Ce înseamnă pentru tulceni Unirea Principatelor Române?

Andreea Dorobăț a întrebat câțiva tulceni.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 14:26

Astăzi, se împlinesc 167 de ani de la Unirea Principatelor Române, în 1859 – prilej de a ne aminti de ce este important să celebrăm această zi.

Andreea Dorobăț a întrebat câțiva tulceni ce înseamnă pentru ei acest moment istoric și de ce să îl sărbătorim.

Lanț uman pe Via Dobrogeană, de Ziua Unirii Principatelor Române

Evenimentul va avea loc simultan, la ora 12:00.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 12:03

Cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române, Asociația Via Dobrogeană organizează sâmbătă, 24 ianuarie, evenimentul simbolic „Dobrogea dă mâna cu Țara”, un lanț uman desfășurat simultan pe traseul Via Dobrogeană, dedicat unității, solidarității și identității
naționale.

Evenimentul are loc simultan, la ora 12:00, în următoarele localități:

Galați, Brăila, Isaccea, Tulcea, Babadag, Constanța, Mangalia, Hârșova, Cernavodă, Medgidia și în alte peste 100 de localități (sate, comune), aflate pe traseul Via Dobrogeana.

Participanții sunt invitați să se prindă de mâini timp de 2 minute și 40 de secunde, într-un gest simbolic ce amintește de anul 1859, anul Unirii Principatelor Române.

Deși Dobrogea a revenit la Patria-mamă în anul 1878, evenimentul își propune să
sublinieze legătura profundă și durabilă dintre Dobrogea și restul țării, precum și rolul său esențial în construcția României moderne.

„Prin acest gest simplu, dar plin de semnificație, dorim să arătăm că Dobrogea este parte vie a României, cu o identitate aparte, dar unite prin aceleași valori fundamentale: respect,
solidaritate și apartenență. Unirea nu este doar un moment istoric, ci un act care trebuie
reînnoit simbolic, generație după generație”, transmit organizatorii.

La eveniment sunt invitați să participe localnici, turiști, reprezentanți ai societății civile, ai mediului cultural și educațional, precum și toți cei care simt și trăiesc românește.

Constanța – De la Cazino până in portul turistic
Galați – De la biserica Precista pe toată faleza inferioara și până la trecerea BAC
Tulcea – De la Hotel Delta pe faleza până la Gara CFR
Brăila – Pe faleza inferioara de la Complex RAI până în Port pasageri
Isaccea – În fața primăriei
Medgidia – De pe un mal pe altul pe podul de peste Dunăre
Mangalia – De la Far până în portul turistic
Cernavodă – De la Biserica Sf. Împărați Constantin și Elena până la pod și peste
podul de peste canalul Dunăre Marea Neagra
Hârșova – De la Portul Antic pe toata faleza până la Canaralele Hârșovei

În celelalte localități, sate sau comune aflate de-a lungul traseului, lanțul uman se
va întinde de la școala până la și biserica din localitate, și acolo unde este apă,
lac sau Dunăre, se continuă până la apă.

TULCEA: Ceremonial militar și religios urmat de Hora Unirii

24 ianuarie 1859, Mica Unire.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 11:41

Vicepreședintele Consiliului Județean Tulcea, Iancu Naciadis, a participat sâmbătă, 24 ianuarie 2026, începând cu ora 10.00, la ceremonialul militar și religios organizat de Instituția Prefectului – Județul Tulcea și Garnizoana Tulcea pentru a marca ziua de 24 Ianuarie.

„Sunt onorat să mă aflu, astăzi, alături de dumneavoastră, pentru a sărbători împreună momentul aniversar 24 ianuarie 1859, consacrat în istoria zbuciumată a poporului român ca Mica Unire.

Sper că Hora Unirii pe care o vom juca astăzi aici, în ciuda frigului pătrunzător, ne va aduce mai aproape, mai uniți și patrioți, exact așa cum și-a dorit domnitorul Alexandru Ioan Cuza“, a transmis Iancu Naciadis, vicepreședintele Consiliului Județean Tulcea.

Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a fost celebrată, la Constanța, printr-un simpozion organizat și moderat de istoricul Lavinia Dumitrașcu

La eveniment, alături de copii, părinți și bunici, a participat și cercetătorul Costin Scurtu, reprezentant al Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I, filiala Constanța.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 10:45

24 IANUARIE 1859, ziua istorică ce ne amintește de Unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, a fost celebrată, la Constanța, printr-un simpozion organizat și moderat de istoricul Lavinia Dumitrașcu, la sediul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie.

La eveniment, alături de copii, părinți și bunici, a participat și cercetătorul Costin Scurtu, reprezentant al Muzeului Militar Național Regele Ferdinand I, filiala Constanța.

Acesta a vorbit despre personalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza și despre trecerile sale prin Dobrogea.

Urmează un reportaj realizat de Silvia Pascale.

Ziua Unirii Principatelor Române, sărbătorită de marinarii militari în mai multe oraşe

Forţele Navale Române.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 09:58

Forţele Navale Române anunţă că vor participa sâmbătă, 24 ianuarie, la ceremoniile militare şi religioase organizate cu prilejul Zilei Unirii Principatelor Române în garnizoanele Constanţa, Mangalia, Brăila, Tulcea, Babadag şi Bucureşti.

Potrivit unui comunicat transmis vineri Statul Major al Forţelor Navale, în municipiul Constanţa, marinarii militari vor fi prezenţi în Piaţa Ovidiu, începând cu ora 10:00, la ceremonia militară desfăşurată în acordurile Muzicii Militare a Forţelor Navale, iar la Mangalia, activităţile vor avea loc la Complexul Monumental din Piaţa Republicii, la aceeaşi oră.

‘Marinarii militari din garnizoanele Brăila, Tulcea şi Babadag au desfăşurat o serie de activităţi pentru a sărbători Unirea Principatelor Române. Astfel, joi, 22 ianuarie, la Muzeul Brăilei ‘Carol I’ s-a organizat Simpozionul ‘167 de ani de la Unirea Principatelor Române’, iar vineri, 23 ianuarie, la Cercul Militar din garnizoana Tulcea şi la sediul Regimentului 307 Infanterie Marină din Babadag au avut loc concursuri sportive, precum şi prezentări tematice’, mai reiese din comunicat.

De asemenea, marinarii militari din garnizoanele Flotilei Fluviale vor participa la ceremoniile militare de la Monumentul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Brăila, începând cu ora 9:00, din Piaţa Tricolorului din Tulcea şi de la Monumentul Eroilor din Babadag, începând cu ora 10:00.

În Bucureşti, reprezentanţii Statului Major al Forţelor Navale vor fi prezenţi la ceremonia militară şi religioasă de depunere de coroane şi jerbe de flori, care va avea loc la ora 10:00, la statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe Dealul Patriarhiei Române.

Sursa – Agerpres

CFR Călători: „Trenul Unirii” va circula pe 24 ianuarie sub culorile tricolorului

Această inițiativă onorează moștenirea lăsată de Alexandru Ioan Cuza și celebrează primul pas fundamental spre înfăptuirea statului național unitar român.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 09:05

CFR Călători anunță că, sâmbătă, 24 ianuarie 2026, va marca împlinirea a 167 de ani de la Unirea Principatelor Române prin circulația simbolică a „Trenului Unirii” (IC 561).

Această inițiativă onorează moștenirea lăsată de Alexandru Ioan Cuza și celebrează primul pas fundamental spre înfăptuirea statului național unitar român.

Potrivit CFR Călători, în această zi de sărbătoare națională, legătura feroviară între București și Iași va fi asigurată de trenul IC 561, care va purta numele simbolic de „Trenul Unirii” și va pleca din Gara de Nord la ora 06:45, fiind remorcat de o locomotivă special decorată în culorile steagului național. Totodată, pentru a marca importanța evenimentului în comunitățile locale, trenul IC 561 va efectua staționări suplimentare în stațiile Bârlad și Vaslui.

Călătoria festivă va fi însoțită începând cu plecarea trenului de reprezentanții Secției Regionale de Poliție Transporturi București (Biroul de Poliție Transporturi Feroviare Gara de Nord București). Pe parcurs, li se vor alătura colegii din Secțiile Regionale de Poliție Transporturi din Galați și Iași.

Aceștia vor fi prezenți la bordul „Trenului Unirii” pe tot parcursul călătoriei, unde vor participa la eveniment pentru a celebra împreună cu românii această sărbătoare națională. Prezența lor va garanta un climat de liniște și siguranță pentru toți cei care călătoresc în această zi aniversară cu trenul.

Trenul va putea fi întâmpinat de localnici în stațiile: Ploieşti Sud, Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Focşani, Tecuci, Bârlad, Vaslui, Bârnova, Nicolina, Iaşi.

În contextul fluxului mare de călători estimat pentru această zi de sărbătoare, CFR Călători recomandă pasagerilor să achiziționeze biletele din timp pentru a evita supraaglomerarea și să utilizeze toate trenurile disponibile în grafic.

De asemenea, pentru a evita taxarea suplimentară sau amenzile prevăzute de reglementările în vigoare, călătorii sunt rugați să se asigure că dețin un bilet de călătorie valabil, corespunzător rangului de tren și zonei kilometrice, înainte de urcarea în vagoane.

24 ianuarie 1859: „Mica Unire” – Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza

Moldova se unea cu Țara Românească.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2026, 08:13

Pe 24 ianuarie 1859, Moldova se unea cu Țara Românească în urma dublei alegeri a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al celor două principate.

Unirea din 1859 nu a fost doar o victorie a românilor, ci și un exemplu remarcabil de diplomație și strategie politică. Fiecare pas, de la consultările ad-hoc până la desemnarea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor unic, a fost marcat de negocieri tensionate și compromisuri. Această poveste începe într-o Europă tulburată de conflicte și interese contradictorii, unde marile puteri încercau să modeleze soarta popoarelor după propriile interese.

După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

24 ianuarie 1859 – Ziua în care a început modernizarea României
Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei și Țării Românești era în mâinile Rusiei și ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situația s-a schimbat în urma războiului Crimeii, dintre 1853 și 1856, când Rusia a fost învinsă de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman.

După război, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc și principatele Moldovei și Țării Românești.

De exemplu, Moldovei i se atașează trei județe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail și Bolgrad.

În contextul discuțiilor despre unirea celor două principate, în 1857 Marile Puteri acordă acestora dreptul organizării unui „referendum” (consultarea populației cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunări Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau să se pronunțe asupra organizării politice și sociale a țărilor române.

În Țara Românească, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus „Da” pentru Unire, însă în Moldova, situația a fost mai controversată. Aici, caimacanul (locțiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia dacă Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.

Șansa a făcut însă ca Vogoride să se destăinuie, prin scrisori, fratelui său din Constantinopol, iar corespondența a fost furată și publicată în presa europeană, la Bruxelles.

Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relația cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împăratul Franței, Napoleon, și regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate.

În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toți s-au pronunțat pentru Unirea Pprincipatelor Moldovei și Țării Românești.

În 1858, Convenția de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativă a fost unirea parțială a principatelor Moldovei și Valahiei sub denumirea „Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei”, care rămâneau sub suzeranitatea „Maiestății Sale Sultanul” și sub protecția Marilor Puteri.

Hora Unirii – simbolul bucuriei și al solidarității românești
Versurile cântecului „Hora Unirii”, au fost scrise de Vasile Alecsandri în 1856 și publicată pentru prima dată în 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, titlul original fiind Hora Unirei.

În același an, versurile au fost puse pe muzică de compozitorul Alexandru Flechtenmacher, transformând acest cântec într-un imn al unității naționale și al entuziasmului patriotic.

Cântecul a fost adoptat rapid de români și a devenit un simbol al mișcării unioniste, jucând un rol important în contextul Unirii Principatelor Române din 1859.

Unirea propusă aici s-a dovedit a fi mai degrabă una formală, cele două principate urmând să funcționeze separat în mare parte, ca până atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrală la Focșani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiție și Casație și Armata.

Capitalele rămâneau aceleași, la București și Iași, și se intenționa ca domnitorii să fie diferiți.

Principale măsuri care au vizat Principatele au fost:

– desfiinţarea protectoratului rusesc şi înlocuirea lui cu o garanţie colectivă a Marilor Puteri. Prin acest fapt s-a reuşit eliminarea influenţei ruseşti şi asigurarea că trupele ţariste nu vor mai putea străbate teritoriul Principatelor fără acordul puterilor garante. Astfel, era se stopată posibila înaintare a Rusiei în Balcani.
– cedarea sud-estului Basarabiei Principatului Moldovei. Această măsură a îndepărtat Rusia de gurile Dunării.
– libera circulaţie pe Dunăre sub atenta supraveghere a Comisiei Europene a Dunării. Scoaterea Dunării de sub influenţa rusească era o prioritate strategică pentru puterile din centrul Europei.
– suzeranitatea otomană era menţinută. Fiind sub suzeranitate otomană, Principatele nu puteau avea propria politică externă, fapt ceea ce constituia o garanţie în plus că cele două teritorii nu vor cădea sub sfera de influenţă rusească.
armata naţională. Măsura dădea Principatelor posibilitatea de a-şi asigura ordinea internă.

Sursa – https://alba24.ro/

Lanț uman pe Via Dobrogeană – „Dobrogea dă mâna cu Țara”

Ziua Unirii Principatelor Române capătă, în acest an, o expresie simbolică aparte.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 ianuarie 2026, 11:57

Ziua Unirii Principatelor Române capătă, în acest an, o expresie simbolică aparte prin evenimentul „Dobrogea dă mâna cu Țara”, organizat de Asociația Via Dobrogeană.

Prin formarea unui lanț uman pe întreg traseul Via Dobrogeană, comunități aflate la zeci și sute de kilometri distanță se conectează printr-un gest simplu, dar profund: oamenii se prind de mâini pentru a reafirma apartenența la aceleași valori fundamentale.

Evenimentul nu rememorează doar un moment istoric, ci propune o trăire colectivă a ideii de unitate, transformând Unirea dintr-un fapt al trecutului într-o stare prezentă și vie.

Interviu realizat de Nicu Ispas cu președintele Asociației Via Dobrogeană, Laurențiu Isopescu.

TULCEA: Spectacol cu ocazia Unirii Principatelor Române

Vineri, 24 ianuarie 2025.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 23 ianuarie 2025, 13:00

Și în acest an, ziua de 24 ianuarie, când sărbătorim Unirea Principatelor Române din anul 1859, va fi marcată la Tulcea printr-un spectacol artistic în centrul municipiul Tulcea.

Vineri, 24 ianuarie 2025, tulcenii sunt invitați în Piața Civică să își dea „mână cu mână!“ și să sărbătorească „Mica Unire” cu muzică și dans.

În cadrul spectacolului „Hai să dăm mână cu mână!“, organizat de Consiliul Județean Tulcea, Primăria Municipiului Tulcea, Ansamblul Artistic Profesionist „Baladele Deltei“ și Ansamblul Folcloric „Dorulețul“, începând cu ora 10.30, pe scena din centrul orașului vor urca:
– Ansamblul „Baladele Deltei“
– Ansamblul „Dorulețul“
– binecunoscuta artistă Lora, alături de formația ei.

CONSTANȚA: Simpozionul 24 ianuarie 1859-2025 „Hai să dăm mână cu mână/Cei cu inima română”

Strada Arhiepiscopiei nr. 7.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 20 ianuarie 2025, 11:47

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța organizează, miercuri, 22 ianuarie 2025, ora 10:00, în noua sa „casă” de pe strada Arhiepiscopiei nr. 7, simpozionul 24 ianuarie 1859-2025 „Hai să dăm mână cu mână/Cei cu inima română”.

Moderatoarea simpozionului, cercetător Lavinia Dumitrașcu, asistenții săi, Luca Voinea – Școala gimnazială nr. 22 „I.C.Brătianu” și Alexandru Popescu – Școala gimnazială nr. 38 „Dimitrie Cantemir”, precum și invitatul lor Octavian Țaruc – Colegiul Pedagogic „C. Brătescu” – vor aminti celor prezenți importanța actului de la 24 ianuarie 1859 în istoria românilor.

În cinstea acestui moment, vor recita și cânta: Răzvan Decu – Colegiul Comercial „Carol I”, preșcolarii de la Grădinița „2 Pitici”, Corul Școlii gimnaziale nr. 18 „Jean Bart”, Roberta Voinea, Bianca Clanțon – Școala gimnazială nr. 22 „I.C.Brătianu”, Maria Comăniță – Şcoala gimnazială nr. 1 Valu lui Traian și Corul Seminarului Teologic „Sf. Cuvios Dionisie” Constanța.

Participă elevi de la Grădinița „2 Pitici”, Școlile gimnaziale nr. 22 „I.C.Brătianu” și nr. 18 „Jean Bart”, Colegiul Comercial „Carol I”, Şcoala gimnazială nr. 1 Valu lui Traian, Seminarul Teologic „Sf. Cuvios Dionisie” Constanța.

Vă așteptăm să-i ascultăm pe copii și să jucăm împreună Hora Unirii!

1 Decembrie/ Ziua Naţională a României – sărbătorită în Bucureşti şi în ţară

În Capitală, principalul eveniment de 1 Decembrie este Parada Militară Naţională, care va avea loc, începând cu ora 10,00, în Piaţa Arcul de Triumf şi la care va fi prezent şi preşedintele Klaus Iohannis.

Publicat de Doina Sirbu, 1 decembrie 2024, 07:24

Ziua Naţională a României este sărbătorită, duminică, prin diverse manifestări în Bucureşti şi în întreaga ţară.

În Capitală, principalul eveniment de 1 Decembrie este Parada Militară Naţională, care va avea loc, începând cu ora 10,00, în Piaţa Arcul de Triumf şi la care va fi prezent şi preşedintele Klaus Iohannis.

Aproximativ 2.500 de militari şi specialişti din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Autoritatea Vamală Română, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, cu aproximativ 190 de mijloace tehnice şi 45 de aeronave, participă la Parada Militară Naţională, organizată cu prilejul împlinirii a 106 ani de la Marea Unire.

Împreună cu militarii români, la paradă vor defila şi 240 de militari străini, din cadrul mai multor detaşamente din Albania, Belgia, Republica Cehă, Croaţia, Franţa, Germania, Italia, Marele Ducat de Luxemburg, Macedonia de Nord, Republica Moldova, Polonia, Portugalia, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Spania, Statele Unite ale Americii şi Turcia, precum şi militari din ţările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României. Militarii străini sunt prezenţi cu 21 de mijloace tehnice.

Înainte de parada de la Arcul de Triumf va avea loc în Parcul Carol I ceremonia militară şi religioasă cu depunere de coroane şi jerbe de flori la Monumentul Ostaşului Necunoscut.

Ministerul Apărării Naţionale organizează la Arcul de Triumf şi o expoziţie de tehnică militară, iar în cursul serii militarii Regimentului Gardă şi Protocol vor efectua retragerea cu torţe pe traseul Palatul Cercului Militar Naţional – Calea Victoriei – Palatul Parlamentului – Palatul Cotroceni – sediul Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”.

De Ziua Naţională a României sunt „Porţi deschise” la Muzeul Naţional de Artă al României, iar la Muzeul Naţional de Istorie a României este organizată micro-expoziţia „Documentele Unirii”, dedicată momentului istoric din 1 Decembrie 1918.

Premierul Marcel Ciolacu va participa, în acest an, la festivităţile organizate la Buzău de Ziua Naţională.

În ţară au loc manifestări dedicate Zilei de 1 Decembrie la Cluj-Napoca, la Ploieşti, la Râmnicu Vâlcea, la Iaşi.

La Alba Iulia, duminică, în prima parte a zilei, are loc vernisajul expoziţiei temporare „Rădăcini şi simboluri. Arta tradiţiei româneşti” şi se va putea asista la primirea soliilor din Cetăţile de Scaun, un moment de reconstituire istorică. La ora 14,00 este programată defilarea militară dedicată Zilei Naţionale a României.

Seara este programat spectacolul folcloric extraordinar „Alba Uneşte România”, susţinut de artişti din toate zonele istorice ale ţării, şi la final va fi un spectacol de artificii.

Sursă: AGERPRES

Constănțenii sunt așteptați pe 23 noiembrie, la Biserica Greacă, pentru a recrea momentul istoric din 1878, de la Unirea Dobrogei cu România

La 23 noiembrie 1878 autoritățile românești prin delegatul guvernului I.C. Brătianu, Nicolae Catargi, sosea în Dobrogea pentru a prelua administrarea teritoriului de la autoritățile țariste.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 noiembrie 2024, 14:26

Dobrogea este și va rămâne un mozaic etnic, iar luna noiembrie este încărcată emoțional și spiritual de unitate și apropiere a comunităților ce și-au lăsat amprenta de-a lungul secolelor în acest spațiu sfânt.

La 23 noiembrie 1878 autoritățile românești prin delegatul guvernului I.C. Brătianu, Nicolae Catargi, sosea în Dobrogea pentru a prelua administrarea teritoriului de la autoritățile țariste. Autoritățile au fost primite cu entuziasm, cu mare bucurie, cu tradiționala pâine și sare.

În acea zi consacrată în istorie, pe scările Bisericii „Metamorphosis”, prima biserică creștin-ortodoxă din Constanța, cunoscută drept Biserica Greacă, era oficiat primul Te Deum pentru eliberare. Totodată, peste 5000 de persoane participau la festivitățile prilejuite de acest eveniment istoric. Presa de la acea vreme numea Biserica „Metamorphosis“ „stația istorică a Unirii Dobrogei cu România“. Orașul era împodobit, ca pretutindeni, cu tricolorul românesc, iar în port sute de drapele ale marelui pavoaz erau arborate pe catargele navelor diferitelor națiuni.

În acest sens, etniile dobrogene invită pe oricine dorește să participe la recrearea momentului istoric, în anul 2024, pe aceleași scări pe care au pășit strămoșii noștri, în urmă cu 146 de ani. Slujba de Te Deum va avea loc pe 23 noiembrie 2024, de la ora 10:00, organizată la Biserica Greacă Schimbarea la Faţă – „Metamorphosis”, de pe strada Mircea cel Bătrân nr. 36, Constanța.
La finalul slujbei, pe scările lăcașului de cult, va fi recreată fotografia din 1878, iar imaginile vor rămâne în memoria colectivă a urbei, o moștenire pentru urmașii noștri, care va avea un loc de cinste în istoria nescrisă a Constanței, și cu siguranță în cea a tuturor familiilor participanților.

Etniile dobrogene care vor participa la eveniment sunt: Comunitatea Elenă Elpis Constanța, Uniunea Democrată Turcă din România, Forumul Democrat al Germanilor din România, Uniunea Armenilor din România, Asociația Liga Albanezilor din România, Comunitatea Rușilor Lipoveni din Constanța, Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, Comunitatea Tătarilor din România, Comunitatea Armână din România, Comunitatea Bulgarilor EDINSTVO din Constanța, Comunitatea Ucrainenilor din Constanța.

CONSTANȚA: Ceremonie militară organizată în Piaţa Ovidiu

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2023, 09:14

La Constanţa, are loc o ceremonie militară organizată în Piaţa Ovidiu, de la ora 10, cu prilejul sărbătoririi Zilei Unirii Principatelor Române.

Participă cadre militare ale Ministerului Apărării, Ministerului de Interne, alături de reprezentanți ai Prefecturii și Primăriei.

În fiecare an, la 24 ianuarie, românii sărbătoresc Unirea Principatelor Române din anul 1859 – numită, pe nedrept, şi „Mica Unire”, act istoric realizat sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un demers de voinţă politică al celor două principate româneşti, Moldova şi Ţara Românească, prima etapă, dar extrem de importantă, în crearea statului unitar român modern.

Marinarii militari vor participa la ceremonii prilejuite de sărbătorirea Zilei Unirii Principatelor Române

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 ianuarie 2023, 09:24

Militarii Forţelor Navale Române vor participa pe 24 ianuarie, în garnizoanele Bucureşti, Constanţa, Mangalia, Brăila şi Tulcea, la ceremoniile militare prilejuite de sărbătorirea Zilei Unirii Principatelor Române, a informat vineri Statul Major al Forţelor Navale (SMFN).

Potrivit unui comunicat de presă transmis de SMFN, la Bucureşti, şeful Statului Major al Forţelor Navale, viceamiral Mihai Panait, va participa la ceremonia militară şi religioasă de depunere de coroane şi jerbe de flori, organizată la ora 10 la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe Dealul Patriarhiei Române şi la ceremonia militară de decorare a drapelelor de luptă ale Brigăzii 30 Gardă ‘Mihai Viteazu’ şi Brigăzii 15 Mecanizată ‘Podu Înalt’, de la ora 12, la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I.

La Constanţa, marinarii militari vor participa la ceremonia militară organizată în Piaţa Ovidiu, începând cu ora 10, iar la Mangalia reprezentanţii Forţelor Navale Române vor lua parte la ceremonia militară organizată la ora 10, la Complexul Monumental din Piaţa Republicii.

De asemenea, cu prilejul marcării Zilei Unirii Mici, se vor desfăşura, în perioada 21-23 ianuarie, la Sala Coloanelor de la Cercul Militar Mangalia, campionatul naţional de şah ‘Cupa Unirii’ şi simpozionul şi expoziţia de carte ‘Unirea Principatelor Române’.

Militarii Flotilei Fluviale ‘Mihail Kogălniceanu’ vor participa la ceremoniile militare şi religioase organizate începând cu ora 10, la Monumentul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Municipiul Brăila, de la ora 11, în Piaţa Tricolorului din Tulcea şi la ora 12,30, pe Platoul din faţa Casei de Cultură a Oraşului Însurăţei.

‘Unirea Principatelor Române, înfăptuită la data de 24 ianuarie 1859, prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza în calitate de domnitor în Moldova şi în Ţara Românească, a reprezentat piatra de temelie a formării statului naţional unitar român. Una dintre schimbările majore produse în noua organizare statală, ca urmare a evenimentului din luna ianuarie 1859, a constat în unificarea flotilelor celor două principate române, la data de 22 octombrie 1860, sub semnătura Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, act care stă la baza constituirii Marinei Militare Române moderne’, se menţionează în comunicat.

Redactor – Daniel Țăndăreanu

CONSTANȚA: Masâ rotundă cu tema – Mica Unire (24 ianuarie 1859) – istoria unei victorii politice, la Biblioteca Județeană I.N. Roman

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2022, 08:34

Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța cu sediul pe str. Mircea cel Bătrân, nr. 104 A, organizează Luni, 24 ianuarie 2022, ora 10, masa rotundă cu tema: Mica Unire (24 ianuarie 1859) – istoria unei victorii politice, unde prof.univ.dr. habil Angelo Mitchievici se va afla în dialog cu domnul conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu, decanul Facultății de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității „Ovidius” din Constanța.

Cum a fost posibilă Unirea celor două Principate? În ce context istorico-politic s-a făcut Mica Unire? Cine sunt artizanii Unirii celor două Principate, Moldova și Țara Românească? Cum a fost asigurată această reușită prin activitatea diplomatică românească? Ce rol a jucat momentul revoluției de la 1848 în formarea generației unioniste din 1859? Cum evocăm astăzi personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza? Care sunt semnificațiile reformelor lui Alexandru Ioan Cuza în contextul edificării statului modern care, în 1962, primește, pentru prima oară, în mod oficial, numele de România? Care este semnificația Micii Unirii pentru contextul actual? La aceste întrebări și încă alte câteva vom încerca formularea unor răspunsuri.

Emanuel Plopeanu este autor și editor al unor studii de referință privitoare la istoria politică a regiunii Mării Negre, în special a relațiilor cu Turcia, precum: Politica Statelor Unite faţă de Turcia între anii 1943 şi 1952, Din istoria secolului XX, vol. 3, 1939 – 1945, Diplomaţia războiului, Dobrogea. Coordonate istorice şi arheologice. Lucrările wokshop-ului Dobrogea otomană – coordonate istorice şi arheologice și al unor importante colecții de documente istorice: Texte şi documente privind istoria modernă a românilor, vol. I, (1774 – 1866), vol. II, (1866 – 1918).

Masa rotundă face parte din ciclul Dialoguri dobrogene, serie de evenimente dedicate istoriei și culturii dobrogene, personalităților ei și valorilor care le edifică.

Dialogul va fi transmis postat pe site-ul și pe pagina Facebook a bibliotecii pe 24 ianuarie, la ora 1000. Deocamdată, aceste dialoguri se desfășoară fără prezența publicului, ținând cont dereglementările privitoare la desfășurarea evenimentelor culturale în contextul pandemic actual.

24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2022, 07:59

În fiecare an, la 24 ianuarie, este sărbătorită Ziua Unirii Principatelor Române,

respectiv Unirea Moldovei cu Ţara Românească, în 1859, sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Acest eveniment major în istoria ţării noastre a reprezentat primul pas făcut pentru realizarea unui stat naţional unitar român. Pe 24 ianuarie atenţia tuturor se îndreaptă spre Iaşi, dar decizia politică finală a unirii principatelor s-a luat la Bucureşti.

Alexadru Ioan Cuza a fost ales domnitor al ambelor principate pe dat de 5 ianuarie 1859 în Moldova, la Iaşi, iar pe data de 24 ianuarie, la Bucureşti, în Ţara Românească. Istoricul Sorin Iftimi, de la Muzeul Unirii din Iaşi, ne spune cum au decis politicienii vremii unirea.
Sorin Iftimi: În urma alegerii Adunării Elective, la Bucureşti, majoritatea au câştigat-o conservatorii, care, teoretic, nu erau foarte favorabili unirii, şi atunci Partida progresistă, unionistă a pregătit o adevărată strategie ca totuşi să impună unirea.

S-au gândit la apelul la mase. A fost o adunare de câteva mii de oameni, unii erau în curtea Mitropoliei, conduşi de Ion G. Valentineanu, alţii erau pe Câmpia Filaretului, iar în ce priveşte strategia pentru adunare se ştie că Partida unionistă s-a reunit cu o seară înainte, la hotelul Concordia, care mai există şi astăzi, şi acolo au hotărât această soluţie.

Se pare că fostul domnitor şi fostul caimacan Alexandru Dimitrie Ghica este cel care a venit cu propunerea ca Alexandru Ioan Cuza să fie ales domnitor în adunarea respectivă, iar a doua zi, înainte de votul efectiv din Cameră, Vasile Boerescu i-a convins, cu toţii trebuie să-l voteze pe Cuza.

Sursa/Foto – RADOR

CONSTANȚA: Conferința „România, vechea vatră a Europei” și lansare de carte de Ziua Unirii Principatelor

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 23 ianuarie 2022, 16:13

Luni, 24 ianuarie, de ziua Unirii Principatelor Române, de la ora 13.30, în Sala Magna a Centrului Eparhial Tomis (str. Arhiepiscopiei, nr. 23, Constanța), va avea loc conferința „România, vechea vatră a Europei”, susținută de către Acad. Prof. Constantin Barbu, cu binecuvântarea și participarea IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.

În cadrul evenimentului vor fi lansate zeci de manuscrise din Sfinții Părinți ai Bisericii Ortodoxe Române, dobrogenii Ioan Cassian și Dionysius Exiguus.
Manuscrisele Sfântului Ioan Casian sunt cele mai vechi din lume, unul dintre acestea datează din secolul al V-lea, când sfântul era în viață. Sfântul Dionisie Exiguul consemnează, în manuscrisele publicate acum, esența Sinoadelor Bizantine.

Evenimentul este organizat de către Academia Tomitana, în parteneriat cu Arhiepiscopia Tomisului și cu Asociația Studenților Creștini-Ortodocși Români, filiala Constanța.

TULCEA: Au început evenimentele dedicate Zilei Unirii

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 ianuarie 2022, 16:12

Consiliul Judeţean (CJ) a stabilit câştigătorii concursului „Hai, tulceni, la #HoraMare!”, organizat pentru a marca împlinirea a 163 de ani de la Unirea Principatelor Române şi îi va premia, vineri, în timpul unui eveniment care va avea loc la ora 12.00, în sala de festivităţi a instituţiei, se arată într-o postare pe pagina de Facebook a CJ.

Festivitatea va fi transmisă în direct online pe Facebook, iar marele premiu al concursului a fost câştigat de Rareş Ştefan Anton, în vârstă de 6 ani, elev la şcoala „Alexandru Ciucurencu” din municipiul Tulcea.

Concursul a constat în realizarea unor machete din materiale reciclabile sau din mediul natural care să ilustreze evenimentul de acum 163 de ani şi înscrierea de fotografii cu aceste lucrări.

Pentru a marca Ziua Unirii, CJ, Primăria municipiului şi Ansamblul Baladele Deltei vor organiza luni, începând cu ora 14,30, în Piaţa Mircea cel Bătrân din centrul oraşului, un spectacol la care vor participa ansamblurile „Doruleţul”, „Băbăianca”, „Danubius”, „Baladele Deltei” şi artiştii Paul Ananie, Andreea Haisan, Gelu Voicu şi Paula Seling.

„Evenimentul se va încheia cu focuri de artificii. Accesul în perimetrul special amenajat se va face în conformitate cu prevederile legale în vigoare referitoare la prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2”, se specifică în comunicatul CJ publicat pe site-ul instituţiei.

Tot luni, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi şi Primăria municipiului îi vor premia, la ora 13,00, la sala „Mihail Kogălniceanu” a CJ, cu diplome, certificate şi medalii emise de Şeful Statului Major al Apărării, general-locotenent Daniel Petrescu, şi de Casa Regală a României – ASR Principele Radu, pe voluntarii militari şi civili tulceni care au participat anul trecut la cea de-a VIII-a ediţie a Ştafetei Veteranilor, organizată de Echipa Invictus România.

„Invictus este un proiect de voluntariat care se extinde din mediul militar în cel civil. Este un grup informal de oameni capabili să facă diferenţa, să schimbe, să motiveze şi să inspire. Este, în primul rând, un proiect de educaţie, o luptă împotriva ignoranţei şi o punte între militari şi civili ca oameni. De aceea, strategia Invictus include extinderea proiectelor în parteneriat cu alte asociaţii nonguvernamentale. Invictus România este un ideal prin care sufletul curat este pus în slujba voluntariatului şi a camarazilor, iar ceremonia are rolul de a promova voluntariatul şi de a inspira mulţi oameni să se alăture Ştafetei Veteranilor”, se arată într-un comunicat remis AGERPRES de Primăria municipiului.

Sursa-Agerpres

Guvernul marchează 160 de ani de la formarea primului executiv de după recunoaşterea Unirii Principatelor

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 22 ianuarie 2022, 15:06

Executivul marchează sâmbătă 160 de ani de la formarea primului Guvern al României după recunoaşterea unirii depline a Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, condus de prim-ministrul Barbu Catargiu.

Astfel, începând cu ora 18,00, pe clădirea Palatului Victoria vor fi proiectate imagini simbolice pentru marcarea acestui moment istoric important: drapelul tricolor, data formării primului Guvern unic al României – 22 ianuarie 1862 – şi numele prim-ministrului care a preluat mandatul în urmă cu 160 de ani, Barbu Catargiu, potrivit unui comunicat transmis AGERPRES de Executiv.

„Cei 160 de ani pe care instituţia Guvernului îi împlineşte astăzi înseamnă o istorie a paşilor spre România unitară, independentă şi democratică. În perioade de normalitate, dar mai ales în timpuri de încercare, Guvernul trebuie să rămână punct de sprijin pentru cetăţeni şi pentru celelalte instituţii ale statului. Este o responsabilitate ce ne onorează şi ne inspiră să lucrăm în fiecare zi mai eficient pentru toţi cetăţenii României. Iniţiator de legi şi cu un rol esenţial în implementarea politicilor publice, Executivul îşi împlineşte astfel dublul rol într-un echilibru al efortului şi preocupării pentru soluţionarea problemelor de actualitate, dar mai ales pentru consolidarea parcursului României ca stat puternic ataşat valorilor europene şi euroatlantice. Asemenea Guvernului format în urmă cu 160 de ani, misiunea mea, ca prim-ministru, şi a echipei guvernamentale pe care o conduc este aceea de a asigura României calea către modernizare şi dezvoltare”, a declarat prim-ministrul Nicolae Ciucă, conform comunicatului citat.

Sursa – Agerpres

Conferenţiar universitar doctor, Daniel Citirigă: Astăzi, demnitatea de a fi român și-a schimbat cumva direcția

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2021, 11:37 / actualizat: 24 ianuarie 2021, 15:53

Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859 este considerată a fi primul pas important pe calea înfăptuirii statului naţional unitar român. După ce Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei de către Adunarea Electivă a Moldovei, la 24 ianuarie, este ales şi domn al Ţării Româneşti.

Despre semnificație, perspectiva istorică, legătura dintre unitatea națională și demnitatea națională ne-a vorbit astăzi, la „Interviul dimineții” Radio Constanța, conferenţiar universitar doctor Daniel Citirigă, prodecan al Facultății de Istorie și Științe Politice – Universitatea Ovidius Constanța.

Care au fost premisele interne ale Unirii?

Daniel Citirigă : Totul începe cu revoluțiile de la 1848 (numite „primăvara popoarelor”) care cuprinseseră mentalitatea și convinseseră oamenii politici de beneficiile unei schimbări de regim în mai multe state, tocmai ca popoarele să se autoadministreze. Sigur că eșecul acestora nu a fost total și sentimentul revoluționar avea să dăinuiască și în anii următori. Pentru români, momentul prielnic pentru revenire la discuțiile de la 1848 avea să îl constituie neînțelegerile dintre Imperiul Otoman și Rusia, atunci când în 1853 avea să izbucnească așa-numitul „Război al Crimeei”. Un război care indirect făcea din Principatele Moldovei și Țării Românești un punct cheie pentru negocierile dintre Marile Puteri.Pentru că în acest „Război al Crimeei” au intervenit Marea Britanie și Franța de partea Imperiului Otoman. Iar Principatele unite au fost pe rând ocupate de către Rusia, după care de o armată – Austria. Iar în 1856 (că aici voiam să ajung) odată cu încheierea acestui război, la Paris, în martie 1856, s-a semnat tratatul ce punea capăt războiului. Acest tratat este un punct foarte important în evoluția care a dus la Unirea Principatelor de la 1859, pentru că prevederile acestuia au influențat hotărâtor dezvoltarea politică a celor două principate românești. Deși se aflau încă sub suzeranitate otomană, lor li s-au recunoscut anumite drepturi. De exemplu li se recunoștea independența administrativă, ceea ce, sigur, nu echivala cu o independență politică totală. Însă fiecare avea de acum o armată națională. Li se permitea dreptul de a emite legi și de a face comerț liber cu alte state. Dar cel mai important: s-a decis înființarea unei comisii care să adune informații despre ce își dorea populația din fiecare principat. S-a decis pregătirea unor întâlniri consultative, numite adunări „ad-hoc” în fiecare principat, pentru a face cunoscută comisiei părerea populației în legătură cu organizarea principatelor.

Cum s-a ajuns la alegerea unui singur domnitor?

Daniel Citirigă : Adunările „ad-hoc” au adunat informațiile din teren. Ele au fost dominate de către unioniști. Ei au făcut cunoscută Marilor Puteri dorința populației de a se uni. Centrul atenției s-a mutat până la urmă la Paris, unde au fost decise o serie de măsuri pentru Principatele Române. Printr-o „Convenție” au prevăzut că aceste două Principate trebuie să iși aleagă fiecare câte un domn, au hotărât nu o unire totală, ci să aibă câteva instituții comune. Să aibă armate separate dar cu un conducător comun. Astfel, au fost organizate alegeri în fiecare dintre cele două principate iar la 5 ianuarie 1859, în Moldova, după ce au fost mai mulți candidați la tron, până la urmă au învins liberalii, prin victoria în alegeri a lui A.I.Cuza, care evident era unionist. La 24 ianuarie, în București, în unanimitate a fost ales același domnitor. Aceste alegeri nu au fost atât de simple cum poate se înțelege din discursul meu. Spuneam că în Moldova au fost mai mulți candidați iar avantajul a fost că anti-unioniștii nu erau foarte uniți. Trebuie să spunem că A. I. Cuza era dintr-o familie veche de dregători din Moldova care a urcat pe scara funcționarilor. Nu era un boier bogat dar era dintr-o familie importantă din Moldova. La numele său s-a ajuns pentru că era unul dintre tinerii educați și cu relații foarte bune în lumea politică de la Paris, cu o relație personală cu împăratul Napoleon al III-lea care a susținut intens popoarele în această perioadă. Inclusiv pe italieni și pe germani pentru unificare. Și astfel, în urma acestor două alegeri, într-un context politic care nu avea români în centrul atenției, practic românii au realizat unirea prin forțe proprii. Și-au dat seama că Marile Puteri nu au în scop așa ceva. Au forțat această unire mergând pe mâna unui singur candidat, profitând de faptul că în Convenția de la Paris nu se stipula că domnitorul trebuie să fie diferit în cele două principate. Această decizie nu a fost pe placul unor puteri precum Austria sau Imperiul Otoman, care voiau principate mai slabe, care să plătescă în continuare tribut pentru Imperiul Otoman. Însă decizia a fost pe placul unor tăți precum Franța, Marea Britanie și chiar Rusia.

Vă lansez acum o provocare: aceea de a vorbi despre demnitatea națională de la 1859 și cea din zilele noastre…

Daniel Citirigă : La 1859 este pe de o parte apogeul unei politici unioniste, a unei flăcări revoluționare care dădea identitate națiunii române moderne. Din acel moment putem vorbi practic despre bazele formării națiunii române moderne. Pentru că, trebuie să recunoaștem, oamenii își spuneau încă la acel moment „moldoveni” și „munteni”. După alegerea lui A.I.Cuza putem vorbi despre România și despre „români” în termeni oficiali. Urmează unificarea celor două principate, cu un singur guvern și o singură capitală. Clasa politică avea un țel foarte bine definit, mă refer la unioniștii care au făcut sacrificii enorme pentru unire, cu intelectuali de marcă școliți în occident și întorși acasă să facă politică, ceea ce a dat o identitate clară. Generația pașoptistă și-a atins un scop suprem. Acest lucru s-a concretizat în acte mai târziu precum independența, precum unirea Dobrogei și într-un final Marea Unire de la 1918. Deci demnitatea în secolul al XIX-lea, ideea de a fi român era practic piatra unghiulară a politicii de la București și de la Iași și mai târziu și din Transilvania. Astăzi, demnitatea de a fi român (în opinia mea) și-a schimbat cumva direcția. În sensul în care românii astăzi sunt uniți, au o țară a lor. Sigur că avem români rămași în afara granițelor, sunt plecați din țară. Însă România este, în comparație cu momentul despre care am vorbit, când România era un stat balcanic în jocul strict al Marilor Puteri, astăzi România este cumva împlinirea acelor zile, împlinirea deplină prin integrare europeană, prin prăbușirea comunismului, revenirea în familia europeană în 2007. Iar România este unul dintre actorii europeni care ies la masa negocierilor. De aceea, demnitatea de a fi român astăzi cred că se traduce mai puțin prin naționalism și prin lupta de afirmare în fața unor mari puteri pentru drepturi fundamentale și mai mult prin respectul față de proprii cetățeni și față de statutul de membru european. Cum ducem la îndeplinire acest lucru depinde doar de noi. Evident, moștenirea pe care noi am primit-o de la aceste generații este foarte importantă. Dar trebuie să recunoaștem că lor le-a fost mult mai greu decât nouă.

Auzim frecvent vorbindu-se despre „Mica Unire”. Este corectă formularea aceasta?

Daniel Citirigă : Din punctul meu de vedere este corectă dacă ne referim la faptul că atunci ar fi fost o Românie Mică. Dar din punctul de vedere al importanței nu, nu este corectă formularea. Există o mare unire pentru că a făcut România Mare, Unirea de la 1859 a fost momentul-cheie pentru unirea tuturor românilor, care s-a realizat în mai multe etape.

Noi vă mulțumim pentru această lecție de istorie utilă atât celor tineri cât și celor trecuți de prima tinerețe și vă mai așteptăm la Radio Constanța și cu altă ocazie!

Realizator – Larisa Calistru / Redactor online – Daniel Țăndăreanu

Unirea Principatelor, sărbătorită la Constanța și Tulcea

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2021, 10:05

Actul istoric realizat la 24 ianuarie 1859 prin dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza la conducerea celor două Principate Române, a marcat începutul evoluției României moderne, iar armata era considerată de autoritățile Moldovei și Valahiei instituția menită să contribuie la dobândirea independenței și să garanteze existența viitoare a noului stat, se arată într-un comunicat al Statului Major al Forțelor Navale.

Pentru Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apărarea națională a reprezentat o preocupare cardinală și, în scurt timp, a inițiat procesul de unificare organizatorică a armatelor celor două Principate, acest lucru reprezentând primul pas către unirea definitivă a țărilor surori.

Cu prilejul împlinirii a 162 de ani de la înfăptuirea Unirii Principatelor Române, militarii din Forţele Navale Române participă astăzi, la ceremoniile organizate în garnizoanele Constanța, Brăila și Tulcea.

La Constanța, marinarii militari au fost prezenți la ceremonia care a avut loc în Piața Ovidiu, începând cu ora 11.00.

Tot aici a fost prezent primarul municipiului Constanța, Vergil Chițac, însoțit de viceprimarii Ionuț Rusu și Florin Cocargeanu, precum și de consilierii personali ai acestuia.

Au participat Mihai Lupu, președintele Consiliului Județean Constanța, care a transmis un mesaj, precum și prefectul județului Constanța, Ioan-Silviu Coșa, care a primit onorul de la Garda de Onoare organizată în cinstea evenimentului.

La Tulcea militarii au participat la o activitate aniversară care a fost organizată la ora 10.00, în Piaţa Tricolorului, alături de oficialitățile locale.

Redactor- Daniel Țăndăreanu

CONSTANȚA: Simpozion pe tema ”Unirea Dobrogei cu România”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 13 noiembrie 2019, 10:58

La Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța se desfășoară astăzi, simpozionul UNIREA DOBROGEI CU ROMÂNIA 1878-2019.

Evenimentul este organizat de către Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Consiliul Județean Constanța, în colaborare cu Societatea de Științe Istorice din România – filiala Constanța și Asociația „Dobrogea Străbună”.

Momentul istoric și urmările acestiua, este evocat de dr. Lavinia Dumitrașcu (Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa) și dr. Nicoleta Paraschiv (Serviciul Județean Constanța al Arhivelor Naționale).

Activitatea se adresează, în primul rând, elevilor din școli și licee din municipiul Constanța și din județ, tinerii fiind implicați în desfășurarea simpozionului.

Prezintă diferite aspecte ale unirii Dobrogei cu România Diana Brânzea – Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, Aylin Geafat – Şcoala generală nr. 1 Valu lui Traian – și Cristian Andrei – Liceul Teoretic „Decebal”.

Sunt prezentate momente artististice susținute de Ansamblul folcloric „Ulmetum junior” – Școala gimnazială nr. 1 Pantelimon, Teodor Danci – Liceul de Artă „Regina Maria”, Școala gimnazială „Viceamiral Ioan Murgescu” Valu lui Traian, Vlăduț Gurău – Școala gimnazială nr. 37, Grupul artistic „Fiii Dobrogei” – Școala gimnazială „Anastasia”, Răzvan Decu – Şcoala generală nr. 1 Valu lui Traian, Școala generală nr. 18 „Jean Bart”.

Lor li se adaugă interpreta de muzică grecească Ioana Țutuianu.

Sunt spectatori elevi de la Colegiul Naţional Pedagogic „Constantin Brătescu”, Liceul Teoretic „George Călinescu”, Liceul Teoretic „Decebal”, Liceul Teoretic „Traian”, Școala generală nr. 18 „Jean Bart”, Şcoala generală nr. 22 „I.C. Brătianu”, Şcoala generală nr. 1 Valu lui Traian, Școala gimnazială „Viceamiral Ioan Murgescu” Valu lui Traian, Școala gimnazială „Anastasia”, Şcoala gimnazială nr. 1 Pantelimon.

100 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 1 decembrie 2018, 09:05

La 1 decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Ziua de 1 Decembrie este Ziua Naţională a României.

Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu România. În faţa ameninţărilor Rusiei şi Ucrainei, Basarabia şi-a proclamat independenţa la 24 ianuarie/6 februarie 1918. Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, la 27 martie/9 aprilie 1918, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România. La 15/28 noiembrie 1918, a avut loc al doilea mare moment din procesul de reîntregire naţională a statului român, când Congresul General al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate, ”unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României”, potrivit volumului ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Mişcarea naţională a românilor din Transilvania s-a amplificat în toamna anului 1918, în condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale şi ale prăbuşirii Austro-Ungariei. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie redactată de Vasile Goldiş, privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza ”printre naţiunile libere” (în baza dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa), potrivit volumului menţionat anterior. Se sublinia, astfel, necesitatea convocării unei adunări naţionale, care să delege organele abilitate ”să trateze şi să hotărască în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii române”. Totodată, se cerea ”afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională”. Documentul a fost citit de Alexandru Vaida-Voievod în Parlamentul de la Budapesta, în şedinţa din 5/18 octombrie 1918. Declaraţia de la Oradea, care afirma dreptul naţiunii române la autodeterminare, precum şi ideea convocării adunării naţionale a reprezentat un act cu o semnificaţie istorică deosebită privind procesul de unificare naţională

A urmat constituirea, ca organ de conducere al românilor, a Consiliului Naţional Român Central la Budapesta (17/30 octombrie, cu sediul la Arad din 21 oct/3 nov.). Era format din şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român (Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Teodor Mihali, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod şi Aurel Vlad) şi şase social-democraţi (Tiron Albani, Ioan Flueraş, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Iosif Renoiu şi Baziliu Surdu), notează sursa de mai sus. La 18/31 octombrie, prin Proclamaţia către naţiunea română, se aducea la cunoştinţa opiniei publice constituirea Consiliului Naţional Român Central, ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, precum şi principiile sale de acţiune.

La 5/18 noiembrie 1918, manifestul ”Către popoarele lumii”, tipărit în română, franceză şi engleză, a fost lansat de Marele Sfat Naţional din Transilvania. Manifestul dezvăluia opresiunea exercitată de clasa stăpânitoare a poporului maghiar şi refuzul guvernului de la Budapesta de a recunoaşte poporului român dreptul la autodeterminare şi aducea la cunoştinţa opiniei publice internaţionale poziţia românilor. A urmat lansarea, la 7/20 noiembrie, a Manifestului privind convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, care începea cu cuvintele ”Istoria ne cheamă la fapte”: ”În numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor (…) naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă”, potrivit lucrării ”Istoria românilor” (vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).

Consiliul Naţional Român Central s-a întrunit la 9/22 noiembrie 1918 şi a adoptat o Notă Ultimativă care cerea guvernului maghiar ”puterea de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească”. Răspunsul era aşteptat până la 12 noiembrie. Tratativele între delegaţia Consiliul Naţional Român Central şi cea a Consiliului Naţional Maghiar au avut loc la Arad, între 13 şi 15 noiembrie. Partea maghiară a propus ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ românesc autonom, reprezentat în guvernul maghiar. Datorită acestei poziţii, tratativele au eşuat, notează aceeaşi lucrar

În acest context, Consiliul Naţional Român Central, prin Vasile Goldiş, a declarat că ”naţiunea română pretinde cu tot dreptul deplina sa independenţă de stat şi nu admite ca acest drept să fie întinat prin rezolvări provizorii”. Consiliul Naţional Român Central a stabilit legături cu forurile politice de la Iaşi, unde se refugiase guvernul român şi familia regală, şi a trecut la organizarea adunării care să confirme voinţa de unire a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.

Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, a fost considerată de contemporani decisivă pentru ”unitatea naţională a tuturor românilor”.

Astfel, la data hotărâtă, se aflau în Sala Unirii (fost cazinou militar) din Alba Iulia, pe lângă cei 1.228 de delegaţi (deputaţi) aleşi în circumscripţiile electorale cât şi ai tuturor instituţiilor şi organizaţiilor politice, culturale, profesionale, de învăţământ, religioase, militare, de femei, de sindicat ş.a., şi ”peste 100.000 de ţărani, muncitori şi orăşeni veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Iza maramureşeană până la Dunărea bănăţeană, din ţara Bârsei până la Crişuri” potrivit volumului ”Scurtă istorie a românilor” (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).

Preşedintele Consiliului Naţional Român Central, Ştefan Cicio-Pop, a rostit cuvântul de deschidere, subliniind importanţa istorică a momentului şi misiunea adunării.

Discursul solemn a fost rostit de Vasile Goldiş, în care a făcut o retrospectivă istorică asupra trecutului neamului românesc şi a prezentat spre primire rezoluţia redactată de Consiliul Naţional Român Central. A subliniat, între altele, caracterul actului ce trebuia înfăptuit: ”Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească. Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă … teritoriile locuite de români au fost teritorii româneşti. După drept şi dreptate, românii din Ungaria şi Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânşii, trebuiesc să fie uniţi cu regatul român”.

În finalul discursului său, Vasile Goldiş a dat citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale:

”I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire; liberă propagandă a tuturor gândirilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este, pe de o parte, promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea Naţională dă expresiune dorinţei sale, ca Congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană, şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştinţa tuturor acestor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertate şi unitatea naţiunii române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunii sale faţă de Puterile Aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea de ghearele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.” (volumul ”Unirea Transilvaniei cu România 1918”, Editura Politică, 1978).

În discursul său, Iuliu Maniu a rugat Adunarea Naţională să primească proiectul de rezoluţie, ”pentru a întemeia pentru vecie România unită şi mare şi a înstăpâni pentru totdeauna o adevărată democraţie şi deplină dreptate socială”. Josif Jumanca a exprimat, de asemenea, adeziunea social-democraţilor români la unire, ”pentru că noi, muncitorii, ne simţim una cu întreg neamul”. În cuvântarea sa, episcopul Ioan I. Papp al Aradului a subliniat asemănarea acestei zile cu ziua de 15 mai 1848, iar întreaga adunare, sub influenţa acestei amintiri, a intonat imnul naţional ”Deşteaptă-te române!”.

În urma acestor cuvântări, Rezoluţia de unire a fost adoptată în unanimitate. Totodată, la propunerea lui Alexandru Vaida-Voevod, Adunarea a aprobat componenţa Marelui Sfat Naţional, organism cu caracter legislativ, format din reprezentanţi ai diferitelor profesii şi categorii sociale. Votată într-o atmosferă de entuziasm, Rezoluţia a devenit, astfel, documentul istoric prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român: România Mare. Cei peste 100.000 de participanţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia adunaţi pe Câmpul lui Horea au aprobat cu aclamaţii entuziaste hotărârea de unire necondiţionată şi pentru totdeauna a Transilvaniei cu România, notează ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, 2003).

Trebuie amintit faptul că în ziua în care Adunarea Naţională de la Alba Iulia adopta istorica hotărâre, regele Ferdinand şi regina Maria intrau în Bucureşti, după doi ani de refugiu la Iaşi. Astfel, Bucureştiul a redevenit capitala României întregite. Ziarul Mişcarea, în articolul ”Plecarea Suveranilor”, din 16 noiembrie 1918, consemna următoarele: ”Pentru vechea capitală a Moldovei se încheie un capitol de istorie. Porţile Iaşului s-au deschis larg acum doi ani pentru a primi pe Suverani, care veneau cu drapelul şi oştirea ţării, pentru a duce mai departe lupta pentru înfăptuirea visului secular al românismului. Erau zile de restrişte şi durere. Aici însă, pe pământul binecuvântat al Moldovei, în cetatea lui Ştefan cel Mare şi a lui Cuza-Vodă, Regele şi Regina au trăit zilele cele mai grele, dar şi cele mai mari din viaţa poporului român.” (”Istoria românilor”, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, 2003).

Prin Decretul-lege nr. 3631 din 11/24 decembrie, publicat în ”Monitorul Oficial” nr. 212 din 13/26 decembrie, se consfinţea pe plan intern unirea: ”Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba Iulia de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururi unite cu Regatul României”, conform volumului amintit mai sus.

Regele Ferdinand şi regina Maria au întreprins, în mai 1919, un lung turneu în Transilvania, oprindu-se la Braşov, Făgăraş, Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Brad, Ţebea, Câmpeni, Turda, Cluj, Bistriţa, Careii Mari, Baia Mare, Oradea. Au fost însoţiţi de Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent şi de alte oficialităţi. S-au bucurat de o primire călduroasă, adesea entuziastă, consemnează Ioan Scurtu în volumul ”Istoria Românilor în timpul celor patru regi (1866-1947) Ferdinand I” (vol. II, Editura Enciclopedică, 2004).

La 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia, a avut loc solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. Însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oţel a regelui Carol I, ce amintea de Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh. În Proclamaţia către ţară, regele Ferdinand afirma, între altele: ” (…) mă închin cu evlavie memoriei celor care, în toate vremurile şi de pretutindeni, prin credinţa lor, prin munca şi prin jertfele lor, au asigurat unitatea naţională; şi salut cu dragoste pe cei care au proclamat-o într-un glas şi o simţire, de la Tisa până la Nistru şi până la Mare”, notează volumul amintit anterior.

Parlamentul României a hotărât, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, potrivit www.cdep.ro.

Între 1866, anul în care principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul de credinţă în faţa Adunării Constituante, a Locotenenţei Domneşti şi a Guvernului, fiind proclamat Domnitor al României, sub numele de Carol I (domnitor, 1866-1881; rege 1881-1914), şi momentul abdicării regelui Mihai I (1927-1930; 1940-1947), la 30 decembrie 1947, Ziua Naţională a României se sărbătorea la 10 Mai, cu mult fast.

Ziua abdicării regelui a marcat începutul dictaturii comuniste în România, care a fost proclamată republică populară. Începând cu anul 1948 şi până la 23 august 1989, ziua de 23 august a fost sărbătorită drept Zi Naţională a României. La 23 august 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, România ieşea din alianţa cu Puterile Axei (Germania, Italia şi Japonia), declara încetarea unilaterală a războiului împotriva Aliaţilor (Franţa, Imperiul Rus, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii) şi declara război Germaniei naziste şi Ungariei horthyste.

Primul 1 Decembrie ca Zi Naţională a României a fost marcat la Alba Iulia, la 1 decembrie 1990. De atunci, în fiecare an, atât în Bucureşti cât şi în majoritatea oraşelor din întreaga ţară au loc parade militare şi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar şi alte manifestări.

Sursa – Agerpres

DOCUMENTAR: 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 27 martie 2018, 07:56

Marţi, 27 martie, se împlinesc 100 de ani de Unirea Basarabiei cu România, eveniment ce a reprezentat un moment esenţial pentru anul istoric 1918, care a culminat cu Marea Unire a tuturor românilor de la 1 decembrie. Din nefericire, istoria a consemnat existenţa, sub un singur stat, a celor două teritorii separate de Prut, timp de doar 22 de ani, la 28 iunie 1940, un ultimatum al guvernului sovietic, care urmărea punerea în aplicare a pactului Hitler-Stalin, fiind adresat României, consemnând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică.

La 18/28 octombrie 1806 izbucnea Războiul ruso-turc, iar țarul Rusiei, Alexandru I, a ordonat trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române.

Deşi reprezentanţii Imperiului Rus declarau că nu au nici cea mai mică intenție să cucerească ceva de la Turcia, ci urmăreau doar „prevenirea intenției lui Bonaparte, exprimată de ambasadorul său la Constantinopol, de a trece armata franceză prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru”, cu ocazia semnării Tratatului de la Tilsit din 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia și Franța și după întâlnirea de la Erfurt dintre Alexandru I și Napoleon, țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene – Valahia și Moldova – în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din perioada 1806-1812.

În octombrie 1811, la Giurgiu, rușii au înaintat propuneri de pace, în condiţiile în care armatele otomane fuseseră înfrânte la Ruse și Slobozia, propuneri care prevedeau ca „principatele Moldova, „Valahia Mare” și „Mică” și partea din vestul Moldovei (ceea ce turcii numeau „Bugeac”) să se alipească „pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor”, specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii”.

În acest context, Constantinopolul a refuzat ferm propunerile țariste inițiale, Rusia urmând să se mulţumească cu ocuparea „doar” a teritoriului Principatului Moldovei, între Siret și Nistru.

Însă, după ce situaţia frontului aducea veşti bune pentru Imperiul Țarist, acesta cerea întreg teritoriul dintre Prut și Nistru.

Ca urmare, cele două părţi semnau, la 16/28 mai 1812, Tratatul de Pace de la București, în hanul lui Emanuel Marzayan, mai cunoscut sub numele de Manuc Bei, vestit negustor, diplomat şi hangiu, considerat, în acele timpuri, drept unul dintre cei mai avuţi moşieri din Balcani.

Tratatul cuprindea 16 articole publice și două articole secrete, iar la articolele 4 și 5, Imperiul Otoman ceda Imperiului Rus un teritoriu de 45.630 km², cu 482.630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, adică ținuturile Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Cârligătura, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul – adică un teritoriu care până atunci nu avusese o unitate administrativ-geografică.

Conform istoricilor şi juriştlor, actul de anexare a Moldovei orientale de către Imperiul Țarist a fost inconsistent juridic, neconform cu practica şi normele internaționale de drept, teritoriul respectiv nefiind parte a Imperiului Otoman.

Un an mai tâtziu, autoritățile țariste au denumit noua regiune ocupată, „gubernia Bessarabia”.

După ce, la început, țarul Alexandru I a încercat să câștge simpatia noilor supuși prin asigurarea unor condiții de dezvoltare autonome a provinciei, la scurtă vreme s-a trecut la reorganizarea Basarabiei, populația fiind supusă politicii de rusificare. Atât româna cât și rusa au fost pentru început, limbi folosite în administrația locală, însă, treptat, limbii ruse a început să i se acorde o tot mai mare importanță, din anul 1828, toate actele oficiale erau redactate şi publicate doar în limba rusă, iar româna a rămas limbă de predare în învăţământul public până în anul 1842, devenind apoi obiect de studiu secundar.

La 9 februarie 1866, autoritățile imperiale au interzis studierea limbii române, sub pretextul că folosirea ei „urmărește alte scopuri”, iar în 1871, țarul a emis un ucaz „asupra suspendării studierii limbii române în școlile din Basarabia”.

În februarie 1917, în Rusia avea loc Revoluția ale cărei consecinţe au fost abdicarea țarului Nicolae al II-lea – cel care provocase o mare nemulţumire prin modul în care conducea țara și, în mod particular, de tot mai adânca implicare în luptele Primului Război Mondial – , dar şi încetarea ostilităților dintre Rusia și Puterile Centrale.

Drept urmare, în zilele de 6 şi 7 februarie 1917, în Basarabia a fost convocat un congres al reprezentanților locuitorilor de la sate, care a votat o moțiune care a cerut autonomia și formarea unei adunări legislative, urmat de congrese ale clerului, învățătorilor și ale soldaților, toate aceastea cerând autonomia pentru fosta gubernie.

La 3/16 martie 1917, Adunarea generală a zemstvei – adunare conducătoare – din Bălți cerea „unirea Basarabiei cu regatul României”, urmată, la 13/26 martie, de o cerere similară venită din zemstva din Soroca.

În acest timp, la 16/29 martie, în Sfatul Țării, deputații minoritari au cerut arestarea celor din zemstve care au votat unirea, consecinţa fiind inderdicţia aplicată zemstvelor de a adopta astfel de acte.

A urmat, în aprile 1917, crearea Partidului Național Moldovenesc, sub conducerea lui Vasile Stroescu, care milita pentru autonomia Basarabiei, iar la 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei, care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială.

Între 23–27 octombrie 1917, a avut loc consiliul ostășesc din Basarabia, care a proclamat autonomia și a dispus constituirea Sfatului Țării ca organ legislativ, în care au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind desemnmaţi de către de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale.

Ca structură, Sfatul ţării cuprindea 156 deputați, din care 105 erau moldoveni, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec.

La 21 noiembrie/4 decembrie 1917, avea loc prima ședință a Sfatului Țării, în care preşedinte a fost desemnat Ion Inculeț şi în care a fost proclamată, cu votul majorităţii, Republica Democratică Federativă Moldoveană, între Prut și Nistru.

Deşi, în contextul previzibilei prăbușiri a Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești puneau stăpânire pe Basarabia, ceea ce a făcut ca, la 13 ianuarie 1918, armata română să fie chemată în Basarabia, pentru a pune capăt acestei stări, la 24 ianuarie/6 februarie 1918, Sfatul Țării, declara independența Republicii Moldova.

Problema Basarabiei s-a complicat după ce, la începutul tratativelor de pace de la Buftea-Bucureşti, din 20 februarie/5 martie 1918, guvernul ucrainean – care încheiase deja o pace separată cu Puterile Centrale – a trimis o notă în care se sublinia că „Basarabia, din punct de vedere etnografic, economic şi politic, formează o unitate indivizibilă cu teritoriul Ucrainei”. Drept urmare, guvernul Ucrainei cerea să i se admită participarea la tratativele de pace, arogându-şi dreptul de a include deputaţi basarabeni în propria delegaţie şi neacceptând delegaţia Basarabiei independente. Ministrul de Externe german, Kühlmann, considera pretenţiile ucrainene ca fiind neîntemeiate, drept urmare, cererea guvernului de la Kiev a fost ignorată, iar istoria consemna atunci semnarea Tratatul preliminar de pace de la Buftea-București, de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei.

În martie 1918, o delegație a Sfatului Țării, compusă din Ion Inculeț, Pantelimon Halippa și Daniel Ciugureanu s-a deplasat la Iași, având o discuție cu noul prim-ministru Alexandru Marghiloman, în care acesta le-a cerut reprezentanților Sfatului Țării să se pronunțe asupra unirii, subliniind faptul că Basarabia nu poate subzista singură. Au urmat consultări ale lui Marghiloman cu miniștrii țărilor aliate, aflați la Iași, atitudinea cvasiunanimă fiind cea de sprijin pentru realizarea unirii.

La 11 martie 1918, Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, adresa o telegramă regelui Ferdinand I, în care arăta:

„M.S. Regelui – Iași,

În numele Sfatului Țării, care reprezintă poporul românesc din Basarabia desrobit de jugul secular, aduc Majestății Voastre expresiunea credinței neclintite a întregului popor românesc din România Răsăriteană, care în unire cu țara-mumă vede chezășia desvoltărei sale libere, calea neîmpiedicată spre cultura națională și dreptatea socială.

– Al Majestății Voastre prea plecat servitor, –

Ioan Inculeț,

Președintele Sfatului Țării din Basarabia”.

Tot în 11 martie 1918, un interesant studiu intitulat „Basarabia” a fost redactat de istoricul american William Howell, în care acesta reda o imagine de ansamblu a Basarabiei, subliniind caracterul românesc al acestui teritoriu şi faptul că până în 1812 a făcut parte integrantă din Principatul Moldovei. Importanţa deosebită a acestei lucrări constă în faptul că este extraordinar de bine documentată şi prezintă în mod riguros ştiinţific evoluţia istorică a Basarabiei în caracterul ei românesc. Totodată, autorul delimitează, în conformitate cu adevărul istoric, graniţele acestui teritoriu cedat de turci în 1812 Imperiului ţarist, precizând că limita sudică a Basarabiei se afla pe ţărmul Mării Negre. Studiul argumentează, chiar, evoluţia teritoriului dintre Prut şi Nistru spre Unirea cu patria-mamă România, concluzia autorului fiind că Unirea Basarabiei cu România este în concordanţă cu principiul autodeterminării.

La 22 martie/4 aprilie, a avut loc ședința guvernului român în care s-a luat în dezbatere și problema Basarabiei, iar de partea cealaltă, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României.

La 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, fiind însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, participând, o zi mai târziu, la ședința solemnă a Sfatului Țării, în care şeful guvernului român a rostit un discurs în care a prezentat necesitatea unirii, apoi a părăsit sala, lăsând Sfatul Țării să delibereze asupra propunerilor guvernului român. În continuarea şedinţei, deputatul Blocului Moldovenesc, Ion Buzdugan, a dat citire declarației prin care se propunea unirea, documentul fiind citit și în rusește de către deputatul Vasile Cijevski.

La 27 martie 1918, Sfatul Țării a hotărât, prin vot nominal deschis, în favoarea Unirii cu România, din cei 135 de deputați prezenți, 86 votând în favoarea Unirii, 3 împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți.

Declaraţia de Unire a Sfatului Țării arată că:

„Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România”, documentul fiind semnat de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretar.

După aflarea rezultatului, în Sfatul Ţării au fost invitați prim-ministrul Alexandru Marghiloman și delegaţia sa, iar prim-ministrul a declarat: „în numele poporului român și al regelui său, Majestatea sa Ferdinand I, iau act de hotărârea Sfatului Țării și proclam Basarabia unită, de data aceasta pentru întotdeauna, cu România una și nedivizibilă.”

Declarația Unirii votată de către Sfatul Țării, enumera şi câteva condiţii pentru acest act iostoric, printre acestea aflându-se următoarele:

– Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;

– Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;

– Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;

– Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;

– Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;

– Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;

– Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;

În 30 martie/12 aprilie 1918, după întoarcerea premierului român la Iași, s-a sărbătorit Unirea Basarabiei cu România, iar Decretul regal de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România a fost datat 9/22 aprilie 1918.

La 2 aprilie 1918, Ion Inculeț și-a dat demisia din conducerea Sfatului Țării, fiind numit ministru fără portofoliu pentru Basarabia în guvernul Marghiloman, președinte al Sfatului Țării fiind numit omul politic Constantin Stere (între 2 aprilie 1918 – 25 noiembrie 1918).

Tratatul de pace negociat la Buftea, a fost semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la Palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar. Însă prin tratatul de pace au fost acceptate condiții dure pentru ţara noastră, câteva dintre acestea fiind:

-România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud („Cadrilaterul”) și o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja „Cadrilaterul” în decembrie 1916; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea României, urmând să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior

-România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;

-România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere, iar șantierele navale intrau în stăpânirea statului german

– dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre.

Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit, oricum, mărit din război.

Tratatul a fost ratificat de Parlamentul României (la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat), dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I, dispozițiile sale au intrat în vigoare timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de nerăbdare, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, situaţie care a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României.

În Basarabia a urmat cea de-a doua sesiune a Sfatului Țării, între 25-27 noiembrie 1918, sub conducerea lui Pantelimon Halippa, în care a fost aprobată reforma agrară pentru Basarabia, a fost votată o moțiune prin care aproba unirea Basarabiei fără condiții cu România, apoi, la 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat, deschizând calea unei uniri necondiţionate pentru o integrare ireversibilă în cadrul statului român întregit.

A urmat actul istoric de la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, care a consfinţit unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș și Sătmar cu Regatul României.

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia, în care au fost aleși 90 de deputați și 35 de senatori, iar la 20 decembrie 1919, aceștia au votat, alături de reprezentanții altor regiuni românești, ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Țării, de Congresul Național din Transilvania și de Congresul Național din Bucovina, iar la 29 decembrie 1919, Parlamentul României întregite a votat legile de ratificare ale Marii Uniri

Timp de 22 de ani, Basarabia a fost parte a României, fiind ferită de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, deportărilor…

În 28 iunie 1940, Armata Roșie avea să ocupe Basarabia, un teritoriu care va rămâne pe veci pământ românesc. Cel mai probabil, România nu va fi niciodată împlinită ca naţiune, până când toate inimile ce simt româneşte, de pe ambele maluri al Prutului, nu vor fi unite, din nou, sub acelaşi drapel. Fiindcă istoria, limba şi pământul sunt pilonii fundamentali pe care se sprijină existenţa neamului românesc.

Sursa – rador

CONSTANȚA/FOTO: Simpozion pe tema unirii Basarabiei cu România la Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 26 martie 2018, 09:27

Cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România, Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân” organizează simpozionul cu tema „100 de fire tricolore care ne unesc”.

Este prezentă şi o delegaţie formată din unsprezece directori de licee din Chişinău, în vederea încheierii unor parteneriate cu licee constănţene.

Manifestarea a început cu conferinţa intitulată „Centenarul Unirii Românilor”, urmată de o masa rotundă şi întâlniri bilaterale la sediul liceelor semnatare ale parteneriatului.
Ziua de marţi este dedicată concretizării înfrăţirii între licee, dar şi unei vizite la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie.

Centenarul Marii Uniri – cu sufletul şi gândul la Basarabia – este numele evenimentului găzduit tot astăzi, la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa.

Participă reprezentanţi ai Organizaţiei Studenţilor Basarabeni din Constanţa, ai Asociaţiei Cultul Eroilor Regina Maria, dar şi de la Unviersitatea Ovidius şi Academia Oamenilor de Ştiinţă din România.

99 de ani de la Unirea Basarabiei cu România

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 27 martie 2017, 08:07

Astăzi se împlinesc 99 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, iar în ţara noastră este primul an în care această zi este oficial sărbătoare naţională.

Legea, iniţiată de deputatul Eugen Tomac şi adoptată de parlament în urmă cu aproape două săptămâni, prevede organizarea de evenimente şi manifestări publice, ca şi arborarea drapelului României pe toate clădirile instituţiilor publice.

La Chişinău, sute de oameni au participat, ieri, la Marşul Tricolorului.

Ei au întins pe străzile capitalei Republicii Moldova un drapel de 100 de metri lungime şi au scandat lozinci unioniste, precizează Radio Chişinău.

La Bucureşti, peste 40 de studenţi de la universităţi din Republica Moldova vor participa, de la ora 11:00, la o masă rotundă organizată de Guvernul României, la care vor fi prezenţi şi reprezentanţi ai mediului academic din cele două ţări.

Şi la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi se va desfăşura o masă rotundă, organizată de Liga Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni din Galaţi.

Amintim că la 27 martie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău hotăra, prin majoritate absolută de voturi, unirea Republicii Democratice Moldova cu Regatul României, după 106 ani de ocupaţie ţaristă.

Sursa – rador.ro

158 de ani de la Unirea Principatelor Române

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 24 ianuarie 2017, 07:08

Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

Unirea a fost legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Procesul, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului 1859 liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală.

În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.

După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

NEPTUN: Manifestaţie pentru unirea României cu Republica Moldova

Publicat de Bogdan Comșa, 22 septembrie 2015, 12:04

La Neptun are loc, la această oră (12.00), o manifestaţie paşnică în favoarea unirii României cu Republica Moldova.

Acţiunea are loc concomitent cu şedinţa comună a guvernelor celor două ţări, care are loc în staţiunea de pe litoral.

La manifestaţie participă aproximativ 120 de persoane, care scandează lozinci şi poarte bannere cu mesaje pro uniune. Printre afişe s-a putut vedea şi unul cu un îndemn adresat procurorilor anticorupţie: „DNA, treci Prutul!”.

Jandarmii supraveghează zona cu stricteţe şi au realizat un cordon de siguranţă, după ce participanţii la acţiune au reuşit să treacă, la un moment dat, de ei.

Iohannis impresionat de efortul tinerilor moldoveni

Publicat de , 12 iulie 2015, 16:12

„Sunt foarte impresionat de drumul pe care îl fac tinerii de la Chișinău la București. Din păcate, nu voi fi în țară și nu îi pot întâmpina la Palatul Cotroceni, dar fiți convinși că mi-ar fi făcut o reală plăcere”, a scris președintele pe Facebook.

În opinia șefului statului, prin gestul lor, tinerii „au dovedit, cu toată forța unei generații care se simte profund europeană”, că România și Republica Moldova au ”o destinație comună”.

„Vom dovedi tuturor că, oricât de mult efort va trebui să depunem și oricât va dura, ne vom împlini visul de a fi împreună în Europa. Sunt convins că oamenii de pe cele două maluri ale Prutului se vor regăsi într-o bună zi nu doar în Uniune, ci și în comuniune. Vă mulțumesc pentru efortul vostru!”, a adăugat Iohannis.

Tinerii moldoveni vor unirea cu România

Publicat de , 12 iulie 2015, 15:27

O mie de tineri, care au pornit pe jos din Chișinău spre București, vor mărșălui alături de cei care îi vor aștepta duminică, la ora 14,00, la Piața Universității, spre Palatul Cotroceni, unde îi vor cere președintelui Klaus Iohannis urgentarea procesului de reunificare, potrivit unui comunicat remis de Platforma Unionistă Acțiunea 2012.

„Tinerii din Marșul lui Ștefan cel Mare au plecat din Chișinău spre București duminică, 5 iulie, imediat după Marea Adunare Națională și au mers pe jos, cu drapele tricolore, prin temperaturi caniculare și furtună, pentru a ajunge astăzi la Prut, unde au refăcut celebrele Poduri de Flori”, relevă comunicatul difuzat sâmbătă.

Potrivit acestuia, participanții la marș pleacă duminică din gara Iași spre Capitală cu trenul, care va opri în Vaslui, Bârlad, Tecuci, Focșani, Râmnicu Sărat, Buzău, Mizil, Ploiești, București.

„Acești tineri poartă în suflete flacăra dorinței de Unire și au nevoie de tot sprijinul românilor pentru a o duce aprinsă la Cotroceni! Veniți, români, să vă întâmpinați frații de pe celălalt mal al Prutului! Acum, mai mult ca oricând, au nevoie de voi!”, a declarat George Simion, președintele Acțiunii 2012, citat în comunicat.

– See more at: http://stiri.tvr.ro/tinerii-basarabeni-care-marsaluiesc-pentru-unirea-moldovei-cu-romania-au-ajuns-in-bucuresti_62771.html#sthash.AT5sKYS5.dpuf

Unirea Basarabiei cu România, sărbătorită la Constanţa

Publicat de Bogdan Comșa, 27 martie 2015, 17:58

Studenții Basarabeni din Constanța organizează a VIII-a ediție a Festivalului „Basarabia”, la aniversarea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918.

Până duminică, au loc diferite manifestări la Universitatea “Ovidus” din Constanţa, sub îndemnul „Hai să facem istoria să învie!”.

Festivalul are ca scop promovarea identităţii naţionale şi a aparenţei româneşti în rândul tinerilor basarabeni din Constanţa şi familiarizarea constănţenilor cu valorile de peste Prut.

În Constanţa sunt stabiliţi aproximativ 200 de elevi, studenţi, masteranzi şi medici rezidenţi veniţi din Republica Moldova.

De asemenea, mai mulţi angajaţi şi antreprenori trăiesc în Constanţa, oraşul care le-a devenit casă.

Marş pentru unirea Republicii Moldova cu România

Publicat de Adina Sîrbu, 13 octombrie 2014, 08:41

Mii de oameni, dintre care 1.000 de basarabeni, au participat ieri, în Bucureşti, la un marş pentru unirea Republicii Moldova cu România.

Marşul a fost organizat de Platforma Unionistă Acţiunea 2012, ai cărei reprezentanţi văd unirea ca singura soluţie pentru cetăţenii de peste Prut de a se alătura  valorilor occidentale,  în actualul context geopolitic în care Rusia vrea să-şi recapete influenţa din spaţiul ex-sovietic.

Potrivit organizatorilor, peste 52% dintre basarabeni sunt favorabili ideii unioniste.

La finalul marşului, organizatorii au cerut politicienilor să nu folosească tema în scopuri electorale, pentru că dezamăgirea populaţiei îi va afecta în mod direct.