(AUDIO) Vorba aceea – Să vorbim despre…nimic
Publicat de Larisa Calistru, 5 decembrie 2014, 07:48
Mi-am propus să vorbim astăzi despre…nimic. Nu, nu este o glumă…există în limba română cuvântul “nimic” care, morfologic vorbind, e un pronume negativ, invariabil. În vorbirea populară, el cunoaște și forma populară “nimica”.
Într-o poezie din volumul “Cântare omului”, Tudor Arghezi, referindu-se la una din invențiile minții omenești- acul-glosează: “Și harnicul nimica/Vioi ca o lăcustă/ Se-nghesuie și-aleargă pe marginea îngustă/ Și-mbracă omenirea de miile de ani/ O sculă genial – cinci ace la doi bani!”
Reținem din aceste versuri sintagma:”harnicul nimica”. Pronumele negativ “nimica” s-a transformat aici în substantiv, îndeplinind funcția de subiect. În ansamblul ei, sintagma “harnicul nimica” e un oximoron, deoarece termenii asociați de poet au conținuturi semantice divergente.
Atributul adjectival “harnicul” alcătuiește împreună cu pronumele negativ substantivizat “nimica” o frumoasă și unică în felul ei personificare cu substrat metaforic.
În creațiile literar-artistice, pronumele negativ substantivizat “nimicul” cunoaște și forma de plural “nimicurile”, ca în poezia eminesciană “Adio”: ”Căci dacă astăzi mai ascult/ Nimicurile-aceste/ Îmi pare-o veche, de demult/ Poveste”.
De remarcat că în aceste versuri, cuvântul “nimicurile” îndeplinește funcția sintactică de complement direct. Precedat de prepoziția “de”, dacă determină un substantiv, “nimic” are valoare de locuțiune adjectivală. Exemple: om de nimic(josnic, netrebnic) sau lucru de nimic(neînsemnat, fără importanță).
În alte enunțuri, pronumele negativ “nimic” poate îndeplini funcțiile sintactice de: nume predicativ(Acesta e un nimic), complement indirect (Niciodată nu s-a căutat de nimic) sau de complement circumstantial (Din nimic, s-au inflamat serios orgoliile).
Și nu uitați vorba aceea… m-ai cucerit când am observat că vorbeşti şi scrii corect gramatical!
