(Audio) Vorba accea – Semnificaţiile cuvântului licenţă

Publicat de Larisa Calistru, 18 octombrie 2014, 06:00

“Licență” este un cuvânt polisemantic în limba română actuală și provine de la verbul “a licenția”, care are semnificația  “a concedia, a da afară din serviciu pe cineva.

De la verbul ”a licenția” provine și participialul  “licențiat”, care însă are o cu totul altă semnificație decât obârșia sa lexicală.

”Licențiat” nu înseamnă “dat afară din serviciu”, ci “posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență, în urma absolvirii unor studii universitare.” În schimb, substantivul “licențiere” semnifică acțiunea de a licenția și rezultatul ei, adică darea afară din serviciu  sau concedierea.

Tot de la “a licenția” provine și adjectivul “licențios”, care înseamnă “necuviincios”, “imoral”, “libertin.”

Revenim la substantivul “licență” și vom spune că semnificația de bază este aceea de “titlu obținut în urma unui examen special susținut  la încheierea studiilor superioare. ”Licență” mai înseamnă și “diploma care atestă acel titlu”(profesor,inginer, medic, etc.).

“Licența” semnifică, de asemenea, contract de cedare a drepturilor de exploatare a unei interventii. Mai poate însemna și “învoire” sau “permisiune”.

Există , în materie de creație literar-artistică, “licența poetică”, adică acea ușoară abatere de la normele gramaticale de scriere corectă a cuvintelor, pentru a învinge o dificultate de versificație.   Într-o poezie a lui Dimitrie Bolintineanu, se spunea așa: “Ca un glob de aur luna strălucea/Si pe-o vale verde, oștile dormea.”

”Oștile dormea” este o licență poetică, pentru ca “dormea” să rimeze cu “strălucea”. Dacă s-ar fi scris corect “oștile dormeau”, n-ar mai fi existat rima în cele două versuri.

Și nu uitați vorba aceea : M-ai cucerit din clipa în care am observat că vorbeşti şi scrii corect gramatical!”.