Cum să (nu) îţi alegi locul de plajă
Publicat de Florentina Stan, 3 iulie 2015, 13:44
Cum dă vara-n calendar, Constanţa e sub ocupaţie. „Poporul invadator” poate fi recunoscut după ţinuta colorată şi uneori – exagerat de lejeră, mersul agale şi privirea omului făr`de griji. Aparent. Ei de fapt au o grijă: să înmagazineze cât mai multe ultraviolete. Poate de-aia sunt mai tot timpul pe plajă. Li se spune generic turişti şi mai au o caracteristică: sunt mai bronzaţi decât orice localnic va fi vreodată. Te duci spre serviciu – dai de ei. Se duc la plajă. Te întorci de la serviciu, iar dai de ei. Iar se duc la plajă. Vrei să-ţi parchezi maşina, n-ai unde. Ei sunt la plajă şi parcarea e plină cu maşinile lor.
Dar ce se întâmplă când te duci şi tu, localnicule, la plajă? Ei bine, trebuie să ţii seama de o seamă de reguli. Pot fi valabile şi pentru turişti.
Spre exemplu, locul perfect de plajă trebuie să fie aproape de apă, că altfel te simţi ca Moise-n deşert. Dacă nu vrei să pleci cu creierii făcuţi acordeon, trebuie să eviţi instalarea între terase sau beach baruri. Atunci când două melodii total diferite se suprapun … nu-i de bine.
Şi să nu uităm de vecinii de prosop. A se evita turistu` portavoce – al cărui glas răsună pe o rază de 10 metri pătraţi, copilu` claxon – ăla care urlă din orice, copilu` grădinar – ăla care vrea să cearnă tot nisipul de pe plajă fix în ochii tăi. Şi nu în ultimul rând, a se evita adolescenţii – care la fiecare cinci cuvinte rostite invocă organul cu care gândesc ei şi turistu` inspector – ăla care vine la plajă numai să-şi clătească ochii. Să şi-i clătească domn`le în mare.
