10 Mai – Ziua Regalității – zi cu mai multe semnificații istorice

Laurentiu Despina a purtat un dialog pe această temă cu Adrian Herța, as. univ. dr. la Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității Ovidius din Constanța.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 10 mai 2026, 11:23

10 Mai este marcată în România ca fiind Ziua Regalității, o zi cu mai multe semnificații istorice care au în prim plan ideea de monarhie.

Reperele conceptului de regalitate la noi datează din secolul 19 și se întind pe perioada a 8 decenii, până la preluarea puterii de regimul comunist. Despre regalitate și oportunitatea revenirii ei în societatea românească, s-a vorbit și în anii de după Revoluție, dar istoria momentului a făcut alte alegeri pentru România, lăsându-ne doar o temă de gândire și un exercițiu de imaginație cum ar fi fost dacă…

Laurentiu Despina a purtat un dialog pe această temă cu Adrian Herța, as. univ. dr. la Facultatea de Istorie și Științe Politice a Universității Ovidius din Constanța.

10 mai – Ziua Independenței Naționale a României

La 10 mai 2025 este aniversată Ziua Independenței Naționale a României, în baza Legii nr. 189 din 8 iulie 2021, potrivit www.cdep.ro.

Publicat de Doina Sirbu, 10 mai 2025, 09:43

La 10 mai 2025 este aniversată Ziua Independenței Naționale a României, în baza Legii nr. 189 din 8 iulie 2021, potrivit www.cdep.ro. La 18 aprilie 2016, în Biroul Camerei Deputaților, deputatul PNL Gigel Sorinel Știrbu a prezentat propunerea de proiect legislativ pentru marcarea, în fiecare an, la data de 10 mai a Zilei Independenței Naționale a României. În ziua de 22 decembrie 2016, Senatul a adoptat proiectul de lege destinat instituirii acestei zile.

La 7 iunie 2021, a avut loc dezbaterea asupra proiectului de lege, în plenul Camerei Deputaților, for decizional, iar două zile mai târziu, la 9 iunie 2021, deputații au adoptat proiectul de lege cu 166 de voturi favorabile, 5 împotrivă și 92 de abțineri, un deputat nu a votat, conform www.cdep.ro.

În motivarea proiectului de lege, inițiatorii au subliniat faptul că este nevoie de ”restabilirea adevărului istoric și reluarea tradiției istorice dintre anii 1866-1974, când era sărbătorită ziua de 10 mai drept Zi Națională a României.” În plus, inițiatorii fac trimitere la semnificațiile datei de 10 mai, potrivit expunerii de motive: ”în 10 mai 1881, România a fost proclamată regat, cunoscând ulterior, timp de mai bine de jumătate de deceniu, o perioadă de prosperitate și de progres economic și social; în 10 mai 1866, prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul în fața Parlamentului Principatelor Unite; în 10 mai 1877, Senatul proclama independența statului român, când conducătorul statului român de la acea vreme, principele Carol I, a semnat proclamația ‘Independența absolută României’, conferindu-i astfel putere de lege”, indică https://www.cdep.ro.

Potrivit Articolului 2 (1), Parlamentul, Președintele României, Guvernul, celelalte autorități publice centrale, precum și autoritățile administrației publice locale vor organiza manifestări cultural-artistice, cu ocazia sărbătoririi zilei prevăzute la Art. 1, respectiv Ziua Independenței Naționale a României. Fondurile necesare pentru organizarea manifestărilor prilejuite de sărbătorirea zilei de 10 mai pot fi asigurate din bugetele locale sau din bugetele autorităților publice centrale, precum și ale instituțiilor publice, în limita alocațiilor bugetare aprobate, conform textului legii.

Președintele României Klaus Iohannis a promulgat, prin Decretul nr. 811 din 8 iulie 2021, Legea nr. 189 privind sărbătorirea zilei de 10 mai ca Ziua Independenței Naționale a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 681/9 iulie 2021, potrivit portalului Camerei Deputaților – http://www.cdep.ro/.

***

Războiul ruso-turc (1877-1878) a fost pecetluit prin Pacea de la San Stefano, încheiată între părțile combatante, statele din sud-estul continentului european nefiind invitate să participe la discuții. Guvernul României a declarat tratatul ”lipsit de orice valoare obligatorie pentru România”, înaintând un memoriu diplomatic în problema basarabeană, conform volumului ”Istoria militară a românilor” (Editura Militară, București, 1992).

În tratat se menționa recunoașterea independenței României, Serbiei și Muntenegrului, autonomia Bulgariei și autonomia Bosniei și Herțegovina, iar Imperiul Otoman urma să plătească Rusiei despăgubiri de război și să cedeze patru regiuni din Caucaz.

Articolul 5 al tratatului preciza în dreptul României recunoașterea independenței: ”Sublima Poartă recunoaște independența României și, (…) până la încheierea unui tratat direct între Turcia și România, supușii români se vor bucura de toate drepturile asigurate supușilor celorlalte puteri europene”, potrivit volumului ”Texte și Documente privind Istoria Modernă a Românilor 1774-1918” (coord: Iulian Oncescu, Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2011). În dezacord cu prevederile Convenției semnate în aprilie 1877 de Rusia cu guvernul român, de această dată Rusia impunea statului român retrocedarea județelor Cahul, Ismail, Bolgrad din sudul Basarabiei, care fuseseră restituite anterior către București prin Congresul de la Paris din 1856, indică volumul ”O Istorie Sinceră a Poporului Român” (București, Univers Enciclopedic Gold, 2008). Protestele guvernului român nu au fost luate în seamă de guvernul rus; în jurul Bucureștiului au fost trimise două comandamente de cazaci, iar armata română s-a concentrat în Oltenia, menționează volumul ”Istoria militară a românilor”. Astfel, în acest context, România s-a alăturat celorlalte puteri europene și a cerut anularea Tratatului preliminar de la San Stefano.

Monarhia austro-ungară și Anglia, alături de Franța și Germania, au cerut organizarea unui congres internațional care să abordeze situația apărută în Europa, după înfrângerea Imperiului Otoman. Astfel, s-a stabilit organizarea Congresului de la Berlin. Această reuniune, alături de Congresul de la Viena (1814) și Congresul de la Paris (1856), se înscria în linia marilor conferințe internaționale ale secolului al XIX-lea, care prin măsurile adoptate aveau să își pună amprenta asupra continentului european. Întâlnirea celor șapte mari puteri (Austro-Ungaria, Franța, Germania, Anglia, Italia, Rusia și Imperiul Otoman) la congresul de la Berlin urmărea în primul rând revizuirea înțelegerilor de la San Stefano, care nemulțumeau celelalte puteri continentale și Anglia, potrivit ”European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878”, autor Nina Markovic Khaze, în lucrarea ”Reform, Revolution and Crisis in Europe” (Routledge, 2019).

Marile puteri europene au organizat congresul de pace de la Berlin, gazdă fiind cancelarul Otto von Bismarck, sub forma unor sesiuni de lucru destinate problemelor majore ale continentului apărute în urma acestui conflict și a semnării păcii de la San Stefano, care a generat și mai mult interes din partea statelor europene pentru o reglementare internațională prin negociere a rezultatelor războiului. Toate marile puteri aveau interese în Balcani, iar jocul de întâietate dintre acestea le obligau la negocierea unor înțelegeri acceptate, fără să invite în cadrul discuțiilor în calitate de state părți și națiunile mici care au fost cobeligerante. Cancelarul Otto von Bismarck conducea lucrările, iar în situația în care apărea un blocaj pe o anumită temă, delegațiile se retrăgeau pentru o negociere directă, urmând ca lucrările să fie reluate după obținerea unui consens, conform lucrării ”Războiul pentru Independența României în context european (1875-1878)” (autor Nicolae Ciachir, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977). Ministrul afacerilor străine Mihail Kogălniceanu a transmis o notă circulară la 16/28 martie 1878 agenților diplomatici români din străinătate, cerându-le acestora să protesteze față de hotărârile Tratatului de la San Stefano, indică sursa citată. Pentru o susținere comună a cauzei, agentul diplomatic român la Belgrad a cerut demersuri conjugate alături de guvernul sârb la viitorul congres de pace de la Berlin. În 30 martie 1878, Kogălniceanu cerea, într-o notă trimisă în străinătate reprezentanților români, să facă toate demersurile necesare pentru obținerea posibilității ca delegația română să își susțină cauza la Berlin în cadrul lucrărilor reuniunii.

Marile puteri urmăreau adjudecarea unei cât mai mari influențe în Balcani pe spațiul dominat anterior de Imperiul Otoman, dar în același timp nutreau ca niciuna dintre ele să nu obțină o întâietate strategică avantajoasă care să îi confere o poziție prea dominantă în viitor. Anglia a țesut o serie de acorduri cu Rusia, la 30 mai 1878, și cu Austro-Ungaria, la 6 iunie 1878, și milita activ pentru îndepărtarea influenței sporite a Rusiei din Bulgaria și trasarea granițelor acestui stat cât mai departe de Constantinopol. Ministrul Mihail Kogălniceanu, la 22 mai 1878, a cerut marilor puteri posibilitatea ca delegația României să fie parte la lucrările reuniunii, însă delegației române i s-a aprobat doar participarea cu vot consultativ la ședințele în care erau abordate chestiunile de interes pentru guvernul de la București. S-a acceptat astfel primirea delegației române pentru citirea documentului în vederea susținerii cauzei României. Diplomatul sârb Jovan Ristic, aflat la Berlin pentru susținerea cauzei poporului sârb, sintetiza natura Congresului de la Berlin: ”marile puteri caută să profite cât mai mult pe seama celor mici, iar cele puternice pe seama celor slabe”, conform volumului ”Războiul pentru Independența României în context european (1875-1878)”.

Delegația României aducea ca argument hotărâtor aportul militar al armatei române la războiul ruso-turc, însă, cu excepția Franței, care a susținut timid acest punct de vedere al participării delegației României, dar s-a lovit de opoziția clară a Rusiei în această problemă, restul marilor puteri s-au opus vehement sau au tratat firav acest deziderat. În context, s-a oferit reprezentanților trimiși ai României posibilitatea susținerii în plenul congresului, la 19 iunie 1878, a unui document memoriu care să transmită public poziția guvernului de la București. Pentru întărirea poziției României, delegația română i-a înaintat și lui Otto von Bismarck un memoriu în care erau specificate revendicările guvernului român: nicio parte din teritoriul în ființă să nu fie desprinsă de România; teritoriul să nu fie supus unui drept de trecere în profitul armatelor rusești; România, în baza titlurilor ei seculare, să reintre în posesiunea gurilor Dunării; independența să fie consfințită în mod definitiv și teritoriul să fie neutralizat; să primească despăgubiri de război proporțional cu forțele militare puse în luptă. Primul ministru Ion C. Brătianu și ministrul afacerilor străine Mihail Kogălniceanu au refuzat orice declarație de supunere față de hotărârile Congresului care ar fi putut viza știrbirea integrității și suveranității naționale, potrivit volumului ”Istoria militară a românilor” (București, Editura Militară, 1992).

Lucrările congresului nu s-au concentrat prea mult asupra problemei românești; toate statele participante au fost de acord cu recunoașterea independenței României, inclusiv Turcia, însă au fost puse câteva condiții: înlăturarea discriminărilor confesionale (prevederile Articolului 44 din tratat) și cedarea către Rusia a porțiunii teritoriului celor trei județe din Basarabia, Cahul, Bolgrad și Ismail, iar în schimbul acestui teritoriu Dobrogea și gurile Dunării reveneau României (prevederile Articolelor 45 și 46). Reprezentantul Angliei a cerut ca județele să rămână la România, dar delegatul rus Gorceakov l-a apostrofat imediat pe lordul Beaconsfield. Bismarck a subliniat că în această chestiune nu trebuie supărat țarul, iar reprezentanții Italiei și Austro-Ungariei, Cort și Andrassy, au precizat că s-a procedat dur cu România și că trebuie să i se dea compensații. Pentru a nu intra în contrapondere cu punctul de vedere al delegației Rusiei, delegația Franței nu a susținut în această speță România, dar, ca să nu fie afectată popularitatea sa în rândul românilor, a cerut ca Dobrogea să se întindă dincolo de Silistra până la Cavarna. Această poziție a fost susținută de reprezentantul Italiei, Corti. După ce delegația României a părăsit Berlinul, ca urmare a pozițiilor exprimate de reprezentanții marilor puteri, delegatul guvernului sârb Jovan Ristic a susținut și cauza României alături de cea a Serbiei în problema capitalizării tributului. Ristic arăta că cele două state nu au venit la Berlin pentru răscumpărarea independenței, întrucât aceasta a fost câștigată prin luptă pe câmpul de război, iar hotărârile congresului, dacă încalcă interesele statelor mici, vor fi iluzorii, chiar dacă sunt adoptate de marile puteri, conform ”Războiul pentru Independența României în context european (1875-1878)”. Jovan Ristic menționa că în discuțiile purtate cu diverși delegați, rusul Șuvalov, Waddington al Franței sau Corti al Italiei, toți aceștia au apreciat elogiind eroismul românilor, punctând faptul că soldații români s-au comportat strălucit pe câmpul de luptă, cucerind o serie de redute la Plevna.

În ziua semnării tratatului de la Berlin, la 1/13 iulie 1878, ministrul Mihail Kogălniceanu a transmis o circulară agenților diplomatici acreditați în străinătate în care stipula faptul că, ”în urma recunoașterii de către marile puteri a absolutei sale suveranități, România trebuie să-și recapete de acum încolo legăturile sale internaționale”. Pe bază de reciprocitate, România transforma agențiile sale diplomatice din străinătate în legații, conduse de miniștri extraordinari și miniștri plenipotențiari. Rusia, Austro-Ungaria și Turcia au recunoscut imediat și fără condiții independența de stat a României, Italia – în anul 1879, însă Franța, Anglia și Germania au recunoscut independența statului român în 1880, condiționând-o de acceptarea unor tranzacții economice împovărătoare. Congresul de pace de la Berlin a consfințit recunoașterea internațională a independenței de stat a României, urmare a contribuției militare decisive și a jertfei armatei române la operațiunile războiului ruso-turc.

Consecințele pe termen scurt ale hotărârilor de la Berlin au dus la recunoașterea independenței unor state și la modificări de granițe, la intrarea altor state sub protectoratul unor mari puteri, iar pe termen lung implicațiile generate au influențat organizarea teritorială în Europa de Sud-Est și au sădit germenii care aveau să conducă, împreună cu alți factori, la declanșarea Primului Război Mondial, indică lucrarea ”European Diplomacy in Crisis. Lessons From the Congress of Berlin of 1878”, autor Nina Markovic Khaze, în volumul ”Reform, Revolution and Crisis in Europe” (Routledge, 2019).

Sursă: AGERPRES

Conferențiar universitar doctor Daniel Citirigă: Prințul și apoi regele Carol a impus un standard central-european și chiar occidental pentru România

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 10 mai 2021, 10:33

Se împlinesc 140 de ani (1881) de când au avut loc festivităţile prilejuite de proclamarea Regatului şi încoronarea domnitorului Carol I (prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen/1839-1914) ca primul rege al României (la 14.III.1881, Parlamentul votase transformarea României în Regat). Preşedintele Parlamentului le-a înmânat regelui Carol I şi reginei Elisabeta (soţia sa) coroanele realizate din oţelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de independenţă (1877-1878).

Invitat la ’’Interviul dimineții’’ Radio Constanța, conferențiar universitar doctor Daniel Citirigă, prodecan al Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității Ovidius, ne-a vorbit pe această temă.

Care a fost rolul monarhiei în modernizarea României?

Daniel Citirigă: Data de 10 mai începe practic cu anul 1866, atunci când prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ajunge în România, după ce o coaliție formată din conservatori și liberali radicali l-au forțat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice. Pentru a stabiliza situația internă care era destul de încordată între facțiunile din interiorul României din acel moment opțiunea a fost pentru a aduce un prinț străin. După ce Filip de Flandra (fratele regelui Belgiei) a refuzat tronul României, persoana aliată și care a acceptat avea să fie prinţul Carol de Hohenzollern. În primul rând aș spune că rolul monarhiei a fost unul accentuat prin stabilizarea acestei situații interne. Odată cu aducerea lui Carol a fost adoptată o Constituție extrem de liberală pentru vremurile acelea (după modelul belgian). După părerea mea, prințul și apoi regele Carol a impus un standard central-european și chiar occidental pentru România. Iar una dintre mizele sale a fost de a transforma România într-un stat cu viziune central-europeană și europeană. După adoptarea Constituției au continuat reforme în România, Războiul de Independență a dus la recunoașterea României la Congresul de la Berlin din 1878. Am putea adăuga alipirea Dobrogei la România și proclamarea Regatului în 1881.Pentru a consolida această independență, regele Carol alături de câțiva oameni politici influenți precum Petre P. Carp sau Dimitrie Sturza au pus România pe o direcție central-europeană în relațiile externe,în sensul în care în 1883 a aderat la alianța alături de Puterile Centrale, Austro-Ungaria și Germania.Timp de 30 de ani România a avut această alianță iar odată cu declanșarea Primului Război Mondial și în ciuda faptului că regele Carol a optat pentru intrarea în tabăra Puterilor Centrale și pentru a susține Germania, oamenii politici în frunte cu Ion I.C. Brătianu au optat pentru neutralitate timp de 2 ani, după care România s-a alăturat Antantei. În timpul domniei lui Carol din 1866 și până în 1914 România cunoaște o perioadă de înflorire iar rolul prințului și apoi al regelui prin Constituție și prin implicarea directă în anumite domenii ale politicii a fost de foarte mare importanță pentru dezvoltarea României.

Care a fost contextul proclamării regatului și încoronarea lui Carol I, ca prim rege al României?

Daniel Citirigă:În 1878 României i se recunoaște independența, dar nu fără convulsii politice internaționale. România participase la războiul ruso-turc după care intră într-un mic conflict cu Rusia, care la finalul războiului revendică 3 județe din sudul Basarabiei : Cahul, Ismail și Bolgrad, pe care le pierduse în urma Congresului de la Paris din 1856. Iar după ce le revendică sigur că a fost clasa politică românească foarte indignată de această măsură.Cert este că Rusia convinsese și celelalte mari puteri să accepte această revendicare iar pentru a consola România, țării noastre i se oferă Dobrogea la schimb cu aceste 3 județe. După proclamarea independenței de stat a României, sigur că importanța simbolică pe plan internațional era foarte mare. Din acel moment România devine independent și are voie să semneze tratate internaționale cu alte state și chiar stabilește oficii consulare în Austro-Ungaria sau în Rusia.

Ce s-ar fi întâmplat dacă România nu alegea calea monarhiei după abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza?

Daniel Citirigă: În România erau și mișcări republicane. Lui Carol nu i-a fost foarte ușor să se impună. Din scrisorile pe care I le-a trimis fratelui său reiese că a avut momente în care era aproape convins să abdice. La acel moment regimurile din Balcani erau eminamente monarhice. Cred că ce vedem în jurul României și tradiția de la acel moment a dus la cea mai bună soluție: monarhia.

Care a fost rolul regelui Mihai în viața țării? De ce România nu a mai putut reînnoda firul monarhiei după 1989?

Daniel Citirigă: Destinul regelui Mihai a fost încă de la început unul special. El devine rege prima data la 6 ani, după ce Carol renunță la tron pentru Elena Lupescu și pleacă în occident cu ea. Timp de 3 ani România este condusă de o regență și atunci sigur că minorul Mihai, care nu putea să își exercite funcția, devine rege. După care revine Carol iar în 1940, atunci când Ion Antonescu îi cere imperativ lui Carol să părăsească tronul, Mihai redevine rege la 19 ani. Și această domnie este în umbra autoritarului Ion Antonescu, cel care primise puteri nelimitate și era în timp de război. Însă rolul regelui Mihai este unul fundamental în schimbarea politicii României în al II-lea Război Mondial, odată cu 23 august 1944. Văzând că Ion Antonescu tergiversează negocierile de armistițiu ale României și de ieșire din tabăra nazistă, regele Mihai decide arestarea acestuia. Din acel moment România schimbă armele și continuă războiul alături de aliat, ceea ce a favorizat o poziție privilegiată mai ales în recuperarea întregii Transilvanii în disputa cu Ungaria. Pentru că la acel moment și Ungaria și România erau în tabăra nazistă și ambele doreau la final să aibă întreaga Transilvanie. Un rol extrem de important îl are regele în acești ani: din 1944 până la 30 decembrie 1947, când este forțat să abdice. Spun un rol important pentru că el nu a acceptat ușor impunerea unui regim, a unui guvern pro-comunist condus de Petru Groza. Apogeul acestei politici s-a concretizat atunci când sovieticii l-au amenințat pe regele Mihai că dacă nu abdică vor ucide 1000 de tineri pe care îi aveau închiși. Regele sigur că abdică și în România se instaurează Republica Populară Română. Și aici trebuie să spunem că a fost o republică instaurată cu tancurile sovietice. Iar în 1990, când România revine după revoluție la regimul democratic pluripartitist, s-a văzut foarte clar că regale avea un rol extrem de important în mentalul colectiv al românilor dar și în cel al adversarilor politici care la acel moment nu erau alții decât foștii comuniști din eșalonul II. Aceștia știau că regele Mihai este un pericol pentru ei. Și atunci regelui i s-a interzis să vină în România. În 1990,în timp ce se îndrepta spre Curtea de Argeș, a fost întors din drum de pe autostradă și obligat să părăsească România. În 1992 i s-a permis să vină de Paște dar în 1994 din nou a fost întors de pe aeroport. Abia în 1997 a reprimit cetățenia română. Deci este evident că dacă la acel moment era un reper pentru un adversar real al politicii lui Ion Iliescu, acesta era regele Mihai și mai era un om politic precum Corneliu Coposu. Apropo de asta, nici la înmormântarea lui Corneliu Coposu nu i s-a permis regelui să vină în țară. Deci comportamentul președintelui Iliescu și a guvernului său de la acele momente demonstrează în opinia mea faptul că pentru republica care cumva continua tradiția aceasta ilegală cu tancul sovietic era un pericol monarhia. Dacă este să îmi dau și eu cu părerea, cred că cinstit ar fi fost să existe o perioadă neutră în care populația să fie informată corect despre rolul monarhiei. Pentru că a fost o propagandă în vremea comunismului prin care monarhia a fost ostracizată după abdicarea regelui și s-au spus multe minciuni despre acesta. Ar fi fost normal să existe un referendum, dar deja aceasta este o utopie!

Realizator – Larisa Calistru

Ziua Regalității. Semnificațiile zilei de 10 mai

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 10 mai 2021, 07:55

În fiecare an în România este marcată, la 10 mai, Ziua Regalităţii, legiferată de Camera Deputaţilor, în aprilie 2015, drept sărbătoare naţională.

Ziua Regalităţii are o triplă semnificaţie legată de istoria României şi, în particular, de regele Carol I: la 10 mai 1866 – acum 155 de ani -, Carol de Hohenzollern Sigmaringen a sosit la București și a depus în fața Parlamentului României jurământul de credință fiind încoronat Principe al României cu numele Carol I, la 10 mai 1877 Principele Carol I a proclamat Independența României, țara noastră devenind liberă, suverană, ieşită de sub vasalitatea formală a Imperiului Otoman şi, în fine, la 10 mai 1881 – acum 140 de ani – România devenea regat, iar Carol I devenea primul rege al României.

Aşadar, evoluţia statului naţional modern român, ale cărui baze au fost puse prin Unirea de la 24 ianuarie 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, este strâns legată de domnia de 48 de ani a lui Carol I, principe şi mai apoi rege al României (1866 -1914).

În urma plebiscitului din 2/14 – 8/20 aprilie 1866, prin care principele Carol – Ludovic de Hohenzollenn a fost ales ca domn al României, sub numele de Carol I, cu 685.969 voturi pentru, 124.837 abţineri şi 224 Împotrivă, a votului din Parlament, din 28 aprilie /10 mai, când 109 deputaţi s-au pronunţat pentru principe străin şi doar şase s-au abţinut, Carol I a pus piciorul pe pământul României, la Turnul Severin, la 8/20 mai 1866, iar două zile mai târziu, la 10/22 mai, la Bucureşti, în Camera Deputaţilor, după un oficierea unui Te Deum, de către Mitropolitul Nifon, Carol a depus jurământul în faţa aleşilor neamului, începându-şi lunga perioadă de domnie, la numai 27 de ani.
Imediat după aceea, Parlamentul României a adoptat la 29 iunie 1866 prima constituție a țării, una dintre cele mai avansate ale timpului, aceasta fiind inspirată din constituția Belgiei, care dobândise independența din 1831.

Domnia lui Carol I şi noua Constituţie au fost premisele dezvoltării economice şi modernizării ţării.
La 9/12 mai 1877, Parlamentul, întrunit în şedinţă extraordinară, a votat o moţiune care proclama Independenţa de Stat a României, document devenit lege prin semnarea/promulgarea lui de către domnitorul Carol, la 10/22 mai 1877.

După doi ani, ziua de 10 mai a început să fie sărbătorită marcând atât urcarea pe tron a domnitorului Carol I cât şi proclamarea Independenţei de Stat a ţării.
În anul 1881, la 14/26 martie, a avut loc ceremonia de la Palatul Domnesc, în cadrul căreia a fost promulgată Legea privind proclamarea Regatului României, iar la 10/22 mai, adică la 15 ani de la urcarea lui Carol I pe tron, a avut loc încoronarea propriu-zisă a acestuia, devenit astfel primul rege al României.
Cu acel prilej, Carol I declara: „Prin serbarea de azi, se încheie în mod strălucit o perioadă de 15 ani, bogată în lupte grele şi în fapte mari (…). Cu mândrie dar primesc aceasta coroană, care a fost facută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţei şi puterii României (…) Să trăiască iubita nostră Românie, astăzi încoronată prin virtuţile sale civice şi militare.”
Ziua de 10 mai a fost sărbătoare naţională până în anul 1947, când aceasta a fost mutată cu o zi în urmă pe 9 mai, şi pentru a încerca şteregerea din memoria colectivă a oricărei urme a regalităţii.
La 22 aprilie 2015, Camera Deputaţilor a înfăptuit cuvenita reparţie morală, proclamând ziua de 10 mai drept sărbătoare naţională.

Sursa – RADOR

Ziua Regalității, 10 mai

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 10 mai 2020, 09:12

10 Mai este celebrată în România ca zi de sărbătoare naţională, fiind declarată astfel prin Legea nr. 103/2015.

Iniţiativa privind instituirea acestei sărbători a aparţinut senatorului PNL Puiu Haşotti, propunerea legislativă fiind respinsă de Senat, în calitate de primă cameră sesizată, la 9 decembrie 2013. La 22 aprilie 2015 însă, proiectul legislativ a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz, Legea nr. 103/2015 pentru declararea zilei de 10 Mai ca zi de sărbătoare naţională fiind publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015. Potrivit prezentei legi, cu această ocazie, Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale organizează manifestări cultural-artistice pentru sărbătorirea acestei zile.

Ziua de 10 Mai are o semnificaţie deosebită în istoria poporului român, potrivit site-ului www.familiaregala.ro, ea fiind sărbătoare naţională în perioada în care forma de guvernământ în România era regatul. La 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat Domnitor al României, iar la 10 mai 1881, a fost proclamat regatul. De asemenea, aşa cum se arată şi în expunerea de motive a iniţiatorului acestei legi, data de 10 Mai este legată şi de proclamarea Independenţei de Stat a României, căci, cu toate că aceasta avusese loc la 9/21 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor, a doua zi, respectiv la 10/22 mai 1877, a fost promulgată de Carol I legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă.

Înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, la 11/23 februarie 1866, a determinat o acutizare a crizei politice din ţara noastră, între grupările opoziţiei existând mari frământări în legătură cu succesiunea la domnie. Raţiunile reactualizării problemei prinţului străin aveau drept obiectiv menţinerea stabilităţii interne, a coeziunii şi unităţii naţionale, consolidarea autonomiei şi pregătirea terenului pentru dobândirea mai rapidă a independenţei, pentru modernizarea statului. La 30 martie/17 aprilie 1866, Locotenenţa Domnească a dat publicităţii o „proclamaţie către popor”, prin care recomanda alegerea printr-un plebiscit a principelui Carol Ludovic de Hohenzollern ca Domnitor al României, sub numele de Carol I. Plebiscitul s-a desfăşurat între 2/14 şi 8/20 aprilie 1866, rezultatul confirmând, cu majoritate covârşitoare, alegerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen ca Domnitor al României. La 10/22 mai 1866, acesta depune jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante, a Locotenenţei Domneşti şi Guvernului, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I, potrivit volumului „Istoria României în date” (2003). De numele domnitorului şi, apoi, al regelui Carol I (1866-1914) se leagă evenimente deosebite din viaţa şi istoria poporului român – adoptarea Constituţiei de la 1866 şi mai ales proclamarea şi câştigarea independenţei de stat a României.

Imediat după Războiul de Independenţă (1877-1878), un obiectiv central al guvernului român a fost recunoaşterea în plan extern a independenţei şi a transformărilor ce i-au urmat în statutul politic al ţării. Încă din toamna anului 1878, Carol I a luat titlul de Alteţă Regală, acesta fiindu-i recunoscut în anul următor. Acesta a fost un prim pas către modificarea statutului politic şi internaţional al ţării. La 10 mai 1881, când se împlineau 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivităţile prilejuite de proclamarea regatului şi încoronarea domnitorului Carol I ca Rege al României. Preşedintele Parlamentului a înmânat, cu acest prilej, regelui Carol I şi reginei Elisabeta coroana făurită din oţelul unui tun capturat de la turci, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878).

Din 1866 şi până la momentul abdicării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), la 30 decembrie 1947, ziua de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast.

După revenirea în ţară, Familia Regală a ales ziua de 10 Mai pentru organizarea petrecerii cunoscute sub numele de Garden Party în grădina Palatului Elisabeta din Bucureşti, marcând astfel această dată ca sărbătoare naţională şi ca zi de naştere a României moderne, se arată pe site-ul www.familiaregala.ro. Începând din 2010, timp de câţiva ani, petrecerea a fost găzduită de regele Mihai, acesta fiind ulterior reprezentat la eveniment de principesa moştenitoare Margareta şi de alţi membri ai Casei Regale. De asemenea, cu prilejul acestei zile, Casa Regală a organizat, de-a lungul timpului, o serie de evenimente publice, precum ceremonii cu depuneri de coroane, conferirea unor distincţii, concerte, Maratonul regal etc. În anul 2019, cu prilejul zilei de 10 Mai, Custodele Coroanei Române, Margareta, şi principele Radu au depus o coroană de flori la statuia Regelui Carol I din Piaţa Palatului Regal, alte trei jerbe de flori în culorile roşu, galben şi albastru fiind depuse de principesa Elena şi de Alexander Philips Nixon, precum şi de principesele Sofia şi Maria. Ulterior, membrii Casei Regale au luat parte la tradiţionalul Garden Party de la Palatul Elisabeta, unde au primit numeroşi invitaţi din toate judeţele ţării şi din Republica Moldova.

Sursa – Agerpres / Redactor online – Daniel Țăndăreanu

Astăzi este Ziua Regalităţii. Custodele Coroanei urează „La mulţi ani“ românilor

Publicat de , 10 mai 2019, 10:16

Custodele Coroanei, Margareta, urează „La mulţi ani“ românilor, de sărbătoarea de 10 Mai – Ziua Regalităţii.

„Majestatea Sa Margareta şi întreaga Familie Regală urează românilor «La mulţi ani» cu ocazia zilei de 10 Mai, Ziua Independenţei României, ziua României moderne! 10 Mai este deopotrivă Ziua Regală a ţării, sărbătorind înscăunarea ca domnitor a Principelui Carol I (1866) şi proclamarea Regatului României (1881)“, scrie pe site-ul www.romaniaregala.ro.

Ziua de 10 Mai a fost declarată sărbătoare naţională în România, prin Legea nr. 103/2015. Potrivit actului normativ, cu această ocazie, Parlamentul, preşedintele României, Guvernul şi celelalte autorităţi publice centrale şi locale organizează manifestări cultural-artistice pentru sărbătorirea acestei zile.

10 Mai a mai fost sărbătoare naţională în perioada în care forma de guvernământ în România era regatul.

La 10 mai 1866, Carol I a fost proclamat Domnitor al României, iar la 10 mai 1881 a fost proclamat regatul.

De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii 103/2015, data de 10 Mai este legată şi de proclamarea Independenţei de Stat a României. Cu toate că aceasta avusese loc la 9/21 mai 1877, în cadrul sesiunii extraordinare a Adunării Deputaţilor, a doua zi, respectiv la 10/22 mai 1877, Legea pentru desfiinţarea tributului către Înalta Poartă a fost promulgată de Carol I.

Din 1866 şi până la momentul abdicării Regelui Mihai I la 30 decembrie 1947, data de 10 Mai a fost Ziua Naţională a României.

Sursa – Agerpres / Foto – romaniaregala.ro

CONSTANȚA: INIMA REGINEI MARIA – spectacol-eveniment realizat la Teatrul de Stat, programat de Ziua Regalității – FOTO

Publicat de Doina Sirbu, 8 mai 2019, 11:41

Teatrul de Stat Constanța programează vineri, 10 mai 2019, cu ocazia ZILEI REGALITĂȚII, producția „INIMA REGINEI MARIA”, un spectacol-manifest ce dă publicului prilejul de a afla cum s-a ajuns până la miraculoasa Mare Unire din 1918, în condiţiile în care toate circumstanţele păreau defavorabile ţării noastre.

INIMA REGINEI MARIA spectacol dedicat Centenarului Marii Uniri

Scenariul: Radu Aldulescu

consultant artistic onorific: Emil Boroghină

Regia: Alina Hiristea

Decorul: Cosmin Hiristea

Costumele: Maria Raluca Negoescu

Video-grafică: Iulia Pana

Mișcarea scenică: Ibi Cristea

Muzica: Andrea Vâţă Diénes și Marius Roje

Cu: Dana Dumitrescu, Remus Archip, Nina Udrescu, Cristina Oprean, Mirela Pană, Georgiana Mazilescu, Marian Adochitei, Liviu Mache, Cosmin Mihale, Laura Iordan Adrian, Liliana Cazan, Alina Mantsu, Florentin Roman, Adi Dumitrescu și studenții Facultății de Arte – Universitatea „Ovidius” – Maria Denisa Iova, Cornelia-Andreea Pandele, Gabriela Dumitrache, Denisa Todireanu, Alexandra Banu, Mircea Dumitru Siromașenco, Edoard Petre, Loredana Adăscăliței

Ceea ce scenaristul Radu Aldulescu şi regizoarea Alina Hiristea subliniază cu asupra de măsură în prima parte a spectacolului este protecţia divină pe care România a avut-o, minunea Dumnezeiască ce poate fi explicată, e adevărat, printr-o înlănţuire logică de fapte precise, dar pe care orice român ce ştie puţină istorie o resimte ca miraculoasă.

Vraja acestei prime părţi este ruptă de apariţia bolşevicilor, care instaurează teroarea şi fac din România o puşcărie. Bolşevismul, comunismul, ceauşismul, universul concentraţionar, Revoluţia, iliescismul, mineriadele, consumerismul se perindă pe scenă, iar pe fundal rămâne imaginea Reginei Maria care, de dincolo de moarte, pare că veghează poporul român şi îl îndeamnă să-şi păstreze fiinţa şi să-şi onoreze martirii.

“Sunt multe adevăruri spuse în acest spectacol. Simple, reale, dureroase. Sunt adevărurile existenței noastre trecute și prezente, iar dacă nu luăm atitudine, ne vor urma și în viitor. Și nu ne fac cinste. România are resurse, are oameni demni, inteligenți, patrioți, care ar putea să o ridice din mocirla în care se scaldă. Trebuie doar să luăm atitudine și să spunem lucrurilor pe nume. Avem nevoie de cultură și educație, de valori și conducători demni, care să fie preocupați doar de interesele acestei țări, nu de cele personale și financiare. Inima Reginei Maria este o producție realizată pentru susținerea proiectului național “100 de ani România – Centenarul Marii Uniri”. Este o lecție de istorie și de viață, o amintire de care trebuie să ținem cont. Ne amintește că trebuie să ne întoarcem și să ne raportăm la valori, să fim patrioți, să ne iubim țara, să învățăm să fim români. Luați-vă copiii și mergeți să vedeți acest spectacol, iar după ce se termină, gândiți-vă ce s-a ales de noi și ce poate face fiecare pentru a schimba la față România noastră, care merită mai mult decât primește”, a spus Auris Luca, de la Discover Dobrogea.

Biletele se pot achiziționa de la casa de bilete a teatrului la următoarele prețuri: 40 lei (lojă), 30 lei (stal), 7,5 lei (bilete pentru elevi, studenți, pensionari) sau online, de pe platforma MyStage.ro: https://www.mystage.ro/spectacole/inima-reginei-maria-1669

Pentru mai multe detalii: 0241.488.247. / 0371.442.592.

Programul agenției de bilete: luni: 09:00 – 17:00; joi – duminică: 11:00 – 19:00

redactor online – Doina Sîrbu / foto – Teatrul de Stat Constanța

Ziua Regalității, sărbătorită la Colegiul Carol I din Constanța

Publicat de Adrian Băncilă, 10 mai 2018, 14:23 / actualizat: 10 mai 2018, 15:27

98 de ani de învățământ economic la Constanța și Ziua Regalității au fost sărbătorite astăzi la Colegiul Tehnic Economic „Carol I”.

Porțile s-au deschis larg pentru cei care doresc să cunoască specificul liceului și să-și facă o carieră în domeniu, dar și pentru profesorii pensionari, care se bucură de respectul cuvenit.
Dintre activitățile zilei, doamna directoare, Adriana Dima, a amintit sesiunea de eseuri dedicate familiei regale, Biblioteca Vie, Laboratorul de Știri, iar din domeniul economic, Un Altfel de Comerț, România în Imagini Turistice, Aromele Dobrogei, degustare de vinuri – în prezentarea unui somelier profesionist și inaugurarea unei vitrine cu publicațiile fostului profesor Stelian Stavrositu, donate liceului.

La final, elevii au susținut un spectacol cu dansuri populare și moderne, piese de teatru și momente artistice variate, care au adus multă bucurie celor prezenți.

Un interviu realizat de Cecilia Pătrăhău

10 Mai – Ziua Regalității în România

Publicat de Cristina Sîmbeteanu, 10 mai 2018, 07:57

În fiecare an, în România, la 10 mai, este marcată Ziua Regalităţii.

Momentul are o triplă semnificaţie: Carol I a fost încoronat Principe al României, a fost proclamată Independenţa de stat, iar ţara noastră devenea regat.

La începutul anilor 90, semnificaţia zilei de 10 mai era cunoscută doar de istorici, pentru că nu mulţi doreau să vorbească despre asta.

Unii se temeau de întoarcerea Regelui pe tron, iar presa era ocupată cu alte subiecte.

Despre Ziua Regalităţii ne vorbeşte Steliana Bajdechi:

„Despre Ziua Regalității s-a început să se vorbească mai mult atunci când politicienii nu au mai simțit că prezența regelui este un pericol pentru republică. Ce însemna regalitatea, sintetiza, încă din 1930, la revenirea pe tron, regele Carol al II-lea: «Nu pot, văzând aici în fața mea întrunit reprezentanții românilor, de la Nistru pân la Tisa, din Hotin și pân la mare, din Băian la Vatra Dornei, din Săt Mar până-n Săcele și la Turnu-n Dorohoi, să nu mă gândesc cu nespusă evlavie la cei 800.000 de morți și la cei luptători din Ardeal, Bucovina și Basarabia care prin sângele lor au închegat pentru totdeauna unirea nației în granițele ei firești!» Dar această zi are semnificații multiple inclusiv fiind legată de Ziua Independenței. De ce 10 mai? Nu a intrat în conștiința majorității? Pur și simplu pentru că era Ziua Regelui, zi națională a României până la venirea comuniștilor la putere, care au ignorat complet orice contribuție a regelui Carol I sau a monarhiei. Strănepotul său, regele Mihai, tocmai fusese silit să abdice în 1947, iar numele monarhilor nu trebuia să fie pomenit“.

• Ascultați un reportaj realizat despre Ziua Regalității de Steliana Bajdechi:

Radio România Cultural şi Radio România Muzical transmit în direct Concertul Regal de la Castelul Peleş

Publicat de , 10 mai 2016, 11:03

Familia Regală, alături de întreaga societate românească, aniversează anul acesta 150 de ani de la fondarea Casei Regale a României şi a statului român modern.

Radio România Cultural şi Radio România Muzical vor transmite în direct concertul regal care va avea loc astăzi 10 mai, la Castelul Peleş din Sinaia. Concertul va începe la ora 18:30 pe scena aşezată în aer liber, de pe terasa castelului urmând să evolueze orchestra lărgită a Cameratei Regale, violonistul Remus Azoiţei şi tenorul Teodor Ilincăi, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare.

Repertoriul va cuprinde lucrări din creaţia compozitorilor români George Enescu, Iosif Ivanovici, Ciprian Porumbescu şi Grigoraş Dinicu, precum şi lucrări de Giacomo Puccini, Camille Saint-Saens, Ernesto de Curtis şi Eduardo di Capua.

Concertul, care se va încheia la ora 19:30, va fi preluat pe două mari ecrane, vizibile pentru toţi cei aflaţi pe peluză şi alee şi va fi difuzat în direct de Radio România Cultural şi Radio România Muzical. Familia Regală va urmări concertul din balconul principal al Castelului Peleş. Intrarea este liberă, publicul având acces pe peluza din faţa castelului şi pe Aleea Peleşului.

Totodată, reporterii Radio Româna Cultural vor fi la fosta reşedinţă regală şi vor transmite despre evenimentele care au loc în aceeaşi zi. De la ora 13:20, pe terasa Castelului Regal Peleş, va fi organizată ceremonia înălţării Stindardului Regal pe catargul din turnul edificiului, pentru prima oară după anul 1947. Stindardul Regal va fi ridicat la sosirea pe terasa castelului a Custodelui Coroanei, la eveniment fiind de faţă principele Radu, principesa Elena, Alexander Phillips Nixon, principesa Sofia, arhiducesa Maria Magdalena şi baronul Hanns Ulrich de Holzhausen.

În aceeaşi zi va fi organizat un Garden Party, toţi cei care doresc să fie alături de Familia Regală fiind bine-veniţi pe peluza Castelului Peleş, cel mai târziu la ora 17:00.

Coroana Română, la 150 de ani

Publicat de , 10 mai 2016, 10:43

Casa Majestății Sale organizează, marți, de Ziua Regalității, evenimente cu fast, la Castelul Peleș din Sinaia, precum înălțarea Stindardului Regal, un concert de gală, un Garden Party, iar la ora 18:00, Familia Regală va ieși pe balconul castelului pentru a saluta participanții la sărbătoare.

Pentru prima dată după anul 1947, la Sinaia va flutura Stindardul Regal. Intrarea va fi liberă la aceste evenimente, atât pentru public, cât și pentru presă. Publicul va avea acces pe peluza din fața castelului, începând cu ora 16:00.

Pe terasa Castelului Regal Peleș, la ora 13:20, va avea loc ceremonia înălțării Stindardului Regal pe catargul din turnul edificiului. Vor fi prezenți la ceremonie membri ai personalului Casei Majestății Sale Regelui de la Palatul Elisabeta și de la Castelul Săvârșin, Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, personalul Muzeului Național Peleș și invitații Familiei Regale veniți din străinătate pentru Jubileul de 150 de ani. Stindardul Regal va fi ridicat la sosirea pe terasa castelului a Custodelui Coroanei. Vor fi de față Principele Radu, Principesa Elena, Alexander Philips Nixon, Principesa Sofia și Arhiducesa Maria-Magdalena a Austriei.

În piața din fața Corpului de Gardă (La Tunuri), la ora 15:00, Principesa Moștenitoare Margareta va acorda premiile câștigătorilor ediției a cincea a Maratonului Regal. Startul Maratonului Regal va fi dat la ora 8:00 dimineața și se va desfășura pe traseul Castelul Peleș – Poteca Regală – Stâna Regală – Poiana Țapului – Cascada Urlătoarea – Bușteni – Pârtia Kalinderu – Mănăstirea Bușteni – drumul forestier Poiana Țapului Sinaia – Castelul Peleș.

Tradiționala Garden Party și concertul de gală cu ocazia sărbătorii naționale de 10 Mai vor avea loc pe terasa și peluza Castelului Peles, de la ora 17:00 la ora 19:30.

Între ora 17:00 și ora 18:00, Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale va susține un recital cu muzică internațională.

La ora 18:00, Familia Regală va ieși pe balconul castelului, pentru a saluta participanții la sărbătoare. Trei avioane ale Iacărilor Acrobați vor survola parcul regal.

La ora 18:30, va începe concertul de gală. Muzicienii vor evolua în aer liber, pe o scenă așezată pe terasa castelului. Imaginile vor fi preluate pe două mari ecrane, vizibile pentru toți cei aflati pe peluză.

Concertul va fi susținut de orchestra lărgită a Cameratei Regale, având ca invitați de onoare pe violonistul Remus Azoiței și pe tenorul Teodor Ilincăi, precum și pe dirijorul Tiberiu Soare. Repertoriul va cuprinde piese de valoare și de popularitate din creația compozitorilor români George Enescu, Iosif Ivanovici, Ciprian Porumbescu și Grigoraș Dinicu, precum și lucrări de Giacomo Puccini, Camille Saint-Saëns, Ernesto de Curtis și Eduardo di Capua.

Familia Regală va urmări concertul de pe terasa Castelului Peleș. Concertul se va încheia la ora 19:30. La finalul concertului, vor fi lăsați să zboare 400 de porumbei albi.

De asemenea, în ziua de 10 mai, restaurantele de pe cuprinsul Domeniului Regal Sinaia vor sta la dispoziția participanților la evenimente. Restaurantele vor fi deschise în intervalul 12:00 – 23:00 și vor avea terasele extinse și amenajate special pentru sărbătoare.

Trei momente importante pentru istoria României au avut loc în zile de 10 mai, toate având legătură cu monarhia: începutul în urmă cu 150 de ani al domniei lui Carol I, consfinţirea în Senat a proclamaţiei de Independenţă faţă de Imperiul Otoman – în 1877 şi, în 1881, ziua în care România a devenit din principat – regat, iar Carol I a fost încoronat primul rege al ţării.