, salariul îţi scădea. Aşa nu-ţi scade.
– Da` nici nu-mi creşte, aşa cum au zis.
– Ba da. Creşte. Dar pe hârtie.
– Pe fluturaş, adică. Şi la ce m-ajută?
– La bancă. Având un salariu mai mare, poţi primi un credit mai mare. Sau la calcularea pensiei ori a indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
– Aha. Dar la piaţă?
– La piaţă … nu. Acolo te duci cu portofelul, nu cu fluturaşul.
