CONSTANȚA/ FOTO: Ceremonial religios şi comemorativ cu ocazia Zilei Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 9 mai 2019, 10:45

Consulatul General al Federaţiei Ruse la Constanţa a organizat astăzi, un ceremonial religios şi comemorativ în Cimitirul Central, cu ocazia Zilei Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial.

La ceremonial au luat parte, printre alții, Vladimir Volcov, consulul general al Federației Ruse la Constanța, oficialități locale, veterani de război, precum și rude ale acestora.

La debutul ceremoniei de la Cimitirul central Constanța, consulul general al Federației Ruse la Constanța, Vladimir Volcov, a adus un omagiu celor căzuți pe fronturile celui de-al doilea război mondial și a mulțumit veteranilor prezenți.

Acesta a adus mulțumiri și armatei române care, „în etapa finală a războiului, a participat la o serie de lupte importante împotriva jugului fascist pe teritoriul Europei”. A urmat un ceremonial religios oficiat de IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

La 9 mai, cele mai multe ţări din estul Europei, printre care şi România, dar şi statele care au aparţinut fostei URSS sau fostei Iugoslavii, marchează Ziua Victoriei Coaliţiei Naţiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial, reprezentând semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste, fapt care a dus la încheierea în Europa a celui de-al Doilea Război Mondial.

În Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Cehia, Norvegia, Ţările Baltice şi în unele regiuni din Germania, Ziua Victoriei este sărbătorită în ziua de 8 mai.

În urma semnării actului de capitulare necondiţionată a Germaniei naziste s-a încheiat, în Europa, cel mai mare conflict din istorie, în care şi-au pierdut viaţa peste 60 de milioane de oameni, militari şi civili.

FOTO/ CONSTANȚA: Ziua Independenței de Stat a României

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 9 mai 2019, 09:13

Joi, 9 mai, ziua cu triplă semnificație pentru poporul român – Ziua Independenței de Stat a României, Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al Doilea Război Mondial și Ziua Uniunii Europene – este marcată de marinarii militari, printr-o serie de ceremonii militare și religioase care se vor desfășura la monumentele reprezentative din garnizoanele Forțelor Navale.

La Constanța, militarii din Forțele Navale participă la ceremonii militare și religioase, care care au loc la Monumentul Eroilor Independenței României, la Casa de Cultură, începând cu ora 9.30.

La Mangalia, marinarii militari vor depune coroane de flori la Complexul Monumental, în intervalul 10.00-10.50.

În garnizoana Tulcea, militarii vor depune jerbe de flori la Monumentul Independenței din municipiu, în intervalul orar 10.00-11.00.

Infanteriștii marini vor participa la ceremoniile militare și religioase desfășurate la Monumentul Eroilor din Babadag, în intervalul orar 09.00-10.00, iar Regimentul 307 Infanterie Marină își va deschide porțile pentru a fi vizitat de populația civilă, între orele 10.00-13.00.

La activități sunt prezenți veterani de război, reprezentați ai Cultului Eroilor, ai Asociației Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere, cadre militare din Ministerul Apărării Naționale, oficialități locale și populație civilă.

Semnificațiile zilei de 9 Mai în Europa

Publicat de , 9 mai 2015, 09:50

În urmă cu 65 de ani, ministrul de externe francez, Robert Schuman, a iniţiat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului, primul pas spre Uniunea Europeană. Este motivul pentru care celebrăm astăzi, 9 mai, Ziua Europei. Dar în România, 9 mai nu a avut tot timpul această semnificaţie. Vreme de multe decenii, în URSS şi în toate ţările din Est, la 9 mai s-a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva lui Hitler. Ţările occidentale marcau victoria în Europa pe 8 mai. Motivul? Germania a fost forţată să-şi semneze capitularea de două ori. O dată în faţa Aliaţilor, la Reims, şi a doua oară în faţa generalului sovietic Jukov, la Berlin. Un episod care a prefigurat împărţirea Europei din chiar primul moment al păcii.

La 8 mai 1945, premierul britanic Winston Churchill îşi anunţa naţiunea că Germania capitulase cu o zi înainte la Reims, cartierul general al forţelor anglo-americane: „Ieri la 2.41 dimineaţa, la cartierul generalului Eisenhower, generalul Jodl, reprezentantul Înaltului Comandament German şi marele amiral Doenitz, desemnat şef al statului german, au semnat actul capitulării necondiţionate al întregului teritoriu german terestru şi maritim şi aerian, în faţa Forţelor Aliate şi, în acelaşi timp, în faţa Înaltului Comandament Sovietic. Ostilităţile se vor încheia oficial la un minut după miezul nopţii, în această noapte, dar pentru salvarea de vieţi omeneşti încetarea focului a fost anunţată încă de ieri pe întreaga linie a frontului”.

În timp ce Londra celebra sfârşitul războiului în Europa, Germania mai semna o dată capitularea. Stalin fusese extrem de nemulţumit că generalii germani evitaseră să capituleze în faţa mareşalului sovietic Jukov, cel care cucerise Berlinul.

Anglo-americanii s-au grăbit să îi dea satisfacţie. Dar cum semnarea de la Berlin s-a făcut ca şi la Reims în toiul nopţii, diferenţa de fus orar a permis Moscovei să declare că Ziua Victoriei este 9 Mai şi nu 7, când semnareră iniţal Aliaţii, şi nici 8 Mai, când Churchill făcuse anunţul.

Aceste fricţiuni între învingători s-au amplificat în anii următori până la împărţirea Europei în două blocuri ostile. Victoria contra lui Hitler a avut efecte profund diferite asupra statelor traversate de tăvălugul războiului.

Locuitorii ţărilor unde ajunseseră trupele anglo-americane, precum belgienii, olandezii sau belgienii, aveau toate motivele de bucurie. Iar francezii avuseseră parte de sărbătoare cu multe luni înainte de capitularea Germaniei.

Astfel la 25 august 1944, după şase zile de lupte de stradă, francezii celebraseră eliberarea Parisului şi întoarcerea generalului Charles de Gaulle, trecut pe sub Arcul de Triumf în fruntea trupelor franceze, se arată într-o sinteză efectuată de jurnaliștii Digi24.

„Nu ne vom ascunde emoţia adâncă şi sacră. Acestea sunt minute care depăşesc cu mult bietele noastre vieţi. Parisul! Parisul lovit! Parisul înfrânt! Parisul martirizat! Dar şi Parisul eliberat! Eliberat prin propriile forţe, eliberat de oamenii săi cu ajutorul armatelor franceze, cu sprijinul şi ajutorul întregii Franţe, al Franţei luptătoare, al Franţei unice, al Franţei adevărate, al Franţei eterne!”, declama generalul de Gaulle.

Ce omitea generalul De Gaulle în discursul său de victorie a fost că recuperarea Parisului intact de la ocupanţii nazişti se datora în primul rând marii debarcări aliate în Normandia.

Francezii au fost ajutaţi masiv de englezi şi americani să-şi elibereze ţara, iar generalii germani în retragere au ignorat ordinul lui Hitler de a arunca în aer monumentele Parisului, începând cu istoricele poduri de peste Sena.

Spre deosebire de Paris, Varşovia a avut o soartă cruntă. Şi Franţa, şi Polonia au avut guverne în exil la Londra, iar în timpul ocupaţiei, rezistenţa poloneză, ca şi cea franceză, a fost bine organizată.

Dar în Polonia, Stalin a înlocuit ocupaţia nazistă cu cea sovietică în cel mai brutal mod cu putinţă. La începutul lui august 1944, avioanele URSS au survolat Varşovia, dând polonezilor semnalul că pot declanşa bătălia pentru capitală. Dar sovieticii au aşteptat la numai 15 km de Vistula până când naziştii au transformat Varşovia în ruine.

Întrebat de Churchill de ce nu îi ajută pe polonezi, Stalin replicase că nu se amestecă în „aventura teribilă şi nesocotită de la Varşovia”. De fapt, abia aştepta să ocupe, fără opoziţie, Polonia.

La 9 octombrie 1944, când la întâlnirea de la Moscova, Churchill a stabilit cu Stalin celebrul acord de procentaj, Marea Britanie mai spera încă să menţină în Polonia echilibrul între influenţa occidentală şi cea sovietică. Paritatea de 50 – 50 a fost însă o iluzie.

O iluzie a fost şi ideea unei minime deschideri în România, unde procentele fuseseră de 90% pentru URSS şi 10% pentru Vest. Prin urmare, în momentul capitulării Germaniei pe 7-9 mai 1945, nici Polonia, nici România, nici alte ţări din Est nu puteau sărbători cu adevărat. Se aflau deja sub ocupaţie sovietică.

Spre deosebire de polonezi, românii îşi eliberaseră singuri capitala prin lovitura de la 23 august 1944, dar Moscova a impus în martie 1945 guvernul pro-sovietic Groza. Cu armata română luptând în Vest, fără sprijinul Aliaților şi cu soarta Ardealului incertă, regele Mihai nu avusese de ales.

Dar până şi diplomaţii occidentali de la Bucureşti erau şocaţi de nepăsarea cu care şefii lor acceptau sovietizarea României. Churchill îşi certa ambasadorul îngrijorat repetându-i că „noi, britanicii, avem interese de doar 10% în România şi nu suntem decât spectatori”.

De altfel, la prima paradă de 9 Mai, cea din 1945, unul dintre cele două batalioane care au defilat prin faţa regelui și a Comisiei Aliate de Control, aparţinea NKVD. A doua zi, de 10 Mai, Ziua Națională, bucureștenii îl ovaţionau pe rege. Dar zarurile erau deja aruncate.

La Moscova, Ziua Victoriei s-a celebrat în 1945 nu pe 9 mai, ci în duminica de 24 iunie. Se marcau astfel cinci ani de la izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, război declanşat de Hitler contra URSS la 22 iunie 1940.

Nevoia de a-i motiva pe oameni să lupte îl făcuse pe Stalin să accepte revitalizarea simbolurilor Sfintei Rusii. În timpul războiului, multe biserici s-au redeschis şi inclusiv parada de la 24 iunie cuprinde scene din mitologia ţaristă a puterii.

Generalul Jukov apare pe cal alb, ca în iconografia ortodoxă, iar steagurile armatelor lui Hitler sunt azvârlite lângă mausoleul lui Lenin și tribuna lui Stalin ca odinioară steagurile lui Napoleon la picioarele ţarului. Dar acest respiro ideologic a fost de scurt.

Stalin, deranjat de entuziasmul cu care populația vorbea despre Jukov, despre alți mareșali și generali ai Uniunii Sovietice, despre rolul pe care ei îl jucaseră în victoria finală, Stalin, speriat practic, începe să îi îndepărteze. Jukov va fi trimis într-o regiune militară, nu departe de Moscova, alți mareșali vor fi arestați.

Mareșalii și generalii erau ascultați, convorbirile telefonice le erau ascultate încă din 1943. Multe dintre aceste ascultări de telefoane s-au soldat cu execuția unor generali, cu degradarea unor mareșali, cu închiderea lor.

9 Mai a devenit sărbătoare oficială în URSS în 1946, iar statele comuniste, inclusiv România, i-au urmat exemplul. Occidentalii au fost însă ezitanți. Tinând seama de capitularea Japoniei, Washingtonul şi Londra sărbătoresc victoria în august, respectiv în septembrie.

Iar în Franța numai insistențele veteranilor de război au ținut capitularea Berlinului pe lista sărbătorilor naţionale. De fapt, într-o Europă liberă, întărită economic de planul Marshall american, celebrarea înfrângerii Germaniei şi-a pierdut repede semnificaţia.

Pentru păstrarea păcii, la 9 mai 1950, ministrul de externe francez, Robert Schuman a propus înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, nucleul franco-german al viitoarei Uniuni Europene.

„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără eforturi creatoare proporționale cu dimensiunea pericolelor care o amenință. O Europă unificată nu a putut fi realizată până acum și am avut război. Europa nu se poate construi dintr-o dată și potrivit unui singur plan. Poate fi construită prin pași concreți care să creeze o solidaritate de facto. Pentru ca națiunile Europei să se apropie este necesară eliminarea vechii adversități dintre Franța și Germania”, spunea Schuman.

După dezmembrarea URSS în 1991 şi preocupată de sprijinul politic şi economic al Vestului, inclusiv al Germaniei, nici Moscova lui Boris Elţin nu a mai acordat multă importanță celebrării Victoriei din Marele Război pentru Apărarea Patriei. Politica lui Vladimir Putin – de refacere a visului imperial rusesc – este însă perfect ilustrată de grandoarea defilărilor care au loc de fiecare 9 Mai la Kremlin.

VIDEO LIVE: Parada militară de la Moscova

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 9 mai 2015, 09:42 / actualizat: 9 mai 2015, 11:27

Update

Parada s-a încheiat la ora 11.30.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––
La data de 9 mai, Rusia sărbătorește 70 de ani de la capitularea Germaniei naziste şi victoria Aliaţilor pe Frontul de Vest printr-o paradă militară fără precedent.

Presedintele rus Vladimir Putin va avea numeroși invitați la Moscova, la manifestațiile de Ziua Victoriei, în cea mai mare parte din afara Europei.

Parada este programată să înceapă la ora 10.00, ora României.

Ziua Victoriei în Europa

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 8 mai 2015, 19:30

Ziua Victoriei în Europa comemorează capitularea Germaniei naziste în faţă trupelor aliate şi sfârşitul războiul în Europa.

Este sărbătorită în 9 mai în cele mai multe ţări din estul Europei, şi în România, şi în state care au aparţinut fostei URSS sau fostei Iugoslavii, în timp ce Marea Britanie, Franţa, Slovacia, Cehia, Norvegia, Ţările Baltice şi în unele părţi din Germania Ziua Victoriei este sărbătorită în 8 mai. Sunt şi state care sărbătoresc Ziua Victoriei în 5 mai.

Dar de ce această diferenţa de dată şi când a capitulat de fapt Germania nazistă?

La 7 mai 1945 la ora 02.41, la Reims, la sediul Cartierului General Suprem al Forţelor Expediţionare Aliate din Franţa, Germania a capitulat fără condiţii.

Actul prevedea ca ostilităţile să se încheie la 8 mai la ora 23.01 şi a fost semnat de către generalul Alfred Jodl, şeful operaţiunilor Statului Major german. Generalul american Bedell-Smith, şeful Statului Major aliat, şi generalul Susloparov, şeful misiunii militare sovietice în Franţa, au contrasemat documentul, la fel ca şi generalul francez Sevez, invitat în ultimul minut să semneze ca martor. Totul nu a durat decât câteva minute.

Actul l-a înfuriat pe Stalin care dorise o capitulare în capitala Reichului învins şi ocupat de Armata Roşie. De aceea, la 9 mai 1945 la ora 00.16, la Berlin, un oraş în ruine, feldmareşalul Keitel, şeful Statului Major al Wehrmachtului semna capitularea germană la sediul Statului Major al armatei sovietice. Amiralul von Friedeburg, din cadrul Kriegsmarine, şi generalul Stumpff pentru Luftwaffe au semnat şi ei documentul, la fel şi mareşalul sovietic Jukov, în numele lui Stalin, şi mareşalul britanic Tedder, pentru Eisenhower. Generalul american Spaatz şi generalul francez de Lattre au semnat ca martori.

La ora 15.00 a zilei de 8 mai, Truman, Churchill şi De Gaulle au anunţat oficial victoria, dar în Uniunea Sovietică, datorită diferenţei de fus orar, vestea capitulării a ajuns în dată de 9 mai, această dată fiind proclamată Ziua Victoriei. Acesta este motivul pentru care aliaţii occidentali au sărbătorit Ziua Victoriei în Europa în 8 mai, iar Uniunea Sovietică a sărbătorit Ziua Victoriei împotriva fascismului pe 9 mai.

Începând din 1946 Ziua Victorei a fost marcată în 9 mai în 15 republici din fosta URSS, pentru a comemora victimele din timpul războiului împotriva Germaniei fasciste.

În Germania de Est ziua de 8 mai a fost sărbătorita ca Ziua Eliberării, între 1950 şi 1966. Între 1975 şi 1990 ziua de 9 mai a fost sărbătoare oficiala. Din 2002 doar unul dintre landuri mai marchează Ziua Victoriei, în ziua de 8 mai.

În Ţările Baltice, după desprinderea de URSS, sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a fost marcat în 8 mai.

În Rusia, 1990 a fost anul ultimei parade la care au participat tancuri, de atunci accentul sărbătoririi fiind pus în special pe aspectul istoric al comemorării şi omagiul adus foştilor combatanţi. În 1995, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a victoriei asupra Germaniei naziste, preşedintele Boris Elţîn a reconstituit în mod simbolic o paradă, însă fără echipamente grele.

În 2007, Vladimir Putin a decis revenirea la formatul de dinainte de 1990, în urmă „afluxului de cereri ale veteranilor şi societăţii civile care îi solicitau să restabilească parada din epoca sovietică”.

Sursa – stiri.tvr.ro