Ca viţelul la ghişeul 9
Publicat de Florentina Stan, 26 mai 2015, 08:29
Daca niciodata în viata asta nu ai avut nevoie de vreo adeverinta, vreo stampila pe vreun document sau mai stiu eu ce hârtie esentiala vietii de cetatean, înseamna ca nervii tai nu au fost niciodata supusi testului suprem.
Lumea hârtiilor importante si a oamenilor care le manevreaza este una total aparte. Odata ce îi treci pragul, te trezesti într-un univers paralel iar confuzia ti se întipareste pe chip. Un pas esential este statul la coada. Da, dar la care? Trebuie sa fie neaparat la ghiseul potrivit. Daca ai noroc, te ghideaza agentul de paza. Daca nu, esti pe cont propriu.
La ghiseu, alta poveste. Ai mari sanse sa gasesti oameni suparati pe viata, a caror amabilitate e demult data la obiecte pierdute iar zâmbetul de functionar doar o legenda care se pierde în negura timpurilor.
În fine, sa zicem ca ai trecut cu bine de aceasta etapa si ai obtinut valoroasa hârtie. Ai impresia ca ai câstigat razboiul, dar e doar o batalie. Urmeaza goana dupa alte hârtii (una nu e niciodata de ajuns), stampile si timbre, dupa care trebuie sa alergi catre alte ghisee, preferabil situate cât mai departe de primul, cu cozi cât mai lungi si un program de functionare cât mai scurt. La final, poti spune ca esti un om mai puternic (ce nu te omoara te face mai puternic) sau doar bolnav cu nervii.
Si pot jura ca la fel sunt si oamenii de dincolo de geamul ghiseului: sunt platiti cu salariul minim pe economie, au de a face cu toti bezmeticii, învârt tot felul de hârtii si îi înjura toata lumea, în gând desigur. De unde zâmbet?
