Pe scurt despre… Ghinion

Publicat de , 17 septembrie 2015, 11:09 / actualizat: 9 februarie 2016, 10:17

Nu știu dacă și construcțiile au… ghinion. Gândind rațional am spune că, de fapt, sunt obiecte realizate de mâna omului, fără suflet, fără inimă și deci nu cad sub incedența legilor nescrise ale ființelor vii, care au și urcușuri și coborâșuri pe parcursul vieții lor.

Atunci când privesc o clădire de patrimoniu mă gândesc însă că este posibil să nu fie chiar așa. Ceva din energia celor care au locuit în ele sau au trecut pe acolo trebuie să se păstreze. În fond construcțiile acestea vechi au fost martore ale unor evenimente spectaculoase, minunate sau dramatice. Trecutul și prezentul se alătură și peisajul câștigă în frumusețe.
Unele sunt construcții norocoase, cum este, de pildă, podul lui Anghel Saligny de la Cernavodă, care s-a încăpățânat să reziste 100 de ani, deși a fost minat în 1916 de trupele române în retragere, pentru a împiedica avansarea trupelor germano-bulgare. Nu a putut cu niciun chip să fie distrus. Ne bucurăm de splendoarea lui și astăzi.
Dramatici au fost anii Primului Război Mondial! Poate că știm foare puțin despre ce s-a întâmplat în Dobrogea și la Constanța. De exemplu, Cazinoul nu a fost așa de norocos. A fost bombardat de aviația inamică și a trebuit să fie reparat. La fel și Silozurile și Portul Constanța, vile minunate de pe faleză și din centru au fost afectate, dar, în anii interbelici, s-a pornit cu avânt și spor reconstrucția orașului de la malul Mării Negre, atât de important în strategia națională de dezvoltare.

Bineînțeles că și cel de Al Doilea Război Mondial a provocat distrugerile sale. După incheierea lui s-a trecut la refacerea orașului. E adevărat, în stil socialist, cu blocuri anoste pe alocuri, nu toate cladirile fiind spectaculoase, dar orașul avea, în anii ’70- ’80 farmecul lui cosmopolit.

Să fim mai conciși. De la sfârșitul anilor ’80, când s-a încheiat, cu un buget uriaș, restaurarea Cazinoului din Constanța și strălucea, pur și simplu (știu sigur, l-am văzut și în interior) se pare că asupra acestei cladiri a căzut năpasta. Purtată ca o minge de pin pong de la un administrator la altul, cladirea a rămas de izbeliște și iată, intră în al nu știu câtelea an de ghinion, căci și în această iarnă va trebui să rămână singură și tristă pe malul marii. Promisiunile făcute de administrațiile centrale și locale, că pentru această cladire vor începe, în sfârșit, lucrările de reparații, au rămas vorbe în vânt.
Vine iarna, vine și crivățul care l-a înspăimântat pe poetul latin Ovidius. Ghinionul Cazinoului constănțean nu a dispărut.
Să fie totuși anul 2016 unul cu noroc? Speranța moare ultima!
Ce cred constănțenii despre cladirea emblematică a Dobrogei, aflați astăzi în emisiunea ”Stil de viață” de la ora 18.05. Vă aștept.

Steliana Bajdechi