Drepturile omului și libertățile sale fundamentale sunt reglementate de 14 ani și în Uniunea Europeană

Publicat de Carmen Secuiu, 10 decembrie 2014, 12:41 / actualizat: 10 decembrie 2014, 14:41

La 10 decembrie 1948, la Paris, Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului și a invitat toate statele și organizațiile interesate să sărbătorească această zi, Ziua Internațională a Drepturilor Omului, pentru promovarea, recunoașterea și respectarea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Drepturile omului au fost aduse în centrul atenției la nivel internațional, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, iar la fiecare cinci ani, pe 10 decembrie, Organizația Națiunilor Unite oferă Premiul privind activitatea în domeniul drepturilor omului.

Declarația stipulează că ”toți oamenii s-au născut cu drepturi egale și inalienabile și cu libertăți fundamentale”.

În cadrul Conferinţei Interguvernamentale de la Nisa din anul 2000 a fost adoptată și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care pentru prima dată în istoria Europei însumează în cadrul unui singur document întreaga arie de drepturi civile, politice, economice şi sociale.
Semnificaţia deosebită a acestui document, dar şi conţinutul prevederilor sale i-a determinat pe unii specialişti să vadă în adoptarea sa un pas pe calea elaborării viitoarei Constituţii a Uniunii Europene.

Carta este formată din Preambul şi 54 de articole, grupate în şapte Capitole:
Preambulul dezvoltă obiectivul Uniunii Europene de a promova o dezvoltare echilibrată şi durabilă a Europei pe baza respectării valorilor indivizibile şi universale ale demnităţii umane, libertăţii, egalităţii şi solidarităţii în spiritul evoluţiei societăţii, a progresului social şi a dezvoltărilor ştiinţifice şi tehnologice.

Titlul I ”Demnitatea”, conţine 5 articole ce statuează demnitatea umană (II-1), dreptul la viaţă(II-2), dreptul la integritate al persoanei(II-3), interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante(II-4), interzicerea sclaviei şi a muncii forţate(II-5).

Titlul II ”Libertăţile”, cuprinde dreptul la libertate şi la securitate(II-6), respectarea vieţii particulare şi de familie(II-7), protecţia datelor cu caracter personal(II-8), dreptul de căsătorie şi dreptul de întemeiere a unei familii(II-9), libertatea de gândire, de conştiinţă şi religioasă(II-10), libertatea de exprimare şi de informare(II-11), libertatea de întrunire şi de asociere(II-12), libertatea artelor şi ştiinţelor(II-13), dreptul la educaţie(II-14), libertatea profesională şi dreptul la muncă(II-15), libertatea de a desfăşura o activitate comercială(II-16), dreptul de proprietate(II-17), dreptul la azil(II-18) și protecţia în caz de evacuare, expulzare sau extradare(II-19).

Titlul III ”Egalitatea” se referă la egalitatea în drepturi(II-20), nediscriminarea(II-21), diversitatea culturală, religioasă şi lingvistică(II-22), egalitatea între bărbaţi şi femei(II-23), drepturile copilului(II-24), drepturile persoanelor în vărstă(II-25), integrarea persoanelor cu handicap(II-26);

Titlul IV ”Solidaritatea”, ne informează despre dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii(II-27), dreptul la negociere şi la actiuni colective(II-28), dreptul de acces la serviciile de plasament(II-29), protecţia în cazul concedierii nejustificate(II-30), condiţii de lucru corecte şi echitabile(II-31), interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă(II-32), viaţa de familie şi viaţa profesională(II-33), securitatea socială şi asistenţa socială(II-34), asistenţa medicală(II-35), accesul la serviciile de interes economic general(II-36), protecţia mediului(II-37), protecţia consumatorilor(II-38).

Titlul V ”Drepturile cetăţenilor”, dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European(II-39), dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale(II-40), dreptul la bună administrare(II-41), dreptul de acces la documente(II-42), Mediatorul European (II-43), dreptul de petiţie(II-44), libertatea de circulaţie şi de şedere(II-45), protecţia diplomatică şi consulară(II-46).

Titlul VI ”Justiţia” și care este dreptul nostru de a apela efectiv şi de a avea acces la o instanţă imparţială(II-47), prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare(II-48), principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor(II- 49), dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit penal de doua ori pentru aceeasi infracţiune(II-50).

Titlul VII ”Dispoziţii generale”, care reglementează interpretarea şi aplicarea Cartei: domeniul de aplicare(II-51), întinderea şi interpretarea drepturilor şi principiilor(II-52), nivelul de protecţie(II-53), interdicţia abuzului de drept(II-54).
Carta are ca punct de referinţă drepturile omului specificate în Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată la Roma în anul 1950.
Menţionăm faptul că, ratificată de România în anul 1994, Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a devenit parte a dreptului intern.

Ce părere au oamenii despre drepturile și libertățile fundamentale din România auzim în vox- ul audio, realizat de Ziua Internațională a Drepturilor Omului.

carmensecuiu@radioconstanta.ro