8 mai – Ziua mondială a Crucii Roșii și Semilunii Roșii

În această zi, în anul 1828, venea pe lume elvețianul Henry Dunant, om de afaceri și voluntar, din inițiativa căruia a apărut Mișcarea Internațională de Cruce Roșie acum mai bine de 160 de ani.

Publicat de Doina Sirbu, 8 mai 2026, 09:44

La 8 mai, în fiecare an, este marcată Ziua mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii, o celebrare anuală a principiilor care stau la baza Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Mai mult decât atât, pe 8 mai este adus un omagiu milioanelor de voluntari și personalului care lucrează alături de oamenii care au nevoie de protecție, asistență, asistență medicală, ajutor social și solidaritate, se arată pe site-ul oficial al Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FICR), https://www.ifrc.org/.

În această zi, în anul 1828, venea pe lume elvețianul Henry Dunant, om de afaceri și voluntar, din inițiativa căruia a apărut Mișcarea Internațională de Cruce Roșie acum mai bine de 160 de ani.

Tema Zilei mondiale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii în 2026 este ‘Uniți în Umanitate’ și celebrează voluntarii și personalul care sunt alături de comunități în perioade de criză, nu ca străini, ci ca parte a acestora. Într-o lume din ce în ce mai complexă și divizată, ei transformă compasiunea în acțiune, oferind speranță, demnitate și sprijin atunci când contează cel mai mult. Ziua mondială a Crucii Roșii și Semilunii Roșii este atât un omagiu adus angajamentului lor neclintit, cât și un moment de comemorare a celor care și-au pierdut viața în slujba altora. Este, de asemenea, un apel la susținerea și protejarea acțiunii umanitare, asigurându-se că un sprijin neutru, independent și imparțial continuă să ajungă la cei mai nevoiași, oriunde s-ar afla.

Crizele pot arăta diferit de la un loc la altul, dar nevoia de sprijin, solidaritate și conexiune este universală. În aceste momente, voluntarii Crucii Roșii și Semilunii Roșii fac un pas înainte pentru a-i sprijini pe cei din jurul lor.

În întreaga lume, acest angajament ia multe forme. În Ciad, voluntarii de la Crucea Roșie sprijină familiile forțate să fugă din fața conflictului din Sudan, ajutându-le să-și asigure nevoile de bază în timp ce își reconstruiesc viața în strămutare. În Cuba, comunitățile care se recuperează după furtuni puternice își recapătă accesul la apă curată și servicii esențiale datorită Crucii Roșii din această țară.

În Ucraina, punctele de încălzire înființate de Crucea Roșie Ucraineană oferă căldură și confort persoanelor afectate de conflict, care îndură ierni grele și perturbări prelungite, iar în Filipine, voluntarii de la Crucea Roșie Filipine continuă să răspundă la dezastre, chiar dacă se confruntă cu propriile pierderi personale.

În fiecare context, un lucru rămâne același: oamenii care ajută oamenii stau unul lângă altul și se asigură că nimeni nu înfruntă singur crizele. Asta înseamnă să fii unit în umanitate, se mai arată pe https://www.ifrc.org/.

***

Henry Dunant a fost martor al bătăliei sângeroase de la Solferino din 24 iunie 1859, soldată cu mii de morți și răniți. Mobilizați de cuvintele sale – ”Siamo tutti fratelli” (‘Suntem cu toții frați’) -, oamenii din zonele învecinate, chemați în ajutor, au acordat îngrijire medicală tuturor răniților, indiferent că erau inamici sau compatrioți. În 1862, el a scris și publicat cartea ”O amintire de la Solferino”, prin care atrăgea atenția lumii întregi asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc. Prin intermediul acestei cărți, el a reușit să transmită, totodată, ideile sale în rândul guvernanților europeni și al oamenilor influenți de la acea vreme, potrivit site-ul https://crucearosie.ro/.

În 1863 s-a întrunit pentru prima oară o comisie care s-a autointitulat Comitetul Internațional pentru Ajutorarea Răniților și care, în 1876, a devenit Comitetul Internațional al Crucii Roșii. Atunci a fost semnată prima Convenție de la Geneva, de 12 șefi de stat, și a fost adoptată emblema unei cruci roșii pe fundal alb (inversul steagului Elveției, cu cruce albă pe fond roșu), cu scopul de a conferi statut neutru celor care asistau răniții și, astfel, de a asigura protecția acestora pe câmpul de luptă.

Reprezentanții Societăților de Cruce Roșie din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia s-au întrunit, în mai 1919, pentru a înființa în mod oficial Liga Societăților de Cruce Roșie, care este predecesoarea Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FICR). Obiectivul său era de a ‘consolida și a uni, în domeniul sănătății, Societățile de Cruce Roșie existente și de a promova crearea unor noi Societăți’. Simbolul Semilunii Roșii a fost adoptat la Convenția din 1929. În prezent, folosirea emblemei este guvernată de ”Regulamentul privind folosirea emblemelor de cruce roșie și semilună roșie de către Societățile Naționale”. Acest regulament, adoptat la Budapesta, în noiembrie 1991, a intrat în vigoare în 1992.

Ideea unei zilei mondiale a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii a apărut după Primul Război Mondial, când la cea de-a 14-a Conferință Internațională a Crucii Roșii a fost discutată o ‘acțiune anuală care ar putea avea loc în întreaga lume… care ar fi o contribuție majoră la pace’. Ziua internațională a Crucii Roșii a fost sărbătorită pentru prima dată la 8 mai 1948. Titlul oficial al zilei s-a schimbat de-a lungul timpului și a devenit, în 1984, Ziua mondială a Crucii Roșii și a Semilunii Roșii, se arată pe https://www.ifrc.org/.

***

Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC) este formată astăzi din 191 de Societăți de Cruce Roșie și Semilună Roșie, adesea denumite ‘Societăți Naționale’, prezente în aproape toate țările lumii. Rolurile lor diferă de la o țară la alta, dar toate sunt unite de aceleași principii fundamentale și se străduiesc pentru binele umanității. Secretariatul Internațional al Federației are sediul în Geneva, Elveția. Președintele Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC) este Kate Forbes (din decembrie 2023).

Societățile Naționale sunt coloana vertebrală a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie. Fiecare este alcătuită dintr-o rețea de voluntari și personal comunitar care oferă o mare varietate de servicii. Rolul specific al Societăților Naționale și serviciile pe care le oferă variază de la țară la țară. Acest lucru se datorează nevoilor diferite ale comunităților, precum și relațiilor diferite pe care Societățile Naționale le au cu autoritățile respective. Voluntarii Societății Naționale sunt adesea primii la fața locului când se produce un dezastru și rămân activi în comunitățile afectate pe o perioadă mai lungă de timp, după plecarea tuturor. În unele cazuri, Societățile Naționale sunt singurele organizații capabile să funcționeze în țări care se confruntă cu dezastre, conflicte sau un colaps al structurii sociale, potrivit https://www.ifrc.org/.

***

Crucea Roșie Română, parte a Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, este cea mai mare organizație umanitară din țară și are o lungă tradiție de ajutorare a persoanelor vulnerabile. Cu o rețea extinsă la nivel național, Crucea Roșie Română acționează ca un pilon de sprijin în situații de urgență, oferind ajutor și asistență esențială pentru comunitățile afectate de dezastre. Cei peste 8.000 de voluntari din toată țara ajung la zeci de mii de oameni în fiecare an, prin intermediul programelor de sănătate, de reducere a riscului de dezastre, de incluziune socială și multe altele. Ziua Crucii Roșii Române este marcată, anual, la 4 iulie, dată la care în 1876 s-a înființat Societatea de Cruce Roșie din România.

Sursă: AGERPRES