Jurnalistul Laurențiu Despina va lansa la Biblioteca Județeană Constanța romanul ,,Când lacul a strigat”

Evenimentul va avea loc miercuri, 5 februarie 2025, de la ora 17:00.

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 31 ianuarie 2025, 17:19

Jurnalistul Laurențiu Despina va lansa la Biblioteca Județeană Constanța romanul ,,Când lacul a strigat” (Editura Coresi, 2025).

Evenimentul va avea loc miercuri, 5 februarie 2025, de la ora 17:00, în Sala de Evenimente și va fi prezentat de Ovidiu Dunăreanu, Președintele Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România, Diana Dobrița Bîlea, membră a Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România și Mihaela Andrei, redactor Radio România Constanța.

Laurențiu Despina este constănțean, inginer de profesie, absolvent al Politehnicii bucureștene, dar mai mult pasionat de lumea cuvintelor decât cea a tehnicii. În 1991, a intrat în presa locală constănțeană, pentru care a lucrat la cotidianele „Cuget liber”, „Independentul”, la ediția locală a cotidianului „Jurnalul Național” sau în calitate de corespondent la ziarul „Adevărul”. De asemenea, a scris în blogul personal „Ministerul Bunului Simț” (2012-2017), iar în perioada 2018-2020 a redactat articole pentru revista „Datina”, a Centrului cultural „Teodor Burada”. Din anul 2019 este redactor la Radio România Constanța.

Este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) și, de asemenea, al Cenaclului literar „Mihail Sadoveanu”, din Constanța

În 2018, a publicat la Editura “Ex Ponto” romanul „Copacul cu frunze de caiet”, o poveste emoționantă despre pierdere, iubire și legăturile misterioase care ne răscolesc, roman reeditat și apărut la începutul acestui an, iar în anul 2022, cartea (auto)biografică „Vreau să joc”, la Editura „Pilot Books”, (despre viața și cariera sportivă a fotbalistului Ionuț Rada). Acum, la început de Făurar, el vine în fața publicului cu al doilea său roman, “Când lacul a strigat”, o carte-pledoarie pentru decizii de suflet pe care, uneori, fiecare dintre noi trebuie să le luăm.

Dragă Mihai…

Publicat de Adina Sîrbu, 15 ianuarie 2025, 11:44

Dragă Mihai,

Nu ți-am mai scris de mult timp, dar sper că ești bine, sănătos. Nu zâmbi. Nu înseamnă că dacă ai plecat, ai și murit. Ți-am mai spus, pentru noi, cei care ne hrănim cu liniștea lacului tău, pentru noi, zic, ai rămas veșnic, trebuie să te obișnuiești cu asta, oricât de modest ai fi. Lasă-ne pe noi să zâmbim și să fim nostalgici când vorbim de tine, este darul nostru de suflet pe care ni-l mai permitem.

… Îți scriu de la Kustenge, târgul acela provincial pe ulițele căruia ți-ai plimbat pașii până când ai descoperit marea și apoi nu mai voiai să te lași dus. Orașul este la fel de nehotărât, doar marea, parcă, îl ține să nu alunece și mai mult. Știu că tu mă înțelegi, ai fost și ai rămas un bijutier de slove. Orașul și noi toți suntem nehotărâți. Pașii noștri nu mai au plutire, ci doar o apăsare haotică prin colb, departe de dragoste. Tu iubeai la fiecare călcătură. Îți plăcea să mergi iubind. Acum, mersul tău inundă cu iubire câmpiile care te primesc cu generozitate, bucuroase că au ca oaspete un așa mare poet, numai bun să le mai organizeze și lor viețile culturale, jurnalele și, pe ici, pe colo, câte un cenaclu. Mă amuz imaginându-mi stupoarea întâlnirii lor cu tine, șușotindu-și minunea prin ierburile grase.

Marea întreabă de tine. Bate în țărm și tot așteaptă să-i deschizi, dar statuia este inertă, neînduplecată. Seamănă cu tine, dar nu ești tu. Doar tu erai bun să vorbești cu ea. Sau poate, Mihai, chiar și acum, unde vă mai vedeți pe furiș, cum vă mai alinați dorul unul de altul? Pot să mă gîndesc la orice, mi-e greu să cred că ai părăsit-o. La cât ești de ingenios, știu că ai vorbele pregătite să ascunzi ceva tainic în fiecare val și să ocolești curiozitatea atâtor poștași de ocazie. „Ce e val, ca valul trece”… nu spuneai tu? Vorbele tale, acum duse, acum aduse, acum duse și un val mai încolo acum aduse, vorbele tale, sunt valurile tale, vorbele tale sunt valurile ei și marea sau tu sunteți tot una.

Anul ăsta împlinești 175 de ani. Două secole fără un sfert, cum ar spune clepsidrele. Cum îți sună? E mult, e puțin pentru tine? Cred că ne vei învinge și pe noi, vei rămâne, la un moment dat, doar tu și cu Timpul, să vă luați la întrecere. Dar nu-l văd bine nici pe el. El are de partea lui clipele, tu ai dorul și cuvintele. Și-o dragoste mare. Vei deveni un asteroid de care Pământul se va îndrăgosti iremediabil, așteptând, implorând lovitura care-l va ferici. Dar tu te-ai risipit în universalitate, ești trecător prin viețile noastre, suntem cu toții vreo 8 miliarde, iar noi, cei de acasă, te iubim cel mai mult. Și tu știi asta. De aceea te-așteptăm să ne vii.

Când mai treci pe aici, lasă un val pe țărm, să știm că ai fost din nou acasă. Cum nu poți? Tu poți orice. Iar marea doar pe tine te ascultă. Va rupe din trupul ei un val, un singur val, doar al tău, și-l va lăsa pe mal să-l contemplăm de fiecare dată când ne este dor de tine. Va fi un țărm plin de oameni, îți imaginezi cred cum vom sta în rugă, dar nu vom scoate niciun cuvânt, ci vom aștepta să te trezești, să ne spui cum ți se pare lumea de azi în care am ajuns. Noi să îți spunem că ești neschimbat, că ești bun, că ești mare, că nici măcar nu ai albit, că avem nevoie de tine, înțelege asta, ți-am mai spus și nu o să obosesc să o repet. Că, vezi tu, dragă Mihai, „La valul care-a răsărit, nici calea nu-i atât de lungă, întindem mâna cu sfială, și iată-te aici, te-am regăsit”, născut din apă cu sare și câteva neliniști, poate doar un pic obosit după atâtea zăpezi pe care le-ai învins și ele te-au nins cu lumina lor. Valurile sunt doar niște mici riduri, dar în definitiv ești un bărbat în toată firea, este ceva normal, ai pe mai departe ceva albastru în privire, în căutătura ta, neschimbată și acum, prin ochii tăi se vede marea, prin părul tău se pierd zefire de doruri multe, pe gură ai poezie coaptă, dulce și bună de cules, ești un bărbat bine de care și duduia Veronica ar avea nevoie să-i repare ferestrele sufletului său.

…Dragă Mihai, e ziua ta, dar nu ți-am luat nimic. Nu cred că te mai încântă micile atenții pământești, pervers de lumești. Știu că cel mai mult îți place să primești bucurie. Dacă aș fi putut, aș fi vrut să-ți ofer o mantie de stele, dar tu ești mare de la o clipă la alta. Niciodată nu te va putea cuprinde pe de-a-ntregul. Acceptă în schimb bucuria că ești al nostru și ești mereu binevenit acasă. Degetele noastre vor răsfoi frenetic ceva din tine, așa că vei fi mângâiat și alintat, iar în noi va bate întotdeauna un val de mare, acel val al tău, din apă, sare și neliniști, valul care, spre deosebire de toate celelalte, nu trece, ci stă acolo, de veghe, la țărmul mării care poartă numele tău.

Laurențiu Despina

Târgul de Carte Gaudeamus Radio România, ediţia Bucureşti, îşi deschide porțile, miercuri, la Romexpo

Scriitorul Mircea Cărtărescu este președintele de onoare al acestei ediții.

Publicat de Adina Sîrbu, 3 decembrie 2024, 17:23

În intervalul 4-8 decembrie se va desfăşura, la Bucureşti, Târgul de Carte Gaudeamus. Cel mai citit târg de carte, de la cel mai ascultat radio, vă aşteaptă, în Pavilionul B2 de la Romexpo, cu un adevărat regal literar.

Președintele de onoare al acestei ediții va fi Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori români contemporani. Poet, prozator, eseist, critic literar, publicist și profesor universitar, Mircea Cărtărescu este deținătorul a numeroase premii literare naționale și internaționale, și în mod incontestabil, unul dintre scriitorii preferați ai publicului Gaudeamus, care i-a desemnat adeseori operele drept „cea mai râvnită carte a târgului”.

Peste 200 de participanți, sute de evenimente editoriale și zeci de mii de titluri, multe dintre ele prezentate aici în premieră, vă dau întâlnire, în prag de Sărbători, la Târgul de Carte Gaudeamus Radio România, ediția București 2024.

Deschiderea oficială a ediției cu numărul 31 a târgului va avea loc miercuri, 4 decembrie, la ora 12.00, la standul Radio România din incinta târgului, iar programul de vizitare va fi zilnic, între orele 10.00 si 20.00.

Vineri, 6 decembrie, de la ora 16,00, în cadrul târgului, va fi prezentat volumul „TEZAURUL DE SCULPTURI DE LA TOMIS – CONSTANȚA”.

Lansat de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța la finele lui noiembrie, catalogul „Tezaurul de sculpturi de la Tomis – Constanța” readuce în atenție valorosul depozit de artefacte descoperite întâmplător la Constanța, în anul 1962, devenit emblematic pentru spațiul tomitan. Prin acest proiect, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța a avut posibilitatea de a atrage atenția, din nou, asupra patrimoniului istoric extraordinar existent în Dobrogea și de a facilita apropierea publicului larg de prețioasele vestigii ale trecutului.

Un alt eveniment editorial în cadrul Târgului Gaudeamus va avea loc pe 7 decembrie, de la ora 18.00. Laurențiu Despina, redactor la Radio Constanța, își va lansa romanul intitulat „Când lacul a strigat”.

Invitați vor fi Mihaela Măcelaru și Vasile Poenaru, iar moderator – Gina Micloș.

Programul de evenimente și toate detaliile ediției București 2024 a Târgului Gaudeamus le găsiți pe www.gaudeamus.ro.

Cât de receptivi sunt cetăţenii, dar şi autorităţile publice, în privinţa digitalizării

Publicat de Doina Sirbu, 21 aprilie 2023, 07:58

Ultimii ani au impus necesitatea schimbării modului de relaționare a cetățenilor cu autoritățile publice. Perioada de pandemie a avut și părțile ei bune, în sensul că a urgentat această reconfigurare a relației client, ca beneficiar de servicii, cu autoritățile publice, dar este nevoie de mult mai mult.

Firmele de software au simțit provocarea momentului și, cu ceva deschidere din partea autorităților locale, se pot găsi soluții benefice, care să faciliteze demersul cetățenilor pentru „evadarea” din fața clasicului ghișeu. Laurențiu Despina a dialogat despre digitalizare în administrația publică, cu Florian Robitu, director de vânzări al unei companii de software.

Se discută de ani buni de digitalizare, de debirocratizare, există chiar și soluții, unele deja implementate, dar care este marele beneficiu, cuantificabil și perceptibil de clienți, de beneficiari?

Florian Robitu: Cel mai mare beneficiu adus de digitalizare s-a văzut în perioada de pandemie, atunci când cu toții am fost constrânși să stăm în casă. Dar viața merge înainte, a mers înainte și am avut nevoie de diverse situații, documente relaționate cu autoritățile publice locale. Deci, principalul beneficiu al digitalizării pentru cetățeni și nu numai pentru autorități, este faptul că îți permite să relaționezi în continuare cu autoritățile publice fără să fii nevoit să te deplasezi la sediul/sediile respectivelor autorități publice. Asta aduce odată un beneficiu de timp pentru mine, ca cetățean, care lucrez poate de dimineață până seara și nu am timp, nu pot să plec în timpul programului să depun un document, o cerere la Primărie pentru orice. Pot să fac lucrul acesta acasă, confortabil, seara, în weekend, nu mai sunt constrâns de programul respectivei instituții.

Ați vorbit, din punctul de vedere al beneficiarului, al clientului, de servicii de administrație publică, dar cât de receptivă este administrația publică la astfel de soluții?

Florian Robitu: Surprinzător, cred că ăsta este momentul. Autoritățile publice locale sunt foarte receptive la implementarea unor astfel de soluții, cel puțin în ultimii ani de zile și datorită fondurilor europene și trebuie să spunem lucrul ăsta, e un ajutor foarte important, aceste fonduri care au venit și vin în continuare. Toate aceste fonduri au ajutat și ajută autoritățile publice din România, locale și centrale, să-și informatizeze și să-și digitalizeze activitatea.

Digitalizarea înseamnă și disponibilizare de personal?

Florian Robitu: Sub nicio formă. Dimpotrivă, digitalizarea înseamnă așa: că pui în mâna funcționarilor, dacă ne referim pe partea autorităților publice, pui în mâna lor instrumente moderne cu care lucrează. Adică, nu mai lucrezi cu pixul pe hârtie, lucrezi cu mouse-ul pe calculator.

În acest ritm de implementare a soluțiilor, în câți ani vedeți că se poate atinge un nivel satisfăcător în debirocratizare și dacă putem identifica de pe acum eventuale soluții futuriste, ceva cu adevărat revoluționar?

Florian Robitu: Noi am identificat deja soluții futuriste și am implementat, de fapt, astfel de soluții. Și aș aminti aici Funcționarul electronic, un funcționar virtual se numește Funcționarul electronic Antonia. Acesta este denumirea pe care clientul nostru, Primăria Cluj, a dorit să o dea acestui funcționar. Ce este funcționarul ăsta? Este o inteligență artificială. Este un funcționar care ajută 24h din 24h, 7 zile/săptămână cetățenii să le răspundă la diverse întrebări, să-i ajute în diverse situații legate de relaționarea cu municipalitatea și cu Primăria. În cât timp? Să știți că depinde într-adevăr și de receptivitatea mediului în care ne desfășurăm activitatea. Este foarte dificil să pot avansa un termen, să zic, 2 ani, 3 ani, 5 ani ș.a.m.d. Dar, eu cred, că dacă mergem în ritmul acesta, în câțiva ani de zile vom ajunge la un nivel suficient de consolidat de digitalizare a activității autorităților publice, care să ducă într-adevăr la o receptivitate în mediul în care ne desfășurăm activitatea și să percepem, eu ca cetățean, dvs., mediul de afaceri, să percepem într-adevăr că autoritatea respectivă este acolo să mă ajute, nu doar să mă încurce în desfășurarea vieții.

Am vorbit despre debirocratizare, despre toate aceste soluții inovatoare. Cum stăm cu receptivitatea în zona de sud-est, vis-à-vis de acest subiect? Constanța, Tulcea, există proiecte implementate, există inițiativă?

Florian Robitu: Noi avem proiect implementat în Constanța, la Consiliul Județean, avem proiect implementat în Tulcea, la Consiliul Județean. Sunt autorități publice reprezentative pentru zona de sud-est a României, unde avem proiecte și sunt receptive la astfel de proiecte și fac pași în zona digitalizării. Pași concreți.

Spuneți-ne, din punct de vedere financiar, ce ar însemna aceste proiecte, ce înseamnă implicarea sau receptivitatea autorităților publice locale?

Florian Robitu: Proiectele sunt proiecte foarte complexe sau sunt proiecte cu o complexitate suficient de mare. Depinde de la autoritate la autoritate ce obiective își propun, ce își doresc să rezolve cu astfel de proiecte. În general, bugetele pentru aceste proiecte sunt, să zicem, între 100 și 500.000 de de euro, cam ăsta este un buget rezonabil. Avantajul este că aceste finanțări sunt asigurate prin fondurile europene și este păcat să nu fie accesate și de fapt, eu ce vreau să subliniez este că în ultimii 3-4 ani de zile, autoritățile publice locale și centrale au accesat din plin aceste fonduri și au fructificat la maxim aceste finanțări.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: pixabay.com

“România se poate baza în continuare pe energie verde în proporție foarte mare din Dobrogea”, spune Sebastian Enache, managerul unei companii din domeniul energiei regenerabile

Publicat de Doina Sirbu, 24 martie 2023, 15:06

Tehnologiile viitorului, a celui care începe încă de azi, vizează nu doar noi forme de energie și mărirea capacităților deja existente, dar și posibilitatea de înmagazinare a energiei. Sistemele de baterii ar putea fi o soluție în acest sens, urmând a însoți fiecare nou proiect de producere a energiei din surse regenerabile.

O firmă constănțeană efectuează în momentul de față cercetări într-un proiect care vizează sisteme de baterii adiacente parcurilor eoliene și fotovoltaice. Laurențiu Despina a dialogat cu Sebastian Enache, managerul unei companii din domeniul energiei regenerabile.

În ultima vreme, discutăm tot mai mult de producerea energiei și, în mod special, a energiei verzi regenerabile, dar volumele în acest domeniu creează și inconveniente, atâta timp cât nu reușim să stocăm energia pe care o producem. De aceea, preocuparea pentru a găsi soluții viabile, apropo de acest aspect, este una cât se poate de firească și de actuală. Dar cum stăm la acest capitol? Există inovație?

Sebastian Enache: Bineînțeles că odată cu trecerea timpului, tehnologia a avansat și, iată, că din ce în ce mai mult tehnologia de stocare pe baterii este o tehnologie mai ieftină, mai flexibilă și ne poate ajuta zi de zi în stocarea energiei și a folosi energia într-un mod mai eficient, mai ales în parcurile eoliene și fotovoltaice.

Concret, în ce anume sunteți implicați?

Sebastian Enache: Noi dezvoltăm parcuri eoliene și fotovoltaice, le construim și, dacă anii trecuți, ne limitam doar la producerea de energie, odată cu 2023, la toate parcurile eoliene și fotovoltaice din Dobrogea, dar și din România, implementăm soluții de stocare cu baterii, care, pe termen scurt, mediu și lung ajută atât rețeaua energetică națională pentru o echilibrare mai bună, cât și să putem să livrăm energia atunci când este nevoie din surse regenerabile și ziua și noaptea.

Doar câteva caracteristici de natură tehnică, dacă ne puteți furniza.

Sebastian Enache: În general, bateriile sunt cea mai ieftină, în momentul de față, tehnologie de stocare. Ele au un preț rezonabil care să poată să susțină o investiție și în momentul acesta, chiar într-o piață energetică dificilă. De obicei, capacitatea de stocare pe care noi o proiectăm și o instalăm în parcurile eoliene și fotovoltaice este cel puțin 20% din capacitatea de producție instalată, ori un număr de minim 4 ore ca să putem regla pe un timp mai bun energia, cât și prețul acesteia.

Proiectul de care ne-ați vorbit, soluția tehnică pe care o propuneți, ar putea fi operațională în județul Constanța? Vorbeați de parcurile eoliene, mai precis, unde?

Sebastian Enache: Materia pe care o testăm va fi instalată în unul din parcurile noastre eoliene din zona Crucea și sperăm să fie operațională, începând cu iunie 2023. Este o investiție proprie care își propune să testeze diferite tehnologii de baterii pe care ulterior să le implementăm și în cealaltă parte.

Care este perspectiva în acest domeniu al regenerabilelor? Suntem pregătiți în acest moment? Vă întreb din punct de vedere logistic, al forței de muncă, al legislației.

Sebastian Enache: România este văzută în Europa ca una dintre țările în care se va instala printre cele mai mari capacități de energie regenerabilă în următorii ani. Până în 2030, estimările industriei sunt că între 7 și 10.000 de megawați noi de energie eoliană și fotovoltaică se vor instala peste tot în România, în toate județele. Și această capacitate nouă va genera cel puțin 15.000 de noi locuri de muncă, atât pentru activitatea de instalare, cât și activitatea de operare și mentenanță. Pentru toată aceasta, noi ne pregătim logistic atât pe zona de educare a forței de muncă și reconversie a forței de muncă din domenii care încet-încet își pierd avântul, cum ar fi mineritul sau alte domenii care vor suferi datorită tranziției energetice. Și această forță de muncă o absorbim și încercăm s-o absorbim, să fim parte din soluție și să o preluăm în zona de regenerabile. Totodată, această nouă capacitate din estimările noastre va fi în proporție de 65% instalată în parcuri fotovoltaice și 30% instalată în parcuri eoliene. Zona de energie eoliană va fi mai mult în estul României și în vestul României, iar capacitate fotovoltaică vedem o proporție egală în majoritatea județelor din România, putând crea astfel locuri de muncă la nivelul întregii țări.

Dacă puteți să focusați și pentru zona Dobrogei, cam cum ar sta lucrurile din punct de vedere al energiei regenerabile?

Sebastian Enache: În Dobrogea, care deja este un pol energetic destul de important, estimările noastre sunt că se vor mai instala cel puțin 2000-3000 de megawați de energie eoliană, pentru că zona are un potențial imens. Bineînțeles, zona de eoliene offshore este în discuție și dacă legea va trece anul acesta, se vor demara diverse proiecte și în energia eoliană offshore, care totuși durează între 7 și 9 ani pentru un proiect de la început la sfârșit. Totuși, Dobrogea putem spune că va continua să fie unul din liderii energetici ai României. Și odată cu Transelectrica, care are în plan întărirea mai multor linii, putem spune că România se poate baza în continuare pe energie verde în proporție foarte mare din Dobrogea.

Redactor:Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: pexels.com

Ce spun specialiştii despre contorizarea inteligentă. Care ar fi beneficiile unui asemenea sistem

Publicat de Doina Sirbu, 8 martie 2023, 11:21

Contorizarea inteligentă este un subiect la modă, deocamdată doar în dezbateri, dar cu pași prea timizi în teren, în practică, acolo unde ar trebui să se simtă efectele sale benefice.

Pentru că acest gen de contorizare, mult mai operativ și cu o acuitate mai mare, are capacitatea de a determina valoarea corectă de plată aferentă consumului real pentru fiecare utilizator. Laurențiu Despina a dialogat pe această temă cu Mihai Mereuță, președintele Asociației HABITAT România.

În ziua de azi, mai toate ofertele care ni se fac la aparatură și tehnologie sunt cu titlul de inteligente și vorbim chiar și de proceduri inteligente. Folosim atât de ușor acest atribut, dar în realitate, ne lăsăm cu totul pe mâna inteligenței tehnologice sau, în unele cazuri, rămânem în urmă cu câteva decenii. Cum stau lucrurile, spre exemplu, în cazul contorizării individuale?

Mihai Mereuță: Fiecare avem experiențele noastre cu instrumentele de măsurare la care avem acces pe contorul de apă rece, contorul de apă caldă, repartitorul de costuri și, mai nou, contorul de energie sau de gaz natural. Mă refer, mai nou în domeniu transmiterii radio. Dar totuși, această trecere la contorizare inteligentă, un singur fapt ar trebui să ne bucure, ținând cont de facturare pe mai multe luni, transmiterea indexului, probleme nesfârșite pe subiect. În clipa în care ai contor smart, automat se transmite indexul consumului. Şi atunci, chiar și din punctul ăsta de vedere, această intervenție a tehnologiei, zic eu că nu face rău, mai ales că operatorii în domeniul energiei au încercat să-și reducă costurile foarte mult și au redus mult numărul de cititori sau perioada la care citesc aceste contoare.

S-a vorbit mult despre contorizarea individuală, dar cât de obligatorie mai este? De ce se tot prorogă termenele la care această contorizare individuală trebuie aplicată și de ce nu există o viziune integratoare?

Mihai Mereuță: În toate orașele, şi în Constanța, au existat perioade în care a început victorios montarea contoarelor așa-zis individuale. De fapt, aceste contoare de sub chiuvetă, la apă rece, apă caldă înseamnă tot niște repartitoare de costuri de apă rece, apă caldă. Și la un moment dat lucrurile s-au blocat din motive multiple. Nu a existat o campanie de informare a consumatorilor cu privire la beneficii. Pe de altă parte, calitatea serviciului prestat de operatori n-a încurajat montarea acestuia dacă n-ai aveai parametri la baza blocului, n-aveai ce repartiza în bloc, nefăcându-se contorizarea pe toate sursele de energie, acolo unde se contoriza căldura se consuma mai mult gaz la comun. Practic, autoritatea, municipiul și Guvernul n-au înțeles beneficiile, n-au înțeles faptul că, de fapt și de drept, pe de o parte, ne plângem că plătim subvenții uriașe, multe ajutoare de încălzire. Pe de altă parte, era mai simplu probabil să dăm ajutoare sau să plătim subvenții, decât să avem niște măsuri care să dureze și anume măsură – o investiție în eficiență energetică. Nu așa trebuia rezolvat și miliardele care s-au dat în direcția asta puteau fi direcționate mai mult spre eficienţă energetică, inclusiv spre contorizare individuală.

Pare a fi un concept novator, dar așa cum spuneați, amânăm mereu. Spunem că există motivația să avem o astfel de contorizare, dar ea nu se aplică. Cineva se teme de această metodă?

Mihai Mereuță: Inerția este mare și, bineînțeles, la un moment dat, distribuitorii ar trebui să facă eforturi și ANRE-ul ar trebui să țină de programările inițiale. Apar o sumedenie de avantaje aduse de acest contor inteligent, dar inclusiv duc la schimbarea comportamentului consumatorului. Gândiți-vă că ați putea avea contracte de intervale orare diferite, cu tarife diferite și să deranjezi vecinii, dar, plătești mai puțin. Puneai noaptea mașina de spălat, era mai ieftină energia. Pe partea de încălzire, repartizarea individuală are un scop de a plăti proporțional cu ceea ce consum.

Vorbim și de contorizarea inteligentă, dar în același timp și de eficiență energetică. De curiozitate, v-aș întreba care este TVA-ul pentru un bloc de 100 de apartamente plătit la utilități publice pe un sezon? Ce ar trebui făcut să putem folosi acei bani pentru a nu mai apela la bunăvoința Guvernului sau a Primăriei?

Mihai Mereuță: Din fericire, în ultimul timp au apărut unele facilități, în sensul că TVA-ul s-a redus la 5% pe perioada iernii, doar. Oricine poate să se uite pe factura de energie electrică, factura de apă, nota de consum pe căldură. În general, tot ce plătim ca utilități oricum sar de 100 lei de apartament și sar de 600 lei pe un sezon de încălzire. Dacă facem socoteala ori 100 de apartamente, ori, să zicem, o perioadă de cinci ani de investiție, banii ar fi suficienți pentru a începe să facem lucrările de eficiență energetică, dacă ar fi sistemul ăsta de facilități fiscale, și anume foarte simplu spui, domnule, dacă faci dovada că ai folosi banii în măsuri de eficiență energetică, este deductibil TVA-ul respectiv și îl primești ca orice activitate economică, dar oricum, dacă s-ar dori, s-ar găsi posibilitatea asta.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: pixabay.com

Ce spun specialiştii despre dependenţa de jocurile de noroc

Publicat de Doina Sirbu, 22 februarie 2023, 09:03

Ofensiva caselor de pariuri și a jocurilor de noroc se înscrie într-un trend cotidian în care, pentru mulți, miza unor câștiguri financiare se dovedește a fi irezistibilă.

Așa numitele păcănele, fotbalul ori alte sporturi jucate în căutarea pronosticurilor exacte, atrag zi de zi o clientelă fidelă și, în aceste condiții, sălile de jocuri au tot timpul ușa larg deschisă. Laurențiu Despina a dialogat pe această temă cu psihologul Liviu Chesnoiu, expert Poligraf.

Pariurile și jocurile de noroc au devenit în ultima perioadă o tentație care incită tot mai mulți români. Am putea spune că intuim explicația unei astfel de efervescențe, dar care este percepția vis-a-vis de acest fenomen, din punctul de vedere al profesionistului care decriptează profile comportamentale?

Liviu Chesnoiu: Vă pot spune din carierea mea, că acest fenomen a luat amploare. Această dependență de jocurile de noroc, această adicție, spus în termeni medicali, față de o astfel de preocupare care creează hormonul fericirii, de multe ori este analizată și privită doar la nivelul efectelor, la simptome. Dacă noi am încerca să mergem înspre profunzime, înspre cauze, am avea, poate, șanse mai mari să ne punem cu acest flagel. Există cabinete, există clinici care tratează această maladie, să-i spunem așa, această afecțiune psihologică, dar rezultatele sunt la nivelul acesta – calmante, terapie, dar dacă am reuși să facem acest demers înspre cauză, să găsim cauza, am avea șanse să învingem. Chestia aceasta nu este abordată din punct de vedere psihologic, medical, cu adevărat. Nu ai cum să te pui cu “necuratul”. Trebuie să fugi.

Ați lucrat multă vreme ca psiholog criminalist, fiind specializat în a gestiona informațiile prin intermediul detectorului de minciuni. Cum arată profilul jucătorului de păcănele? Și aici mă refer nu doar la cei care joacă accidental, ci la cei împătimiți până la dependență.

Liviu Chesnoiu: Am avut multe cazuri de genul acesta. Ei ajung într-o ultimă fază la a-și face Hara-kiri. De regulă sunt persoane singure, sunt izolați, sunt respinși de familie pentru că au tot mințit, au tot promis și nu s-au ținut de cuvânt și oamenii aceștia, pentru a ține banii aceia ca să joace în continuare, fură din casă. Sunt izgoniți, poate, de acolo și ce fac? Se împrumută la cămătari, se împrumută în dreapta și stânga și pentru că nu mai își pot plăti aceste datorii, ei își fac Hara-kiri până la urmă. Asta se întâmplă cu ei. Ce au pățit ei? Au pățit ceva în copilărie, au fost abuzați, au fost maltratați, au fost bătuți, au fost jigniți, au fost terorizați. Şi când ajung ceva mai măricei, așa cum reușesc ei să supraviețuiască, să se ajungă la hormonul fericirii? Se duc, joacă acolo și atunci când câștigă secretă atâta dopamină, încât oamenii devin dependenţi de drogul acesta și de aceea noi trebuie să umblăm la aceste mecanisme. Păi, ce facem? Cum îl salvăm pe acest om? Păi, încercăm să-l ajutăm cu adevărat pentru că niciodată nu va recunoaște că are o problemă. Trebuie însă, ajutat. Singur nu se poate ajuta.

Putem considera această implicare excesivă în jocurile de noroc ca fiind un viciu? Există și soluții, există terapii de aplicat?

Liviu Chesnoiu: Adicția, dependența de jocuri este cea mai groaznică dependență, pentru că de celelalte poate mai șanse să scapi de alcool, de nicotină, dar faptul că se împrumută foarte mult și nu mai reușesc să strângă bani și pierd proprietăți, pierd tot, ce putem să facem? Trebuie să avem niște specializări foarte serioase în sensul acesta și după umila mea părere, doar prin hipnoză putem să ajungem să-i tratăm și să-i vindecăm cu adevărat pe acești oameni.

Pe de altă parte, nu toată lumea care are venituri modeste devine client al unei săli de jocuri de noroc, dar am putea găsi totuși unele circumstanțe în nivelul precar de dezvoltare al societății sau și mai adânc, în nivelul modest de educație?

Liviu Chesnoiu: Sunt și oameni foarte inteligenți care au acest nărav. Asta nu înseamnă că dacă el are puține clase este dependent de chestia asta. Sunt și la case mai mari oameni care au clacat și au crezut ei că prin chestia aceasta reușesc să simtă satisfacţie, să obțină plăcere, să ajungă la hormonul fericirii, care, dacă nu este alimentat din când în când și nu ajungi la o doză din ce în ce mai mare de dopamine, intră în sevraj. Oamenii aceștia când nu mai joacă, nu mai au bani, nu mai am de unde să fure, se sinucid. Am avut foarte multe cazuri în care s-a ajuns la așa ceva.

Există pârghii pe care și statul le are la dispoziție? Ar putea să intervină?

Liviu Chesnoiu: Are, pentru că vedeți dumneavoastră, ieşiţi pe stradă şi vedeți o sumedie de jocuri de noroc, săli de jocuri de noroc. Nu poți să faci așa ceva, pentru că tinerii, copiii sunt fără personalitatea formată. Păi ei zic așa, că ne jucăm, ne distrăm, nu știu ce, dar nu-i așa. N-ai cum să ai pe o stradă numai săli de jocuri de noroc sau acum, fenomenul a luat amploare și prin faptul că prin telefon poți să pierzi niște bani și poți să-ți rezolvi acest “nărav”. Nu face nimic societatea. Ei câștigă, obţin profituri foarte mari de la aceste firme și se declară mulțumiţi pentru că e o afacere aici, dar nu se gândesc la sănătatea psihică a poporului României. N-ai cum să-i vindeci pe oamenii aceștia dacă tu ai peste tot tentații la tot pasul.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: pexels.com

Andrei Bodean, procuror: “Infractorul tipic are o mentalitate și un comportament de copil”

Publicat de Doina Sirbu, 1 februarie 2023, 14:07

Accesarea unor fonduri, indiferent că este vorba de cele europene sau de cele bugetare, se dovedește a fi un demers care pare virusat și de manevre frauduloase. Astfel încât, “în păcat” cad și unii dintre cei care întocmesc dosarele pentru finanțare, dar și funcționari publici care au ca atribuții evaluarea sau aprobarea cererilor.

Din acest punct de vedere, APIA – Agenția pentru Plăți și Inspecție în Agricultură a oferit DNA-ului, în ultimii ani, o cazuistică destul de bogată. Pe această temă, Laurențiu Despina a purtat un dialog cu Andrei Bodean, procurorul şef al structurii teritoriale Constanța din cadrul Departamentului Național Anticorupție.

În informările emise de Direcția Națională Anticorupție, sunt prezentate multe cazuri care au un numitor comun, reprezentat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. În unele dintre ele, persoanele cercetate sau chiar trimise în judecată sunt fermieri sau societăți cu profil agricol, în altele este vorba chiar de funcționari din cadrul instituției. Care ar fi explicația acestei cazuristici bogate legate de accesarea sau acordarea unor finanțări în domeniul agricol? Se poate spune că este vorba, ca de obicei, sau că totul se învârte în jurul banilor?

Andrei Bodean: Cel mai probabil, da! Sunt foarte mulți bani care, aparent, pot fi obținuți foarte ușor. Spun aparent, deoarece condițiile de accesare a acestor fonduri sunt destul de stricte, iar fermierii, de regulă, constată că nu îndeplinesc aceste condiții. Știu de la bun început că nu îndeplinesc aceste condiții, motiv pentru care recurg la folosirea de documente false sau inexacte pentru a le accesa. Deci, da, e vorba de tentația banilor în toate cazurile.

Aminteaţi de fermieri avizați de fermieri, dar este cazul și a unor funcționari publici care fac obiectul dosarelor penale pe care le instrumentați.

Andrei Bodean: Sigur, din nefericire, am avut mai multe cazuri de acest gen. Funcționarii sunt și atrași de bani, dar nu o să-i găsim în postura celor care accesează fonduri, pentru că sunt incompatibili. De regulă, sunt persoanele din umbră, instigatori, complici. Ei au informațiile, cunosc procedurile de accesare a fondurilor și atunci când le este ușor să sfătuiască persoane să comită acest gen de infracțiune, obținând și o cotă profit urmărind și ei tot banii în final. Adică asta e motivarea, asta e ceea ce îi  împinge de la spate.

Aveți o situație la nivelul județului Constanța sau pentru zona Dobrogea cu numărul cazurilor în care au fost implicați fie fermieri, fie funcționari publici din cadrul APIA?

Andrei Bodean: Sigur, în general, în ultimii 3-4 ani am avut cam 50 de dosare pe an privind fraudarea fondurilor europene în domeniul agriculturii. Sunt și funcționari APIA și funcţionari din cadru AFIR implicați, AFIR fiind Agenția pentru Finanțare a Investițiilor Rurale, programul Micul Fermier fiind finanțat prin această instituție. Sunt cam 3 dosare pe an. Într-un singur an am avut o recoltă, să-i spun așa, mai proastă, că vorbim de domeniul agricol. În 2021 au fost în jur de 30 de dosare, față de 50 în medie în anii anteriori și ulterior.

Se poate spune că pandemia a lăsat urme și în acest domeniu.

Andrei Bodean: Categoric!

Credeți că atunci când vorbim de cazurile în care sunt implicați funcționari APIA, unii chiar cu funcții de conducere, procedurile de lucru au vulnerabilitate sau ar putea suporta unele corecții, eventual mai multe filtre pentru a nu mai “greși”.

Andrei Bodean: Mă îndoiesc că este o problemă a procedurilor. Procedurile de lucru ale instituțiilor publice, fie că vorbim de APIA, AFIR sau orice altă instituție publică, sunt făcute pentru persoane oneste și de bună credință. Oricare dintre persoanele care populează orice instituție publică poate să greșească la un moment dat, indiferent cât de bune face proceduri de lucru. Avem cazuri de funcționari publici care au greșit, nu numai din APIA sau AFIR. Avem magistrați care au greșit, polițiști, vameși şi așa mai departe. Înăsprirea procedurilor nu e o soluție pentru că, în final, am lovit tot în persoane de bună credință care vor să obțină finanțări pe căi legale.

Se poate spune că legea care sancţionează infracțiunile de corupție nu mai sperie pe nimeni, nu mai descurajează eventualele tentații ale unora, şi acum vorbim de toți cei care comit astfel de infracțiuni, indiferent că sunt funcționari ai unei instituții sau persoane care vizează, așa cum spuneați, obținerea unor fonduri?

Andrei Bodean: Mă îndoiesc că problema este lipsa de eficiență a legii în materia intimidării. Pedepsele pentru faptele de corupție sunt mari. Cred că mai degrabă tentația banilor este cea care contează cel mai mult în a determina un funcționar public să comită acest gen de fapte. Iar, statistic vorbind, înăsprirea pedepselor nu a provocat niciodată temere în rândul infractorilor. Mai degrabă, eficiența organelor de urmărire penală și a instanțelor în a-i urmări, respectiv, judeca. Cu cât urmărirea penală durează mai mult sau judecata durează mai mult, efect intimidant al acestor acestor proceduri sau, eventual, al pedepsei care poate fi aplicată unei persoane, stabilit a fi în mod definitiv vinovată, scade.

Și totuși, cum ar putea fi descurajate aceste porniri care vizează obținerea unor bani nemunciți pe căi ilicite?

Andrei Bodean: Criminologii și psihologii criminaliști au o vorbă:  infractorul tipic are o mentalitate și un comportament de copil. Borcanul de dulceață este aproape, dar mama și bățul ei sunt departe. Mama e la birou când copilul deschide borcanul de dulceață și îl mănâncă, astfel încât până la momentul la care mama o să constate lipsa dulceții din borcan, trece un timp atât de mare încât e posibil să se mai întâmple nimic la final. Cam așa funcționează mintea infractorului obișnuit.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: unsplash.com

Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă: “Constanța are aproape cea mai scumpă categorie în ceea privește costul cu energia termică”

Publicat de Doina Sirbu, 26 ianuarie 2023, 11:49

O iarnă atipică, cu temperaturi aflate mai degrabă în repertoriul toamnei, ne-a scutit de consumuri foarte mari de energie și, implicit de facturi costisitoare. Asociația Energia Inteligentă a analizat cheltuielile ocazionate de plata facturilor la energie pentru mai multe orașe din țară.

Iar în acest top, Constanța este în coada clasamentului, cu valori mari la costul gigacaloriei, dar și al subvențiilor acordate. Laurențiu Despina a abordat subiectul împreună cu Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, specialist în gaz și energie.

Au trecut mai bine de două luni de iarnă. E drept, una care până mai zilele trecute, nici nu ne-a arătat zăpada. Dar cum au fost consumurile și implicit cheltuielile cu facturile? Vă întreb acesta pentru că la începutul iernii erau serioase motive de îngrijorare. Ele rămân totuși în continuare?

Dumitru Chisăliță: Erau motive de îngrijorare, având în vedere faptul că anul 2022 a fost un an atipic atât din punct de vedere al prețurilor foarte mari care au fost pe energie, cât și a unei situații de criză legată de reducere livrărilor de gaze naturale din Federația Rusă, reducere a livrărilor de petrol, țiței din Federația Rusă, dar și anumite deranjamente, să spune, care au apărut ca urmare a conflictului din Ucraina. Toate acestea, practic, au ridicat multe semne de întrebare la începutul anului, în mijlocul anului și în toamna lui 2022, dar a creat și o mobilizare, o mobilizare exemplară care a făcut ca depozitele de gaze să fie pline, care a făcut ca anumite consumuri de gaze să fie mai reduse decât în anii precedenți și toate acestea s-au suprapus pe o situație fericită – temperaturi record în iarna aceasta atât în luna decembrie, luna ianuarie. Toate aceste elemente, practic, au făcut ca ceea ce părea înfricoînșerător cu ceva în timp în urmă să decurgă relativ bine. Toate aceste elemente au adus și niște cantități mai mici consumate de către români, cantități care, bineînțeles, au însemnat facturi mai mici prin prisma cantității.

Cum arată o hartă cu energia la nivelul țării. Sunt zone mai blânde pentru buzunarele noastre și altele mai costisitoare?

Dumitru Chisăliță: În ceea ce privește energia termică, există o diversitate foarte mare în ceea ce privește prețurile plătite de către consumatorul final, dar și subvențiile. Există un campion, l-aș numit și anume Oradea, care a reușit să găsească posibilitatea construcției unui sistem de termoficare în care mare parte din cei care locuiesc la blocurile din Oradea să fie racordați. Această dimensionare corectă, atât din punct de vedere al producerii, așa numitul ciclu de cogenerare, care înseamnă reducerea costurilor cu energia termică care este livrată populație. În același timp, un sistem de distribuție a agentului termic dimensionat corect, cu pierderi mici, cu un grad relativ ridicat de consumator raportat la metrul liniar de reţea de distribuţie a agentului termic, toate acestea fac ca orădenii să aibă, practic, un sistem performant, cu un cost la sistemul de termoficare foarte apropiat de costul subvenționat din multe orașe ale țării. Dar aici, subvenția este una mai mult simbolică, aș spune și mai puțin un an de consistență.

Ne-ați dat acest exemplu cu Oradea. Punctual, la Constanța cum stau lucrurile? Vă întreb, pentru că se merge mult pe subvenții.

Dumitru Chisăliță: România mai are circa 45 de sisteme de termoficare. Noi ne-am oprit la circa jumătate din aceste sisteme termoficare și am luat cumva orașele mari. Topul sistemelor de termoficare pe care le-am luat în calcul…din păcate, Constanța se găsește pe penultimul loc, adică are aproape cea mai scumpă categorie în ceea privește costul cu energia termică. Doar Bacău se găsește sub Constanța în acest punct de vedere. Constănțenii, în același timp, sunt în al doilea oraș ca și nivel al prețului pe care îl plătesc efectiv pe gigacalorie, 450 de lei gigacaloria, o subvenție foarte mare care este achitată pentru această gigacalorie. Se găsește undeva în zona proastă, să spunem, din punct de vedere al termoficării, al încălzirii, a costurilor. Un sistem este gândit să fie subvenționat pe o perioadă determinată de timp până când el își revine. Adică subvenția,ca și teorie, asta are ca și scop, adică să intervină cineva astfel încât respectivul sistem să se autocorecteze și în timp să funcționeze normal. Chiar dacă în Constanța, de 12 ani, 13 ani, chiar se acordă subvențiile, nu doar că au determinat o creștere a costurilor efective cu energia termică, dar practic prefigurează din punctul meu de vedere o situație de colaps pentru termoficarea din Constanța.

Care este perspectiva? Care sunt soluțiile?

Dumitru Chisăliță: Cred că o regândire a sistemului de producere și de termoficare care să meargă cumva în tandem, este singura soluție ca acest sistem să mai poată să fie ținut în viață. El este ținut practic în viață în momentul de faţă. Atâta timp cât subvențiile sunt aproape dublu față de cât plătește omul de rând și care oricum, repet, plătește al doilea cel mai mare preț pentru agentul termic din țară, singura soluție este o regândire a acestui sistem. Să discutăm de un sistem cogenerativ în care, practic, costul cu energia termică la producător sau în zona de producere să fie una cât se poate de scăzută, iar acest lucru se poate obține doar printr-un sistem de cogenerare, în care o parte din combustibilul ars să fie folosit pentru producea de energie electrică, cealaltă parte pentru încălzire și o regândire a sistemului de termoficare în raport cu cererea care există și mai ales stimularea, ca un număr cât mai mare de consumatori să se racordeze. Dacă ne uităm la Oradea, vedem că Oradea deține un record la nivelul României. Practic, are cele mai multe apartamente care sunt racordate la sistemul de termoficare. Asta face ca și costul pe lungimea de kilometru de sistem de termoficare să fie unul redus și să concureze cu oricare dintre formele de energie care sunt în momentul de față folosite în România pentru încălzire.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: pixabay.com

Portul Constanța a înregistrat anul trecut un volum al traficului de mărfuri nemaiîntâlnit în anii precedenți

Publicat de Doina Sirbu, 20 ianuarie 2023, 10:59

Portul Constanța a înregistrat anul trecut un volum al traficului de mărfuri nemaiîntâlnit în anii precedenți. Operatorii portuari au valorificat situația generată de conflictul din Ucraina, realizând investiții și o reconfigurare a priorităților dar provocarea rămâne valabilă în continuare, și în acest an, pentru a valorifica mai bine oportunitățile.

Laurențiu Despina a dialogat pe această temă cu Viorel Panait, președintele Constanța Port Business Asociation, o organizație patronală care reunește operatori din portul Constanța.

Portul Constanța este la confluența dintre uscat și mare, dar, metaforic vorbind, am putea spune că este pe val. Mai întâi de toate, ce înseamnă evoluția Portului Constanța în 2022 din punctul de vedere al operatorilor portuari?

Viorel Panait: Această chestiune înseamnă, mai precis, faptul că toți am fost confruntați cu o nouă provocare legată de nevoia mișcării unor volume de marfă nemaiîntâlnite până în prezent. Transportul este o activitate în slujba comerțului, iar conflictul din Ucraina a pus în faţa noastră provocarea să dezvoltăm noi fluxuri de logistică, să arătăm mai multă creativitate pentru derularea acestor mărfuri şi mă refer aici, nu doar la mărfurile care vin din Ucraina sau pleacă către Ucraina, ci la schimbarea de ansamblu a multor fluxuri de marfă, în contextul în care multe țări au decis să rupă legăturile cu Federația Rusă, astfel încât alte mărfuri au devenit atrăgătoare și care au trebuit să găsească parcursuri noi către destinatarii lor europeni.

În acest context, câteva cifre și raportări la anii trecuți sunt binevenite.

Viorel Panait:  Față de anul precedent care părea că este un an de vârf, creșterea este pur şi simplu grăitoare. Sunt peste 75 de milioane de tone pe care noi le-am derulat prin Portul Constanța și doresc să subliniez faptul că acesta este în principal meritul colegilor noștri operatori portuari care au derulat aceste mărfuri. Trebuie să înțelegem faptul că în port, cei care atrag traficul de mărfuri sunt operatorii portuari și cu siguranță toți au dovedit energie, fantezie și stăruinţă în muncă pentru a atrage aceste mărfuri.

Ca să avem o imagine mai sugestivă, ați amintit mai devreme de volumul tranzitat prin Portul Constanța, dar ce înseamnă el în procente comparativ cu anul 2021?

Viorel Panait:  Este o creștere de peste 22%.

Din ceea ce ne-ați prezentat, ce să înțelegem? S-a mărit Portul Constanța sau până acum el nu a fost folosit la adevărat sa capacitate?

Viorel Panait: Eu vă pot spune că s-a mărit intensitatea pe hectar de terminal. Această chestiune a fost posibilă prin mai bună organizare, dar aş greși să spunem că doar buna organizare generează acest efect. Cu siguranță, foarte mulți dintre colegii noștri au inițiat programe de investiție în echipamente și noi rute de logistică, ceea ce a facilitat această creștere de trafic.

Este un fapt evident, ați menționat și dumneavoastră, progresul înregistrat anul trecut este generat în bună măsură pe fondul conflictului din Ucraina, dar aceasta este mai mult o situație conjuncturală. Ce va urma în acest an?

Viorel Panait:  Să vă spun niște lucruri legate de investiție, pentru că au legătură cu întrebarea dumneavoastră de acum. Noi, de exemplu, o singură societate, am inițiat la momentul acela, la 1 martie,  construirea unei noi investiții care să creeze capacitatea de descărcare a barjelor și care a costat 4 milioane de euro și a fost gata pe 14 iulie. Vă dați seama că în condițiile acestea, asemenea investiție există, funcționează și aduce potențial de lucru suplimentar. În aceeași situație sunt şi alţi colegi de-ai noștri care au cumpărat echipamente, au inițiat investiții și așa mai departe.  

Rezultatele din 2022 le trecem în contul operatorilor portuari sau al Administrației Portului Constanța?

Viorel Panait:  Potrivit legii, cei care derulează mărfurile prin import sunt operatorii portuari, dar şi administrația portuară este importantă pentru că trebuie să faciliteze condițiile în care aceste mărfuri să poată fi derulate. Este foarte important să înțelegem că este importantă infrastructura de conexiune. Astăzi, fluxurile de logistică sunt fluxuri integrate, care conțin și porturi și căi ferate și căi navigabile și așa mai departe. Astăzi, porturile nu-și mai permit luxul să se recomande doar prin propria lor performanță. Ele se încadrează în fluxuri de logistică lungi în care o marfă pleacă de la sursă și ajunge la destinație, conținând în ea transport naval, porturi, sisteme de logistică, căi ferate și așa mai departe. Ori, în aceste condiții, este foarte important ca administratorii acestor elemente de infrastructură, de cale ferată Ministerul Transporturilor, căile navigabile, navigația fluvială și așa mai departe să țină pasul cu nevoia mișcării acestor mărfuri.

Concret, aminteați de căile ferate portuare, de faptul că o bună parte dintre ele au fost inutilizabile, de faptul că vecinii bulgari nu s-au ocupat sau nu au intenția de a draga sectoarele de Dunăre aflate în responsabilitatea lor, dar și inerția generată de birocrația instituțiilor noastre. Ele rămân în continuare subiecte fierbinți, sunt de actualitate.

Viorel Panait: A fost un moment în care toată lumea a înțeles cu realism că nevoia economică determină nevoia dezvoltării și deblocăm de asemenea probleme în infrastructură. Nu am cum să nu salut, de exemplu, faptul că Ministerul Transporturilor a inițiat programul de reabilitare a căilor ferate din port, subiect pe care noi l-am semnalat cu foarte multă vreme înainte. Sigur, cu o floare nu se face primăvară. Dar pornirea unui asemenea mod de reabilitare este foarte important. Să ştiți că în fața noastră sunt provocări ale secolului 21 importante. Trebuie să vă spun că, de exemplu, restul Europei se pregătește pentru digitalizarea navigației de căile navigabile interioare cu nave care sunt recomandate. De asemenea, avem nevoie de introducerea unor programe care să faciliteze mișcarea mărfurilor şi simplificarea procedurilor vamale. Este vorba deci, de adaptări pentru secolul 21 care nu pot fi date la o parte. Viața este asemănătoare într-o privință – mersului pe bicicletă. Nu cazi atâta vreme cât pedalezi, iar noi în secolul 21 nu putem rămâne cu tehnologia de acum 50 de ani.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: arhivă

Cum văd specialiştii anul 2022, din punct de vedere economic

Publicat de Doina Sirbu, 28 decembrie 2022, 08:09

Cu ochii în oglinda retrovizoare, privind la ce a fost, ne asigurăm și încercăm să depășim momentul astfel încât să ne înscriem pe drumul bun în 2023.

Așadar, cum am trecut acest an din punct de vedere economic, cum am făcut față provocărilor cu care ne-am confruntat, navigând  printre unele neîmpliniri dar având parte și de surprize plăcute? La Interviul dimineții, vă propunem o  retrospectivă a unui an care se pregătește să intre în arhivă. Laurențiu Despina a stat de vorbă cu analistul economic, Adrian Negrescu.

Se spune că pentru a vedea mai bine viitorul, trebuie să privim în trecut și în prezent. Ce am avea de văzut, cum stăm din punct de vedere economic în privința anului 2022?

Adrian Negrescu: 2022 a fost cu siguranță anul inflației, anul în care creșterile acestea spectaculoase de prețuri, mai ales în zona de energie, ne-au afectat puternic atât pe noi personal, cât și economia. Multe dintre firme au fost nevoite la rândul lor să crească prețurile. Populația a resimțit din plin acest val de scumpiri, iar tot ceea ce înseamnă prognoză, planuri, gânduri de viitor au fost anulate pentru marea majoritate a populației. Ieșiți din pandemie, după 2 ani, cu toții aveam planuri, voiam să construim, voiam să facem lucrurile pe care nu le-am făcut un anii de pandemie, dar din păcate, aceste creșteri de prețuri au influențat semnificativ.

Comparativ cu cei din jurul nostru, din Europa, cu lumea, în general, se poate spune că am luat notă de trecere în acest an?

Adrian Negrescu: N-am reușit să fim campioni, adică să atragem niște investitori, n-am reușit să facem multe lucruri dintre lucrurile pe care ni le-am promis, dar, pe ansamblu, suntem bine. Să nu uităm, investițiile străine din România au crescut cu 9,5 miliarde de euro, oamenii au reușit cât de cât să să se adapteze acestei noi realități economice dominată de inflație. Lucrurile s-au schimbat din această perspectivă și cred că posibilitatea de a fi un an mai bun în 2023 este una semnificativă.

Cât de îndatoraţi suntem ca țară, dar și în plan micro, la nivel de persoană, și cum ne afectează acest lucru?

Adrian Negrescu: Suntem îndatorați că, din păcate, statul a supraviețuit în acest an din perspectiva împrumuturilor, ne-am împrumutat din ce în ce mai mult, la dobânzi foarte mari. Ca țara, ne-am împrumutat din ce în ce mai mult. Gândiți-vă că am trecut cu datoria publică de 100 de miliarde și ne îndepărtăm, din păcate, de ținta de reducere a datoriei pe care ne-am asumat-o la începutul anului 2022. Ne împrumutăm din ce în ce mai mult, din ce în ce mai scump, pentru că, din păcate, n-am făcut reformele pe care ni le-am propus în 2022 și mă refer aici la reforma administrației publice, la o reformă a companiilor publice, la niște măsuri care să vină să drămuiască banul public și ăla destul de puțin, în contextul crizei generate de pandemia COVID. Da, din păcate, suntem mai mai datornici decât în anul anterior, pentru că să nu uităm, dobânzile au crescut pe măsură ce inflația s-a accentuat. Am ajuns, din păcate, mulți dintre români, să plătim rate duble la credite față de cât plăteam acum un an de zile, iar această perspectivă se va prelungi și în 2023, un an în care dobânzile vor continua să fie ridicate pe măsură ce nu vom reuși să stăvilim inflația, această taxă a tuturor taxelor, mama tuturor taxelor, cum îi spun eu, pe care avem șansele, dar nu știu dacă vom fi capabili să o temperăm în 2023.

Se poate spune că 2022 a fost un an în grafic, în sensul că s-au adeverit multe din provocările pe care le anticipam la sfârșitul anului trecut?

Adrian Negrescu:  Da, spuneam încă din 2020, din 2021 că, din păcate, toată această pandemie o vom plăti. Nota de plată va fi dată de inflație, de creșterile acestea de prețuri din zona de energie, de scumpire a creditelor, şi toate toate aceste estimări pe care noi le-am făcut în anii de pandemie s-au confirmat. Nu am fost destul de pregătiți pentru această situație, nu ne-am reformat bugetul public, nu am luat măsurile necesare pentru a preîntâmpina acest val de inflație care a spulberat mare parte din puterea noastră economică, financiar, atât la nivel personal, cât și la nivelul companiilor. Multe dintre companii s-au restructurat în 2022 și asta este un lucru pozitiv. S-au adaptat noii realități economice, dominată din punctul meu de vedere de o scădere semnificativă a consumului. Oamenii au început să fie mult mai atenți la cum își drămuiesc banii, pe ce cheltuie banii. Au fost mai atenți să nu mai cheltuiască, cum făceau în 2018, 2019 pe tot felul de investiții extravagante și au fost mai atenți la banii pe care-i au și modul în care cheltuiesc. Deci, a fost sub duș rece, absolut necesar pentru economie, pentru fiecare dintre noi, personal, și sperăm de acum încolo ca 2023 să fie un an mai bun. E o speranță neconfirmată, din păcate, de previziunile macroeconomice, dar dacă vom merge pe investiții, dacă vom reuși să atragem toate fondurile europene, dacă vom reuși să stăvilim inflația, există posibilitatea să trăim mai bine în 2023.

Domnule Negrescu, care mai este punctul nostru forte, al economiei românești? Spuneți-mi un atu sau o carte pe care trebuie mizat sau să fie mai bine pusă în valoare.

Adrian Negrescu: Noi avem atât de mult de construit în România, încât 30 de ani de acum încolo am putea cheltui bani pe infrastructură, pe digitalizare, pe dezvoltare a business-ului, așa încât, acesta este principalul argument care atrage ca un magnet investitorii în România și va fi în continuare principalul atu al economiei. Faptul că suntem ieftini din punct de vedere al infrastructurii, nu avem prețuri foarte, foarte mari raportate la celelalte țări din regiune, deci putem atrage investiții și cred că aceasta va fi cheia anului 2023 – investițiile, investițiile publice, în primul rând, banii din PNRR să reușim măcar în 2023 să-i atragem, undeva la nivel de 15 miliarde de euro în 2023, pe care, dacă îi aducem în economie și dezvoltăm partea de infrastructură, s-ar putea să atragem ca un magnet și investițiile străine pe care ni le dorim și care generează locuri de muncă și până la urmă, prosperitate.

Care a fost cea mai plăcută surpriză din punct de vedere economic a motorului care trebuie să producă bani pentru țară şi care a fost dezamăgirea?

Adrian Negrescu: Surpriza plăcută o reprezintă nivelul investițiilor străine în România. 9,5 miliarde de euro la nivelul primelor 10 luni din 2022 reprezintă un target neașteptat de bun pentru economie, ceea ce arată că investitorii au încredere în ceea ce se întâmplă în România din perspectiva macroeconomică. La capitolul dezamăgiri, cred că zona de energie este cea care a generat și generează în continuare cele mai multe probleme. N-am reușit, după 5 Ordonanțe de Urgență și o Lege a plafonării prețurilor, să stăvilim până la urmă urma acest iureș al scumpirilor care vin în mare parte din zona de energie. Deci, prețurile la energie, la gaze, la carburant, toate acestea cred că sunt cea mai mare problemă cu care se confruntă în momentul de față economia și care, din păcate, această tendință o vom vedea contârându-se și în 2023.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: arhivă

Ce spune Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, despre promulgarea legii prin care se plafonează prețul final de către furnizorii de energie electrică

Publicat de Doina Sirbu, 19 decembrie 2022, 12:27

Promulgarea legii prin care se plafonează prețul final de către furnizorii de energie electrică ar trebui să ne asigure o iarnă mai blândă, cu temperaturi pozitive…în buzunare.

Dar toate aceste facilități vin la pachet cu birocrația de rigoare, cu cereri care trebuie completate și depuse pentru a putea beneficia de tarife plafonate încă de la 1 ianuarie 2023. Mai multe aflăm la Interviul dimineții, din dialogul purtat de Laurențiu Despina cu Dumitru Chisăliță, expert senior gaz și energie, președintele Asociației Energia Inteligentă.

Pentru început, ce prevede noua lege de plafonare a tarifelor la energie și gaze?

Dumitru Chisăliță: Prevederile fac referire la destul de multe modificări conceptuale față de ordonanța 119 pe care această lege practic, o validează. Este vorba de faptul că prevede un preț maximal pentru toți clienții de energie electrică. Astfel, încă nu va exista preț mai mare plătit de 1.3 lei pe kWh cu TVA inclus. Un alt aspect este că pentru cei care se încadrează în anumite categorii există mai multe condiționalități. În primul și în primul rând discutăm de situația familiilor monoparentale cu un copil, de situația familiilor cu mai mult de 3 copii, de situația unor clienți care folosesc echipamente medicale. Toți aceștia vor beneficia de un preț plafonat de 0.68 de lei pe kWh cu TVA inclus, indiferent de nivelul de consum, dar există necesitatea ca aceștia să transmită o cerere și o declarație pe propria răspundere cum că se încadrează într-o astfel de situație. Există și încă o categorie pe care trebuie să o luăm în considerare. Se acordă de acum plafonare, dar pentru un singur loc de consum. Asta înseamnă că cei care au mai multe locuri de consum sunt obligați să depună o cerere și o declarație pe proprie răspundere la care din locurile de consum și unde poate să aibă fie domiciliul, fie reședința vor beneficia de preț plafonat.  Există o altă condiționare și anume consumul din anul 2021. Dacă consumul mediu este sub 100 kWh în 2021, atunci, clientul, practic, beneficiază de un preț plafonat de 0,68 de lei pe kWh cu TVA inclus. Dacă consumul este între 100 și 255, beneficiază de un preț plafonat de 0,8 lei kWh cu TVA inclus. Dacă este peste 300 de kWh, practic plătește, așa cum a spus 1,3 lei pe kWh cu TVA inclus.

Insist pe necesitatea redactării acelei cereri de care ați amintit. Cât de importantă este și ce fac cei care nu știu, nu pot, nu au timpul necesar pentru a face aceste demersuri? Sau ce fac cei de la țară? Pentru că știți foarte bine, digitalizarea este doar în sloganele Guvernului, nu și la nivel de uliță.

Dumitru Chisăliță: Da, ce se întâmplă dacă nu faci o astfel de declarație? Răspunsul este că nu rămâi sub nicio formă fără energie electrică, nu ți se reziliază contractul, doar că vei achita un preț maximal de 1, 3 lei pe kWh  TVA inclus. Deci, practic, cei care nu fac nimic ajung într-o astfel de situație. Problema care, pe bună dreptate au ridicat-o, este legată de faptul că această birocrație se impune și pe un termen foarte, foarte scurt. Discutăm de zile care sunt marcate de sărbători, sunt marcate de programe reduse de lucru, sunt marcate de multe zile libere și atunci discutăm de fapt, de doar câteva zile pe care un client le-ar avea la dispoziție pentru a beneficia de aceste plafonări. În același timp, în situația în care, să spunem nu se ajunge, nu este timp să le depui până pe 31 decembrie 2022, este posibilitatea ca în continuare să poţi face aceste depuneri de declarații, respectiv de cereri, doar că se pierde o lună.

Trecem de la teorie la practică, dacă se poate spune așa, la probleme. În cazul unui client care are mai multe proprietăți și are contracte la diferiți furnizori…

Dumitru Chisăliță: Da, deci asta este situația care nu a fost tratată în lege și legea, vorbind de necesitatea ca furnizorul să se asigure ca un client să aibă un singur loc de consum, indiferent dacă este proprietar sau nu este proprietar al acelui loc de consum, n-a ridicat problema că furnizorul n-are această capabilitate, având în vedere că un client poate să aibă mai multe contracte încheiate cu mai mulți furnizori și atunci a apărut necesitatea ca toți clienții să declare pe propria răspundere că au sau că nu au mai multe locuri de consum, adică 9.000.000 de clienți în două săptămâni să facă aceste declarații. Având în vedere aberația unei astfel de demers, noi am făcut o propunere ca autoritatea să vină și să dea acele liste cu clienții care nu trebuie să facă nimic, care pur și simplu se vor găsi într-o situație care vor beneficia la adresa de domiciliu de preț plafonat, dar oricum o să rămână foarte multe probleme, pentru că în România sunt nenumărate cazuri particulare în ceea ce privește modul în care s-a încheiat un contract, în situație în care, de exemplu, oamenii au vândut un apartament sau au vândut o casă, iar noul proprietar nu s-a preocupat să își facă un nou contract. Asta înseamnă că noul proprietar s-ar putea să nu beneficieze pur și simplu de aceste prețuri plafonate sau au existat situații în care au mai multe locuri de consum. Nu știu despre aceste prevederi, nu fac nimic, autoritatea îi va încadra la locul de domiciliu, dar s-ar putea ca locul lor de domiciliu să nu mai corespundă cu locul de reședință și ca atare să nu beneficieze acolo unde și consumă, de aceste prevederi legale. Cred că o prevedere a legii care, cumva, din nou, a dorit să taxeze pe aşa-zişii bogați care au mai multe o locuință se va răsfrânge negativ asupra funcționalității facturării energiei electrice în România.

Care este situația în cazul chiriașilor?

Dumitru Chisăliță:  În cazul unor chiriași, persoana proprietară acelui apartament va dori să-și maximizeze avantajele, respectiv va opta ca potențialele plafonări să apară la domiciliul lui. Asta înseamnă că chiriaşul din start ajunge în situația de a nu mai beneficia de plafonări chiar dacă consumă mai puțin. Ori într-o astfel de situație apare necesitatea ca chiriașul să-și facă un contract propriu cu un furnizor de energie electrică și în baza acestui contract să beneficieze de plafonare.

A trecut o lună de iarnă blândă, aș spune. Cum stăm și la ce să ne așteptăm în continuare?

Dumitru Chisăliță: Chiar dacă, oarecum, prognozele din ultima perioadă erau favorabile, într-adevăr, realitatea a fost și mai favorabilă decât prognozele. Asta a însemnat că nu au existat perioade foarte reci în această lună, consumurile au fost reduse, nu a existat absolut nicio problemă în funcționalitatea sistemelor energetice. Dacă și lunile următoare se vor înscrie în acelaşi trend, probabil că ne vom vedea la primăvară fără probleme deosebite din punct de vedere tehnic și dacă vom reuși să depunem și declarațiile, respectiv cererile la timp, vom avea și niște prețuri corespunzătoare.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: arhivă

Ce soluţii recomandă specialiştii pentru reducerea costurilor energiei

Publicat de Doina Sirbu, 8 noiembrie 2022, 12:16

Mai mult ca oricând, se caută soluții care, din punct de vedere al consumurilor și al costurilor cu energia, să ne facă iarna mai blândă.

La prima vedere, soluțiile inovatoare sunt costisitoare, dar nu trebuie omis faptul că pot fi accesate finanțări pentru achiziționarea echipamentelor și, de asemenea, este posibilă și cumpărarea lor în rate, astfel încât amortizarea să se facă în 3-4 ani. Despre acest aspect a vorbit Adrian Vintilă, inginer specialist în energie.

Din punct de vedere al eficienței energetice, am abordat subiecte legate, spre exemplu, de o izolare mai bună a locuinței, de reducere a consumatorilor inutili. Dar, din punct de vedere tehnic, în perspectiva frigurilor, ca să zic așa, pe care ni le dau facturile cu energia electrică din această iarnă, care ar fi soluțiile optime pe care le avem la îndemână?

Adrian Vintilă: Sigur, măsurile menționate de dumneavoastră mai devreme sunt măsuri la îndemâna oricui. Totuși, vedem că prind din ce în ce mai mare amploare, chiar și în România, similar țărilor dezvoltate din Europa, și alte echipamente tehnice și aici putem să vorbim de pompele de căldură. Ceea ce face de fapt pompa de căldură, dacă ne referim la pompa de căldură aer-apă, cea mai cunoscută în țara noastră, preia agentul termic existent în atmosferă și îl transpune în locuința noastră, transformându-l în agent termic. Practic, cum ne încălzim noi astăzi, fie că vorbim de centrale pe energie electrică, fie pe centrale pe gaz, peleți sau lemne, poate fi ușor înlocuit de această tehnologie relativ nouă.

Putem lega această pompă de căldură cu panouri fotovoltaice, spre exemplu?

Adrian Vintilă: Sigur, nu trebuie să uităm că pompa de căldură consumă de fapt energie electrică. Așadar, consumăm energie electrică pentru a produce agent termic, sau căldura din locuință. Eficiența energetică în acest moment, ca și tehnologie la îndemâna tuturor este cea reprezentată de panouri fotovoltaice. Deci, producem energie electrică cu ajutorul panourilor fotovoltaice şi, complementar, putem veni cu această tehnologie la pompa de căldură. Deci, în loc să consumăm energie pentru pompa de căldură din rețea, o putem consuma din propriile panouri fotovoltaice și reducem astfel mult mai mult costurile cu energia electrică. Deci, da, cele două tehnologii merg în mână în mână și acesta este cazul ideal pe care îl putem implementa în locuința noastră.

Ne puteți contura și o imagine a performanței obținute comparativ, de exemplu, cu situația actuală, cea clasică a unei centrale pe gaz?

Adrian Vintilă: N-aș vrea să intrăm la nivel de detaliu de locuință, pentru că aici scenariile sunt multiple, fie că vorbim de locuințe mai bine sau mai puțin izolate, fie că vorbim de locuințe cu suprafață mai mică sau mai mare, număr de persoane și așa mai departe. Dar per total, ca și randament, trebuie să avem în minte următoarele calcule: un kWh de energie termică din energie electrică e proporția 1 la 1. Mai pe înţelesul tuturor, cu un kWh de energie electrică producem un kWh termic, o unitate termică. În comparație cu gazul, cu un kWh de gaz producem aproximativ două unități tehnice. Deci, aici proporția este la jumătate între gaz și electricitate. Și atenție la pompele de căldură, randamentul sau conversia este de 1 la 4. Cu un kWh de energie electrică producem până la 4 unități de energie termică. Așadar, costul energie electrică vs. pompă de căldură sau încălzire pe energie electrică vs. pompă de căldură este de 1 la 4. Economisim până la 75 %, iar raportându-ne la gaz, pentru că mai degrabă ne încălzim cu gaz decât cu energie electrică în locuințele noastre, randamentul este de 50, 60 %.

Varianta tehnică pe care o propuneți pare încurajatoare, dar să nu uităm că rostul acestei îmbunătățiri este de a reduce costurile, așa că facem ce facem și ajungem la prețuri. Este aceasta o variantă accesibilă?

Adrian Vintilă: O întrebare grea și o întrebare interpretabilă. Dacă ar fi să dau niște valori grosiere aş spune că pentru o locuință de 100, 120 de mp, investiția într-o pompă de căldură cu toate conexiunile necesare, deci nu doar pompa de căldură în sine, pentru că avem nevoie de racorduri, de manoperă și de alte echipamente pe lângă, investiția doar în tehnologia pompei de căldură ar fi undeva la 10.000 de euro. Dacă venim complementar și cu un sistem fotovoltaic de 5 kWh putere instalată, am mai adăuga încă 6.000 de euro. Vorbesc de valori, cu tot cu TVA. Deci, undeva la 16.000, 17.000 de euro ar fi investiția cu totul. Ceea ce, da, nu este la îndemâna tuturor. Trebuie să fim sinceri, și atunci aici pot interveni instituțiile bancare, fie că accesăm anumite credite, fie cel mai important, și în ideea aceasta, tot insistăm pe ajutorul venit de la statul român, adică încurajarea eficienței energetice și programe care să funcționeze, fie că vorbim de Casa Eficientă Energetic, fie că vorbim de programul Casa Verde. Doar ca o imagine de ansamblu, dacă am plăti această investiție integral din fonduri proprii, ne-am recupera-o undeva în 7-8 ani de zile. În schimb, dacă ar veni și statul cu aportul acela de 20.000 pentru panouri fotovoltaice, bani pe care să-i accesăm, ne-am recupera investiția la 3-4 ani, ceea ce din punctul meu de vedere este un termen de recuperare foarte bun, chiar și pentru români.

Rezonabil, într-adevăr! Mai putem aduce în acest caz în discuție și achiziția echipamentelor prin rate?

Adrian Vintilă: Da, sunt din ce în ce mai multe instituții bancare ce oferă atât pentru persoane fizice cât și pe persoane juridice, credite pentru astfel de echipamente, pentru că este logic până la urmă, că acest tip de credit nu este unul pentru consum, este unul pentru o investiție și orice bancă gândește pragmatic. Dacă nouă ne dă un credit pentru a ne reduce cheltuielile, este greu de crezut că vom ajunge în imposibilitatea la un moment dat de a plăti acest credit. Deci, riscul de recuperare a băncii este unul mic. Și așadar și riscul nostru de a nu putea să ne plătim ratele este unul mic, pentru că din banii pe care economisim la facturi ne plătim ratele respective.

Redactor: Laurenţiu Despina/Editor online: Doina Sîrbu/Foto: unsplash.com

Crescătorii de animale din județul Constanța se văd în situația de a pune lacătul pe poarta fermelor

Publicat de Doina Sirbu, 7 septembrie 2022, 11:41

Confruntați în ultima perioadă cu scumpirile la combustibil și utilități, dar  și cu criza furajelor generată de seceta prelungită și cea a forței de muncă, mulți  crescătorii de animale din județul Constanța se văd în situația de a pune lacătul pe poarta fermelor. Pentru crescătorii de vaci devine tot mai greu să valorifice laptele la un preț corect și astfel să-și țină afacerile pe plus.

Un scenariu sumbru prognozează că mulți fermieri își vând animalele sau chiar le sacrifică la abatoare, iar peste câțiva ani, fără un sprijin real din partea statului,  creșterea animalelor va fi mai rar întâlnită în România. Laurențiu Despina a stat de vorbă pe această temă cu Jean Tică, un crescător de vaci din zona de sud a județului Constanța.

Aveţi o fermă cu peste 100 de capete de vaci şi sunteţi un fermier cu informaţia la zi. Care sunt problemele cu care se confruntă, în prezent, crescătorii de animale din judeţul Constanţa?

“În primul rând ne confrutăm cu scumpirile care au venit în val în ultimul timp – combustibil, energie. În al doilea rând furajele s-au scumpit. Aproape s-au dublat faţă de anul trecut şi fenomenele meteorologice – seceta pedologică care persistă în Dobrogea de câţiva ani de zile. În aceste luni a fost pur şi simplu o crimă pentru noi. Ne-am descurcat cu ce am mai avut din rezervele proprii din anii trecuţi, fiind vorba de o rezervă de coceni, paie, puţin fân şi am mai tăiat din când în când din porumb ca să facem provizii pentru iarnă. Am mai stricat şi din el, că nu puteam să lăsăm animalele să moară de foame”, spune Jean Tică.

Comparativ cu anul trecut, cum stau lucrurile?

“Cheltuielile s-au dublat şi preţul laptelui a crescut foarte, foarte  puţin comparativ cu anii din urmă când un litru de lapte echivala cu un pachet de ţigări Carpaţi, la ora actuală trebuie să dai 20,25 de lei ca să iei un pachet de ţigări bune. La ora actuală, preţul unui litru de lapte fluctuează între 1,4 lei şi 1,8 lei, preţ cu care pleacă de la poarta fermei către procesator şi în lanţurile de magazine văd că litrul ajunde la 8, 9, chiar şi 11 lei cu grăsime de 1,8 şi de la poarta fermei pleacă cu cel puţin 3,5 grăsime. Timp de câteva luni, noi am rămas cu preţul laptelui la fel şi procesatorul, indiferent că lucrează un litru şi nu lucrează 100, câştigul lui tot atât este, chiar dacă laptele este un leu sau 5 lei. Preţul tot atât este şi nu-l simte procesatorul, îl simte consumatorul de rând. Statul nu încurajează crescătorul. De exemplu să facă pieţele agro-alimentare  ca să-l lase pe crescătorul de animale să-şi desfacă produsele.  Una e să te duci să iei un litru de lapte natural, bio şi când îl fierbe omul miroase în tot blocul şi alta e să te duci să iei de la magazin un litru de lapte îndoit cu grăsime de 2”, mai spune Jean Tică.

Ce consecinţe poate avea această presiune asupra crescătorilor de animale? Cum se poate supravieţui cu o afacere în acest domeniu?

“La ora actuală, suntem cam pe muchie de cuţit. În primul rând, oamenii nu îşi mai pot ţine animalele, fiindcă cerealele s-au scumpit foarte mult, fânul s-a scumpit foarte mult. Chiar dacă ai un hectar de lucernă, nu puteai să scoţi mai mult de 7-10 baloţi la hectar, iar în alţi ani puteai să scoţi 20-30 de baloţi. Dacă n-a plouat, seceta ne-a făcut franjuri pe toţi. Anul trecut era 70 de bani un kg de furaj, anul acesta este de la 1,5 lei în sus. Mă refer la preţul porumbului, el fiind baza la furajarea animalelor”, a mai precizat Jean Tică.

Am mai auzit în lumea crescătorilor de animale că sunt şi unii dispuşi să-şi sacrifice animalele pentru că nu pot ţine pasul cu scumpirile.

“Ba le sacrifică, ba le dau la abator, ba le pun pe reţelele de socializare. Uitaţi-vă să vedeţi câte animale sunt puse la vânzare, iar oamenii sunt disperaţi. Chiar dacă ar vrea să cumpere, nu avem de unde să cumpărăm. Toată ţara e calamitată. Cu fânul e un dezastru”, spune Jean Tică.

Se poate spune că fermierii au ajuns chiar să bată în poarta abatoarelor pentru a-şi sacrifica unele animale?

“La ora actuală, îi programează pe crescători pentru a-şi duce un animal la abator, fiindcă nici abatoarele nu mai fac faţă. Te programează ca să poţi să le duci la abator”, spune Jean Tică.

Există şi o mână de ajutor care vă este întinsă?

“După ce muncesc eu, să mi se dea adevarata valoare a produsului meu. Subvenţia e un fel de cerşeală la stat. Dă-mi 3,4 lei cât face litrul de lapte şi nu mă încuraja să fac o grămadă de hârtii. Printre noi sunt oameni care au 2, 3, 5 clase. N-au cu ce să se mişte la APIA, n-au cu ce să se mişte la primării ca să-şi facă documentaţia”, a mai precizat Jean Tică.

Mai vedeţi în anii următori dezvoltarea unei asemenea afaceri?

“Pe lângă secetă, este o foarte mare criză de forţă de muncă. Majoritatea tineretului pleacă în afară. Nu găseşti un om ca să-ţi faci treaba. Poţi să-I dai cât o fi. Majoritatea au plecat. Şi-au vândut animalele şi au plecat unde au văzut cu ochii”, ne-a mai spus Jean Tică.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Redactor online – Doina Sîrbu / Foto – unsplash.com

Jurnalistul Laurențiu Despina a lansat cartea „Vreau să joc”

Publicat de Daniel Țăndăreanu, 3 iulie 2022, 11:43

Jurnalistul Laurențiu Despina a lansat cartea „Vreau să joc”, o carte de care fotbalul românesc avea nevoie, o poveste cu întâmplările unui copil care mergea la bunici și juca fotbal toată ziua: Ionuţ Rada (39 ani). Acesta şi-a început cariera la Universitatea Craiova, iar în 2004 a plecat la Rapid, după ce a jucat pentru scurt timp şi la Rocar Bucureşti. Au urmat apoi FC Naţional, Steaua, CS Otopeni, Al-Nasr Dubai, iar în 2010 ajungea la CFR Cluj, unde a petrecut aproape cinci ani, cu o experienţă la Karlsruher SC. A evoluat apoi câţiva ani în Italia, la FC Bari şi Fidelis Andria, iar ultima oară a jucat la Sănătatea Cluj, în liga a treia. Rada a are şi 2 selecţii în echipa naţională a României.

Laurențiu Despina (n. 1964) este în prezent redactor la Radio Constanța. A fost arbitru de fotbal timp de peste zece ani. A scris pentru mai multe ziare constănțene și este autorul romanului “Copacul cu frunze de caiet” (Ex Ponto, 2018).

Se scriu multe autobiografii ale sportivilor, indiferent că vorbim despre Andre Agassi, Zlatan Ibrahimovici sau, mai nou, chiar de la noi, Adrian Mutu. De unde a venit “intersecția” cu Ionuț Rada? Și de unde pasiunea de a scrie sport, despre un om din lumea sportului?

Laurențiu Despina: „Vreau să joc” este o carte cu profil autobiograf și îl are în prim-plan pe Ionuț Rada, binecunoscutul fotbalist român care a evoluat la mai multe echipe din România, dar și în străinătate. Pe derulare rapidă povestea ar fi așa: în urmă cu un an și jumătate am fost sunat de editorul cărții și întrebat dacă mă deschide ideea de a aborda un subiect de tip autobiografic al cărui personaj principal este un fotbalist. Este interesant de spus că nu ne cunoșteam, dar aveam totuși recomandarea unui prieten comun. Un alt amănunt inedit ar fi acela că inițial propunerea era de a scrie despre un alt fotbalist, era vorba despre un fotbalist care la vremea respectivă nu avea coaptă dorința de a povesti. Așa se face că am ajuns până la urmă la Ionuț Rada, care pur și simplu a îmbrățișat ideea și a spus că are foarte mult de transmis oamenilor, ceva din experiența din lumea fotbalului. De altfel, este o practică destul de des întâlnită în ultimii ani ca sportive de performanță să apeleze la jurnaliști, la scriitori, creatori de context cum li se mai spune și împreună să scoată astfel de cărți de tip autobiografic. Altfel spus, eu am fost croitorul care a creat costumul cu care Ionuț Rada se prezintă în această carte.

Cred că trebuie să ne spui mai multe despre eroul cărții, cine este el, …chiar dacă unii dintre cei care ne ascultă, mai mult sau mai puțin iubitori de fotbal, îl cunosc deja…

Laurențiu Despina: Într-o referință despre carte, Radu Naum spunea că Ionuț Rada nu este nici Hagi, nici Chivu, nici Mutu. E adevărat, vorbim despre un fotbalist care nu a avut ascensiunea și performanțele celor trei, dar prin ce a făcut în cariera sa aș spune că a demonstrat că este un sportive care a fost motivat în permanență de performanță. Și de-a lungul timpului el a reușit să cultive imaginea unui fotbalist corect cu viața, cu sportul, cu toți cei din jurul său. Un luptător cu o tenacitate deosebită pentru a fi parte a echipei care înscrie cu un gol mai mult decât adversarul. Hagi spunea despre el că este ordonat, disciplinat, profesionist și educat. Iar Hagi, știm cu toții, nu este foarte generos cu laudele. Ilie Balaci la rândul său i-a dat credit și l-a promovat la prima echipă a Universității Craiova când avea doar 18 ani. Sunt, iată, doar două recomandări venite din partea unor mari fotbaliști români pentru cel care a jucat la Universitatea Craiova, Rapid, Steaua, CFR Cluj(deci 4 dintre cele mai mari echipe ale fotbalului românesc). Apoi a jucat în străinătate, în fotbalul nemțesc și în cel italian. Este jucător de Champions League, ne aducem aminte de meciurile în tricoul celor de la CFR Cluj, cu care a și luat campionatul în anul 2012, este câștigător de 2 ori al Cupei României cu Rapidul și jucător de echipă națională. Sunt câteva repere care vorbesc despre faptul că Ionuț Rada a însemnat ceva pentru fotbalul românesc.

Cum ați legat colaborarea? Dă-ne câteva detalii despre cum s-a născut această carte…

Laurențiu Despina: Din “bucătăria” ei sau din “vestiarul” ei o să dau acum… Omul de legătură la începutul dialogului nostru a fost editorul cărții, iar mai departe, timp de un an, eu și Ionuț am intrat într-o corespondență, discutând ore întregi pe telefon, pe whatsapp. Erau povestirile lui și după fiecare episod pe care mi-l relata îi spuneam: “Asta știam!”. El se arăta foarte contrariat de unde știam eu, dar de fapt era chiar ideea de a-l face să spună mai mult despre fiecare scenă, despre fiecare întâmplare, episod pe care le-a trăit el. Recunosc că a fost și grea, dar a fost și frumoasă toată această încercare de a aduce la suprafață ceea ce s-ar putea numi generic “meciul” lui Ionuț Rada. Pentru că eu a trebuit să fiu mai mult decât spectatorul care urmărea meciul din minutul 1 până în minutul 90, un observator care l-a însoțit peste tot, dincolo de meciurile care s-au adunat de-a lungul anilor și au intrat în statistici și în istorie. Uneori am fost și în gândurile lui, pentru a afla ce sentimente îl încercau.

Cu siguranță, cititorii vor avea parte de multe momente savuroase citind cartea, pentru că un fotbalist “joacă” în multe meciuri și întâmplări, evenimente, chiar dacă noi îl vedem, pe stadion sau la televizor, pe parcursul a doar 90 de minute. Tu l-ai văzut mult mai bine având această colaborare. Povestește-ne ceva haios dintr-o experiență trăită de Ionuț, pe care ai redat-o în carte…

Laurențiu Despina: “La prima strigare” îmi vine în minte o întâmplare petrecută când Ionuț evolua la o echipă în București. Locuia cu chirie într-un bloc, era o prezență discretă pentru ceilalți vecini care nu știau cu ce se ocupă și cine este vecinul lor. Într-o dimineață el a ieșit la plimbare cu cei doi căței pe care îi avea și în fața blocului a observat o dubiță albă în jurul căreia erau adunați foarte mulți oameni. Nu știa ce se întâmplă acolo, s-a apropiat și a constatat că de fapt alături era subiectul de interes, era vorba de o mașină peste care se vărsase o căldare de vopsea roșie. Mașina era inițial albastră și era chiar mașina lui, a lui Ionuț Rada. Iar incidental a fost la câteva zile după ce jucătorul făcuse transferul de la Rapid la Steaua.

De ce recomanzi lectura acestei cărți? Parafrazând titlul ei, “Vreau să joc”, de ce ar trebui să spunem și noi „Vreau să o citesc”?

Laurențiu Despina: Îndrăznesc să cred că este o carte binevenită în spectrul literaturii sportive pentru că spune multe din punct de vedere motivațional pentru tinerii din ziua de azi, indiferent că ei fac sport sau nu, că sunt fotbaliști sau practică alte sporturi. Dar este și pentru cei care au trecut de prima tinerețe, este despre drumul sportivului care a atins performanța. Și asta pentru că tot timpul nu numai că a fost animat de acest target, dar a luptat ca să-l atingă și chiar l-a atins. Ei bine, acest „Vreau să joc” este mai mult decât un obiectiv, este o foame de victorie de fapt. Este în același timp o carte care intră în vestiarul echipelor unde a jucat Ionuț Rada, merge pe marile stadioane unde a evoluat el și povestește meciurile văzute de la firul gazonului, nu din peluză. Sunt amintiri din careu, locul unde a luptat cel mai mult Ionuț Rada, sunt amintiri despre fotbal, un fenomen pe care mie îmi place să-l consider a fi, evident, cu ghilimelele de rigoare, „emoția perfectă”.

Statul român va prelua participația americană de 50 % din perimetrul Neptun Deep, la zăcămintele de gaze naturale în Marea Neagră

Publicat de Doina Sirbu, 5 mai 2022, 11:27

Statul român va prelua participația americană de 50 % din perimetrul Neptun Deep, la zăcămintele de gaze naturale în Marea Neagră, astfel încât în următorii ani să putem să asigurăm necesarul de gaz pentru consumul propriu, dar și pentru vecinii noștri, atât din regiune, cât și din Uniunea Europeană.

Operarea acestor resurse era binevenită în actualul context internațional, dar tergiversarea în adoptarea Legii offshore au făcut ca exploatarea să întârzie nejustificat de mult. Despre acest subiect a vorbit Cătălin Niță, președintele Patronatului din Petrol și Gaze.

Comisia Europeană este preocupată de a găsi soluţii pentru a înlocui până la finalul anului, două treimi din gazul rusesc utilizat. Era o oportunitate pentru România ca zăcămintele din Marea Neagră să fie operaţionale acum?

“Bineînţeles că era o oportunitate, dar oportunitatea a rămas. România, faţă de restul ţărilor membre are avantajul că nu este dependentă decât într-o foarte mică proporţie de gazul rusesc, aşadar, drumul nostru este mult mai scurt în a fi independenţi de gazul rusesc. Dar este o oportunitate în continuare pentru România”, a declarat Cătălin Niță.

Preluarea activelor de către Romgaz pentru ceea ce înseamnă 50% din perimetrul Neptun Deep este activitatea care a fost pregătită astfel încât să putem dezvolta tot ce înseamnă capacitatea statului român pentru a reveni independent din punct de vedere al resurselor energetice. Şi aici l-am citat pe premierul Nicolae Ciucă. Apropo de tergiversările la Legea Offshore şi de această preluare de participaţie după lungi negocieri, se poate spune că ne-am pregătit bine? Poate, dacă nu ar fi fost actuala conjunctură internaţională, dosarul gazelor din Marea Neagră ar fi strâns cota de praf pe anul 2022.

“Pregătirea modificării Legii Offshore este făcută de câţiva ani, în sensul în care, din 2018, de când forma actuală nu a generat efectul scontat de către stat, statul a fost ferm convins că forma actuală a Legii va conduce la decizia finală de investiţii a tuturor operatorilor din Marea Neagră. Iată, că ne aflăm la aproape 4 ani de la acel moment şi lucrul acela nu s-a întâmplat. Deci, pregătirea cam de atunci a început, când industria a tras de mânecă statul român şi a spus că nu este ok forma de atunci. Şi de ce a durat 4 ani? Au fost tot felul de schimbări de un an de zile. Lucrurile au căpătat o direcţie diferită, tocmai pentru că contextul european se schimbase şi, deci, dorinţa statului de a modifica legea exista de mai bine de un an de zile. Acum, că această decizie a fost grăbită de contextul internaţional, cred că acest lucru a grăbit decizia statului”, spune Cătălin Niță.

Vis-à-vis de pregătiri, de capacitatea de mobilizare, este capabilă industria de profil să opereze această resursă de gaze naturale din Marea Neagră?

“România este una dintre cele mai bine pregătite state din lume în ceea ce priveşte producţia de gaze şi de ţiţei. Industria aceasta are foarte multe aripi. Una dintre ele este offshore, adică  extragerea gazelor din mare, din apă. Noi avem o experienţă de peste 40 de ani cu apa de mică adâncime. Trebuie să ne aducem aminte că România exploatează din Marea Neagră, din anii 80, aşadar, avem tot ceea ce ne trebuie. Există particularităţi că pentru anumite zăcăminte, în sensul în care sunt zăcăminte de mare adâncime, adică se forează la 3000 de metri pe fundul mării şi încă vreo câteva sute de metri deasupra fundului mării de apă. Există tehnologii pe care noi nu le avem, dar vor fi aduse special pentru aceste opraţiuni, dar avem oameni extrem de bine pregătiţi, pentru că şcoala industriei noastre a dat foarte mulţi specialişti. Trebuie să ţinem cont că se produc o mulţime de utilaje specifice industriei în România. Majoritatea companiilor de servicii din industrie – cele internaţionale foarte mari, sunt sociatăţi comerciale româneşti de foarte mulţi ani şi activează în România, pentru că România exploatează ţiţei de 160 de ani şi gaze de 115. Aşadar, da, suntem foarte încrezători. E un lucru bun pentru români şi România, deschiderea de noi perimetre de exploatare”, precizează Cătălin Niță.

Se anticipează că România va deveni un furnizor de securitate energetică în regiune. Toţi românii vor să ştie cum se va traduce în viaţa lor acest demers al Guvernului. Cât de bine le va fi în următorii ani? Cum decriptăm pe înţelesul tuturor?

“Decriptăm foarte simplu. Există un articol care dă statului un drept  de preemţiune asupra unor cantităţi de gaze, în cazul în care statul s-a gândit ca într-o situaţie de criză să aibă gazele necesare pentru a-şi derula atât consumul intern industrial, cât şi consumul casnic, adică să nu rămână oamenii fără gaze şi să nu rămână industria fără gaze. Cu ce se traduce asta? Se traduce cu stabilitate. Se traduce că în momentul în care paradigma nu mai contează cât costă, contează de unde iei, în momentul în care ai ce îţi trebuie, lucrurile sunt puţin mai liniştite. Statul a luat toate măsurile pe care le putea lua pe parte legislativă în a-şi asigura securitatea energetică şi securitatea de aprovizionare cu gaze. Ca să concluzionez într-o frază pentru români – nu vom rămâne fără gaze”, mai spune Cătălin Niță.

Este bine ceea ce ne spuneţi, dar încercam să direcţionez dialogul nostru şi către ideea de preţ. Nici anul acesta nu am rămas fără gaze, şi anul acesta a fost un an greu din acest punct de vedere – de aprovizionare cu gaze, dar stabilitatea de care vorbeaţi va implica şi un cost rezonabil al facurilor la utilităţi?

“Cred că acest lucru nu poate să vă spună nimeni. Nu există ţară care să rămână independent. Preţurile sunt un efect al cererilor şi al ofertelor şi situaţiile de criză accentuează vârfurile acestea, într-un sens sau în altul. Preţurile nu vor ajuge sub nicio formă la nivelul anilor 2019 sau 2020 şi se vor menţine la alt nivel  mai crescut decât cel din trecut din cauza situaţiei actuale. Toată lumea caută soluţii să scape de gazul rusesc”, a spus Cătălin Niță.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – pexels.com

Existența unui conflict armat la granița României este un real factor de stres pentru militari. Ce spun psihologii despre aceste situaţii

Publicat de Doina Sirbu, 28 aprilie 2022, 10:30

Existența unui conflict armat la granița României este un real factor de stres pentru militari, pentru toti cei aflați in prima linie, gata de a interveni dacă ar fi cazul. Este nevoie de echilibru emoțional, de tărie de caracter și un status psihic fără fisură.

Cum influențează aceasta situație existentă la granița României, am aflat de la psihologul Kristine Ispas, specialist în psihologie aplicată în domeniul securității naționale.

De mai bine de 50 de zile, militarii români sunt într-o stare de alertă ridicată din cauza conflictului din Ucraina. Prin natura formaţiei pe care o au, a pregătirii efectuate, se poate spune că militarii au un status psihic foarte solid. Dar cum ar putea fi el influenţat de o situaţie tensionată, de un conflict armat real? Situaţia de la graniţa cu Ucraina este un stimul ce nu poate fi ignorat.

“Într-adevăr, faptul că un conflict armat se desfăşoară atât de aproape de graniţele noastre are un impact asupra tuturor, îndeosebi asupra forţelor armate române. Acţiunile militarilor sunt îndreptate către un scop comun şi anume salvarea poporului. Militarul este conştient de posibilitatea pierderii propriei vieţi pentru salvarea vieţii altuia şi o formă de reacţie la pericol este sentimentul de teamă care poate intensifica eforturile în funcţie de dezvoltarea psihicului militarului. În cazuri foarte rare poate duce la incapacitate de reacţie, însă, din nou, în aceste situaţii discutăm de gradul de dezvoltare a psihicului militarului. De cele mai multe ori apar atitudini pozitive , dar sunt situaţii când, într-adevăr, situaţia de pericol real conduce la sentimental de teamă”, spune psihologul Kristine Ispas.

Toate meseriile care au nevoie periodic de o evaluare psihologică au responsabilitatea lor, dar în cazul militarilor sunt unele particularităţi?

“Bineînţeles. Sunt anumite trăsături absolut necesare militarului, precum disciplina, determinare, spirit de sacrificiu, tenacitate, fermitate, respectful pentru ceilalţi. Umanismul este o caracteristică care se află în partea a doua a clasamentului dacă ne luăm după ultimele cercetări. Umanismul e strâns legat de cooperare, empatie”, mai spune psihologul Kristine Ispas.

Ce conţin terapiile aplicate în astfel de situaţii sub ameninţarea unei posibile agresiuni militare sau într-o permanentă stare de veghe?

“În acest caz, putem vorbi despre tehnici de autoreglare a stărilor psihice prin pregătirea psihologică a militarilor, intervenţii cognitiv-comportamentale în ameliorarea stresului, terapii centrate pe scheme care au ca scop corectarea şi reglarea experienţelor emoţionale în domeniul militar. Depinde acum, dacă vorbim strict de terapia durerii, putem pleca de la faptul că durerea implică atât o componentă fizică, cât şi una subiectivă, iar durearea poate fi trăită şi în afara unei patologii sau vătămări din motive fireşti emoţionale sau psihologice, situaţii pe care le întâlnim destul de des în rândul militarilor. În acest caz, sunt utilizate foarte multe terapii care se aplică personalului militar”, a declarat psihologul Kristine Ispas.

Cum se explică situaţiile în care personalul care, prin natura atribuţiunilor, are arme în dotare şi clachează emoţional?

“Modelul de evaluare psihologică include un spectru larg precum aptitudini, factori psihologici, competenţe, simptome, care influenţează starea de sănătate a militarului. În cabinete, evaluăm factorii de risc comportamentali, impactul potenţial al individului asupra organizaţiei, evaluăm vulnerabilitatea. Sănătatea mentală este la fel de importantă ca şi cea fizică, de aceea consider că este responsabilitatea tuturor să semnaleze orice modificare care are loc în personalitatea persoanei. Nu putem să lăsăm pe umerii psihologului această responsabilitate, pentru că el singur nu cunoaşte ce se întâmplă în viaţa persoanei testate. Sănătatea mentală este extrem de importantă şi este responsabilitatea şi a familiei şi a colegilor de muncă să semnaleze eventualele schimbări în situaţia de viaţă a militarului”, a mai precizat psihologul Kristine Ispas.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – MApN

Sitaţia din Ucraina devine o agresiune militară cu mii de morți de ambele părți. Cum vede acest conflict armat, Marian Zidaru, analist militar și conferențiar universitar

Publicat de Doina Sirbu, 3 martie 2022, 11:41 / actualizat: 4 martie 2022, 21:20

Conflictul armat din Ucraina devine o agresiune militară cu mii de morți de ambele părți, cu zeci de mii de răniți și distrugerea unor orașe. Acesta este un sumar al primei săptămâni de război din care s-au consumat deja și două runde de negocieri pentru pace și oprire a conflictului, dar fără rezultate încurajatoare.

Despre acest subiect a vorbit Marian Zidaru, analist militar și conferențiar universitar la Universitatea Andrei Șaguna.

La o primă evaluare a celor întâmplate în această săptămână de agresiuni, se poate spune că strategia pe care au făcut-o ruşii e una greşită?

“Da, categoric! Ei au sperat într-o istorie rapidă şi, pe lângă asta, au crezut că e un marş triumfal. În afară de asta, au intrat în marile oraşe…Ucraina are 10 mari oraşe cu peste 500.000 de locuitori, oraşe care au fost întărite ca o fortăreaţă. Ei, practic, au adoptat acea strategie veche de 20 de ani. Au crezut că totul e un marş triumfal, numai că rezistenţa forţelor ucrainene, care s-a dovedit foarte bine organizată şi instrucţia pe care au primit-o de la instructorii americani şi britanici, împreună cu armanentul antitanc pe care l-au folosit  în această campanie, până acum a dat rezultate foarte bune”, a declarat Marian Zidaru.

Toţi oamenii de bine, toţi cei care vor ca raţiunea să învingă, îşi doresc acum, oprit, acest război. Cum ar fi posibil asta?

“Bineînţeles, un război nu se poate opri altfel, decât prin negocieri între părţile aflate în conflict. În cazul de faţă nu ştim cât de serioase sunt negocierile. În altă ordine de idei, nu ştim dacă conducerea de la Moscova este dispusă să cedeze un pic din cererile lor, unele din ele pentru partea ucraineană, inacceptabile. Vă aduc aminte că în joc este, nu numai aderarea la NATO şi Uniunea Europeană, e vorba şi despre statutul zonelor  Donbas şi  Luhansk  şi despre statutul Crimeei. Deci, Moscova vrea să îşi securizeze Crimeea. Bine, mai sunt şi alte probleme, dar lucrurile sunt foarte greu de lămurit, având în vedere aceste probleme foarte sensibile”, mai spune Marian Zidaru.

Atacurile militare din aceste zile din sudul Ucrainei vizează porturile de la Marea Neagră. Ce ar însemna asta pentru România?

“Depinde foarte mult de ce iţi propune conducerea rusească să facă cu aceste porturi. Există mai multe variate. Vrea doar să unească Crimeea de Donbas pe uscat, având în vedere că Crimeea este un teritoriu arid şi nu are apă şi este necesar să fie adusă apă de pe uscat. O altă variantă e să pună mâna pe întreaga Novorossia, ceea ce ar duce la o graniţă direct cu statul român. Asta nu ar fi o veste tocmai bună pentru statul român.  În altă ordine de idei, este posibil doar să vrea să obţină recunoaşterea de la ucraineni a situaţiei de fapt”, a precizat Marian Zidaru.

Această acţiune de salvare a zonei Donbas ar putea afecta mult mai grav întreaga populaţie Rusiei? Puteţi decripta cum sunt făcute calculele unei armate cotropitoare într-un astfel de context?

“Eu am făcut calcule prin alt scenariu, sincer să fiu, înainte şi era mult mai avantajos pentru Rusia să menţină, oarecum, presiunea pe Ucraina până obţinea măcar o parte din programul pe care l-a propus. Dar nu a fost să fie aşa şi cred că va fi un preţ economic foarte greu de plătit. Cred că Rusia va avea de suferit grave consecinţe economice, însă, acum, să nu anticipăm şi să vedem cum vor evolua lucrurile cu adevărat”, a mai spus Marian Zidaru.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – unsplash.com

INTERVIU | Sorin Belu, președinte al ONG-ului Baricada Verde: „Da, este adevărat că vor dispărea locuri de parcare. Noi am făcut un calcul mult mai mare de dispariţie a locurilor de parcare“

Publicat de Doina Sirbu, 17 februarie 2022, 11:46

Un proiect de modernizare a bulevardelor care străbat orașul de la nord la sud a făcut din Constanța un mare șantier cu mari inconveniente. Dispar locuri de parcare, sunt afectați locuitorii blocurilor, dar și micii comercianți de pe arterele vizate de lucrări, în preajma școlilor se produc ambuteiaje și, ceea ce este mai deranjant, nu există alternative viabile la tot acest  șantier …care nu se mai termină.

Activiștii civici de la Baricada Verde au lansat o petiție online pentru ca locuitorii orașului să-și spună punctul de vedere, în speranța că cineva chiar îi va auzi și va ține cont de problemele cu care se confruntă. Laurențiu Despina a stat de vorbă pe această temă cu Sorin Belu, președinte al ONG-ului Baricada Verde.

Constanţa se află de ceva vreme într-un amplu proces de reconfigurare urbană. Se urmăreşte modernizarea bulevardelor 1 Decembrie, Alexandru Lăpuşneanu şi 1 Mai, dar cum este văzut acest proiect de către activiştii civici?

“La prima vedere e un lucru bun, numai că după ce am văzut cam ce se doreşte finalul, nu prea rezonăm cu proiectul”, a spus Sorin Belu.

Într-un manifest lansat, criticaţi faptul că acest proiect de reconfigurare urbană ar afecta locurile de parcare.

“Da, şi asta se poate vedea deja în teren, unde au început bucăţica aia dinspre Satul de Vacanţă spre mall. Încă este o zonă care nu este atât de densă pe bulevardul Lăpuşneanu, cam undeva după mall, după Dacia începe densitatea mai mare, nu mai zic Trocadero şi Casa de Cultură, ICIL”, a mai precizat Sorin Belu.

Acum aţi putea fi considerat un cârcotaş combătând acest proiect al administraţiei locale.

“Având în vedere că  noi am avut de 99,9% dreptate cu ceea ce s-a întâmplat în oraşul Constanţa, adică tot ce am prevestit s-a întâmplat. Am atras atenţia la reabilitarea Bulevardului Tomis cu acel iluminat la o distanţă foarte mare a stâlpilor. Deci, după terminarea bulevardului, aţi văzut că e beznă. Experienţa noastră ne spune foarte multe cu autorităţile locale. Studiem şi mergem pe teren. Facem şi noi, la rândul nostru, diverse studii şi iată, ce se întâmplă după”, spune Sorin Belu.

Ce se poate spune despre lucrările acestea de modernizare, care afectează, totuşi, şi activităţile unor spaţii comerciale aflate pe artere şi, de asemenea, ştim că pe arterele pe care le-am adus în discuţie funcţionează şi mai multe şcoli. Ştim că părinţii îşi aduc copiii la şcoală, că îi iau de la şcoală şi că este greu de găsit un loc de parcare din acest punct de vedere.

“Da, este adevărat că vor dispărea locuri de parcare. Noi am făcut un calcul mult mai mare de dispariţie a locurilor de parcare. Şi noi ne dorim să fie un transport în comun, unul foarte rapid, dar nu au venit, în acelaşi timp, cu alternativă. Noi nu suntem împotriva modernizării, ci împotriva modului de a fi reabilitat, pentru că la parterul blocurilor sunt tot felul de firme. Nu spune nimeni să parchezi în faţa magazinului. Sau sunt cabinete medicale, sau buticuri, unde, nemaiputând ajunge în zona respectivă, aceşti buticari vor trage obloanele, pentru că lumea se va duce în altă parte unde poate să ajungă. Dacă nu ai posibilitatea, e logic că te vei duce spre alte locuri. Noi am discutat cu mulţi comercianţi. Până la ora actuală, ei nu au crezut în acest proiect că va fi cu adevărat cu desfiinţarea primei benzi de circulaţie. Peste tot, europenii, atunci când şi-au transformat nişte bulevarde în bulevarde verzi sau cu trafic  pentru autobuze, fiind dedicate transportului în comun. În acelaşi timp, sau înainte, au construit parcări. Constanţa n-a făcut nici măcar o parcare”, declară Sorin Belu.

Spuneţi-mi două cuvinte şi despre situaţia şcolilor de pe aceste artere.

“Va fi o mare problemă, nu numai pentru pietoni. Mă refer la părinţii care îşi aduc copiii la şcoală şi va fi o debandadă pe bulevarde. Apoi, pista de biciclete, că noi am avut nişte discuţii cu Primăria din Constanţa şi sperăm să remedieze pista cu biciclete, să nu fie pe trotuar, că va fi, iarăşi, un tămbălău. Va fi o problemă. Pista bicicliştilor trebuie să fie între trotuar şi stradă”, a mai spus Sorin Belu.

Totuşi, vorbim de un proiect care beneficiază de fonduri europene, un proiect care ar trebui să lumineze Constanţa. Credeţi că ar fi vorba de o mai bună amenajare urbanistică?

“Dacă se doreşte, da, pentru că noi construim un oraş pentru cetăţeni, pentru cei din localitatea respectivă. Ar trebui să fii vesel în oraşul tău, să fii mândru de oraşul tău. Dacă aceste probleme sunt la început şi se vor agrava, lumea nu mai ştie ce să facă, pe unde să se ducă, pe unde să o ia. Din punctul nostru de vedere, trebuiau făcute pe bucăţi. Ai terminat un tronson, treci la următorul. Nu să începi atât de multe pe atâtea flancuri. Aţi văzut, că e un deranj enorm”, a declarat Sorin Belu.

Oraşul este întors pe dos, lucrările parcă nu se mai termină. Ce se mai poate face în aceste condiţii?

“Cred că foarte mulţi constănţeni au observat când este vreme frumoasă, erau doar 5,6 muncitori şi aţi văzut acele termene foarte lungi, credem noi că de asta sunt date. Se pot face lucrări mult mai rapid cu termene mai scurte. Putem să mergem împreună pe orice bulevard şi o să observăm că lucrurile stagnează, deşi vremea este foarte bună. Dezbaterile cu cetăţenii şi cu acest bulevard Lăpuşneanu şi 1 Decembrie, nu a avut loc cu cetăţenii. Nimeni nu a ştiut despre ce se doreşte cu adevărat. Au fost mici tatonări prin presă când a fost administraţia cealaltă şi apoi şi-au luat hârtiile că totul a decurs ok. De asta zic oraş pentru oameni. Într-adevăr, ne dorim să ne bucurăm de oraşul nostru, nu să fie în permanenţă şantiere, şantiere, pentru că viaţa trece şi, iată, că nu se mai termină”, a mai precizat Sorin Belu.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – Primăria Constanţa

După un amplu proces de reconfigurare, plajele s-au lărgit considerabil. Cât de sigur sau periculos este acest lucru pentru cei care vor să facă o baie în mare

Publicat de Doina Sirbu, 25 iunie 2021, 10:10

Plajele s-au lărgit considerabil, după un amplu proces de reconfigurare la care au fost supuse. Dar în urma acestui proces, modificări semnificative au apărut și la nivelul țărmului, în zona de îmbăiere.

Care este noul profil al plajelor și al apei, ce presupune îmbăierea în condiții de siguranță și dacă există în continuare o cotă de atractivitate a plajelor din Mamaia pentru constănțeni și turiști, aflăm de la Nicușor Buzgaru – manager de proiect și director adjunct al Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral și Gabriel Culea – șeful salvamarilor din stațiunea Mamaia.

Litoralul românesc beneficiază de plaje mai largi, chiar mai largi decât cele pe care le ştiam noi, constănţenii şi turiştii, dar şi relieful sectorului de apă destinat îmbăierii a suferit unele modificări. Din acest punct de vedere, v-aş întreba cum se prezintă el acum, după câteva luni de când au fost finalizate lucrările de înnisipare?

“Lucrările sunt finalizate în zona Mamaia pe o lungime de 6.950 de metri liniari. Aşteptăm în scurt timp să facem şi recepţia la terminarea lucrărilor. Din punct de vedere al profilului submers, acesta a suferit unele modificări în sensul că nu mai este atât de lin aşa cum era anterior. Progresia adâncimii este puţin mai bruscă, dar el este marcat corespunzător de către salvamari şi atâta timp cât respectăm toate indicaţiile şi restricţiile impuse de cei de la serviciul salvamar, activitatea de îmbăiere trebuie să se desfăşoare în condiţii de siguranţă”, a declarat Nicușor Buzgaru, manager de proiect și director adjunct al Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral.

Pentru că mai devreme aţi amintit de noul profil al ţărmului, faceţi-ne o comparaţie cu cel existent până acum!

“Cel existent anterior avea o pregresie mai lină, o progresie de 1 metru la 60 de metri, adică 1 metru adâncime la 50 de metri lungime înspre apă. Acum ea este în medie de 1 la 20 de metri şi pe anumite zone poate fi chiar puţin mai abrupt de atât, poate fi de 1 metru la 12, la 15 metri, în funcţie de interacţiunea pe care o are valul cu zona de plajă şi modalitatea în care ea s-a aşezat în acest moment”, a mai spus Nicușor Buzgaru, manager de proiect și director adjunct al Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral.

Ne-aţi spus că ţărmul va fi supus în continuare unui proces dinamic de reconfigurare. Cu ce consecinţe şi cam pe ce perioadă?

“Progresia pe care o anticipăm este una pozitivă, în sensul aranjării profilului natural aşa cum a fost anterior, numai că pentru atingerea acestui moment este necesară o perioadă intermediară de aproximativ 2 ani de zile. Proiectul, per total, are o durată de viaţă calculată şi evaluată de 50 de ani. În acest interval, progresia profilului submers va fi una de stabilizare în mod natural la o cotă apropiată de cea existentă anterior. Ne aşteptăm ca în loc de acel profil pe care l-am menţionat mai devreme cu o progresie de 1 metru la 50, 60 de metri, să fie o progresie mai lină de atât, să meargă la 1 metru la 80 de metri. Aşa reiese din calculul matematic care a fost făcut  asupra proiectului şi acest aspect va fi monitorizat ca şi modificări morfologice în următorii 3 ani pe perioada de notificare a defectelor şi pe perioada de garanţie a proiectului  care este de 13 ani”, spune Nicușor Buzgaru, manager de proiect și director adjunct al Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral.

Ne punem întrebarea cât de sigur sau periculos este pentru a face o baie în mare în condiţiile actuale şi dacă aveţi recomandări.

“Avem experienţa anilor trecuţi. Dacă în urmă cu 4,5 ani s-a făcut înnisiparea pe partea de sud a staţiunii unde, în prima parte, zona de îmbăiere s-a îngustat, dacă înainte aveam 100-150 de metri de la zona de mal până la zona de siguranţă marcată cu geamandură, apoi ea s-a îngustat undeva la 30-40 de metri. În timp, natura îşi face treaba şi acea zonă se lărgeşte. Turiştii trebuie să fie foarte, foarte atenţi atunci când marea este agitată şi este interzis scăldatul. De foarte multe ori, ei vor să intre doar să probeze apa, iar când apa se retrage este riscul foarte mare de înec. Atâta timp cât se respectă regulile de îmbăiere, riscul de înec este foarte scăzut. În momentul în care ele sunt încălcate, clar, atunci, apar probleme. Problema cea mai mare e atunci când este arborat steagul roşu şi asta înseamnă interzis la scăldat. Mulţi turişti vor să intre în apă să vadă cum e şi în zonele nou înnisipate, cantitatea de apă este foarte, foarte mare. Recomandarea, şi insistăm, e să nu intre deloc, pentru că poţi să fii cel mai bunînotător, poţi să fii foarte bine antrenat, natura te poate dovedi foarte, foarte uşor. De aceea, recomadarea nostră şi vom insista cât putem, e să nu intre atunci când este marea foarte agitată. În rest, zona este într-adevăr mai mică de îmbăiere, dar eu zic că se poate face plajă şi îmbăiere foarte bine”, a declarat Gabriel Culea, șeful salvamarilor din stațiunea Mamaia.

După această reconfigurare a ţărmului, a plajelor, credeţi că există riscul ca în sectorul de plajă din Mamaia să îşi piardă cota de atractivitate pentru turişti?

“Sectoarele de plajă din Mamaia nu îşi vor pierde atractivitatea pentru turişti. Ne aflăm într-un moment de tranziţie între nişte plaje vechi pe care le cunoşteam cu toţii. Acum nu mai este acea configuraţie pe teren. Este o plajă mult mai generoasă, un proiect aflat în imediatul debut, doar ce a fost finalizat şi care necesită pentru intrarea şi atingerea parametrilor, necesită o perioadă în care să fie îmbunătăţit prin activităţile noastre curente de exploatare pe care le-am făcut şi în cadrul etapei întâi. Toate aceste activităţi vor avea efecte vizibile în fiecare an, urmând ca după 3 ani, perioada iniţială, deja să fie o plajă  atractivă sută la sută din punct de vedere turistic. Iniţial, analiza cost-beneficiu efectuată pentru obţinerea acordului de finanţare şi pentru partea de proiectare, ne indică o progresie pozitivă în zona respectivă, referitor la atractivitatea turistică, pentru că o nouă zonă de plajă deschide o gamă largă de noi posibilităţi de utilizare. Trebuie doar să le identificăm”, a declarat Nicușor Buzgaru, manager de proiect și director adjunct al Administrației Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – arhivă

1 iunie a marcat startul noului sezon estival. Ce aşteptări au oficialii din Ministerul Economiei în acest an

Publicat de Doina Sirbu, 2 iunie 2021, 08:46

Vremea capricioasă din ultima perioadă nu aduce aminte nimic din căldura verii și ideea începerii unui nou sezon turistic pe litoral. Cu toate acestea, a fost marcat oficial startul, nu doar al verii calendaristice, ci și al sezonului turistic la mare.

Ce așteptări au oficialii din Ministerul Economiei faţă de vara 2021 pe litoral, aflăm din interviul în care Laurențiu Despina îl are ca interlocutor pe Paul Ene, secretar de stat, responsabil  cu domeniul turismului în cadrul Executivului.

Chiar dacă în acest an, vremea nu duce cu gândul la vară, 1 iunie este ziua deshiderii oficiale a sezonului turistic. Pe litoral, sezonul turistic este cea mai importantă perioadă a anului, având în vedere că foarte mulţi operatori desfăşoară activitatea în acest domeniu. Ca secretar de stat şi responsabil de turism în cadrul de proiect în cadrul Ministerului Economiei, ce aşteptări aveţi penru acest sezon?

“Eu consider că trebuie să avem aşteptări optimiste pentru acest an şi pentru acest sezon estival. Suntem deja de mai bine de un an în această pandemie, avem mult mai multe informaţii la dispoziţie şi, pe lângă asta,  avem instrumentul care ne poate ajuta să învingem această pandemie şi anume vaccinarea. Este deja o experienţă a celor din turism pentru a implementa măsurile de siguranţă pentru turişti şi, cu siguranţă, se va crea un mediu mult mai sigur şi se va crea o stare de siguranţă pentru toţi turiştii. Din punctul acesta de vedere, eu cred că turiştii vor veni în număr mai mare în acest an şi ne vom bucura şi de siguranţa de care ne va fi pusă la dispoziţie de toate aceste măsuri”, a declarat Paul Ene.

Care sunt restricţiile momentului pentru activitatea turistică în acest moment şi ce se preconizează în perspectivă, sperând că vom avea semnale pozitive din punct de vedere al indicilor pandemiei?

“În momentul de faţă, evident, mai sunt nişte restricţii şi vor mai fi restricţii atâta timp cât nu vom reuşi să învingem pandemia. Sunt restricţii legate de capacitatea maximă de ocupare a cazărilor. Acesta a fost crescut în ultima şedinţă de Guvern de la 70 la 85% pentru staţiunile de pe litoral, ceea ce un lucru bun şi asta tot datorită faptului că oamenii s-au vaccinat şi incidenţa a scăzut destul de mult. S-au redeschis discotecile, barurile cu o capacitate de 50% pentru cei vaccinaţi. S-au eliminate restricţiile orare, practic, acum, barurile şi discotecile vor fi deschise până la ora 24.00. E liberă circulaţie pe peste tot, adică, lucrurile sunt mult mai relaxate faţă de anul trecut şi cred asta că va adduce şi mai mulţi turişti pe litoral. Restricţiile vor rămâne atâta timp cât pandemia nu va fi învinsă, dar semnele sunt optimiste”, mai spune Paul Ene.

Se vorbeşte de mai bine de un an de ajutoare care vor fi acordate celor din industria HoReCa! Litoralul aşteaptă aceste forme de sprijin. Care este situaţia în momentul de faţă?

“Suntem pe ultima sută de metri cu testarea pentru aplicaţia şi platforma unde vor putea aplica cei din domeniul HoReCa. Este acea schemă de ajutor de stat promisă de Guvern încă de anul trecut şi reprezintă 20% din diferenţa de cifra de afaceri din anii 2019 şi 2020, practic, pentru tot anul 2020 în care au fost restricţionaţi. Estimăm că undeva în luna iunie anul acesta, vom lansa înscrierile şi aceşti bani vor ajunge la toţi cei care vor aplica şi vor fi declaraţi eligibili în limita proiectelor bugetare, dar tocmai pentru a nu exista acea grabă în care doar cei care se înscriu primii vor primi bani şi banii se vor împărţi procentual către toţi beneficiarii ”, spune Paul Ene.

Litoralul românesc ar trebui să fie o locaţie căutată de turiştii români, nu doar în condiţiile impunerii unor restricţii pentru alte destinaţii mai îndepărtate, ci şi în general. Există riscuri sau eventualitatea ca după revenirea la normalitate, românii să aleagă prioritar alte destinaţii ăn afara ţării?

“Cu siguranţă deschiderea graniţelor şi a acelui certificat digital de călătorie în Uniunea Europeană va face ca mulţi români să îşi petreacă din vacanţe şi în afara ţării, dar ştim din anii anteriori pandemiei capacitatea şi gradul de ocupare al staţiunilor de pe litoral se apropie de sută la sută, weekend de weekend. Nu cred că litoralul românesc va fi lăsat deoparte de turiştii români. Cu siguranţă există o mare dorinţă din partea românilor de a merge la mare şi există o tradiţie în acest sens, deci, nu cred că nu vor fi suficienţi turişti români anul acesta pe litoral”, a msi declarat Paul Ene.

Când credeţi că vom avea turişti bulgari, greci şi turci, atât de mulţi pe cât sunt români în ţările respective?

“Nu ştiu dacă e neapărat nevoie de turişti bulgari, greci sau turci care să vină în România. Chiar în şedinţa de Gvern de săptămâna trecută s-a rezolvat problema şi s-a dat liber ca turiştii din zona galbenă testaţi şi vaccinaţi şi doar din zona roşie doar vaccinaţi, pot veni în România. Lucrul acesta nu era posobil până acum. Practic, noi suntem deschişi către toţi turiştii străini şi cu siguranţă vor veni. A fost interes din partea mai multor ţări de a se redeschide turismul românesc. Mă bucur că am reuşit să o facem şi important e să vină câţi mai mulţi şi, cu siguranţă,  vor veni şi aceasta este o veste bună pentru cei de pe litoral, pentru că ne aşteptăm să vină un număr mare de turişti străini”, mai spune Paul Ene.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – arhivă

INTERVIU | Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindalimenta: “Pentru România trebuie să facem un singur lucru – să ne protejăm în zona agricolă şi să producem cât mai mult”

Publicat de Doina Sirbu, 26 mai 2021, 08:48

Importăm foarte multe produse agricole și alimentare  din afara țării și, în acest ritm, în câteva zeci de ani, nu vom mai găsi în România …produse românești. Deciziile luate după 1990 în domeniul agriculturii au dus la situația de azi în care România a ajuns să apeleze la importuri  masive de produse alimentare, deși era recunoscută pentru producții record la cereale, legume și fructe.

La Interviul dimineții, Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindalimenta, a vorbit pe marginea acestui subiect.

În ziua de azi, ca să mergem la piaţă, la cumpărăturile zilnice, e ca şi cum am merge în afara ţării – multe produse de import şi preţuri mari. Să nu uităm că România a hrănit 22 de milioane de locuitori şi mai şi exporta. Cum să ne explicăm acum, acest paradox?

„E foarte simplu, dar în acelaşi timp foarte complicat pentru noi românii şi pentru buzunarele noastre. Am hrănit 22 de milioane de guri, dar pe vremea când hrăneam aveam o industrie alimentară foarte dezvoltată. Aveam 33 de fabrici de zahăr, aveam zeci de fabrici de ulei, aveam în fiecare judeţ abatoare, aveam în fiecare judeţ fabrici de pâine, nu una singură. Eram foarte dezvoltaţi din punctul acesta de vedere. Produceam materia primă în ţară, prin agricultura românească, ceea ce, după 1990 s-a schimbat în totalitate. Am încercat să privatizăm fabricile din industria alimentară printr-o metodă proastă şi nu am reuşit, de fapt, pe multe dintre ele să le închidem. Am privatizat agricultura, dar greşit. A fost haotic făcută, s-au dat toate terenurile înapoi. Marea parte a suprafeţei agricole trebuia păstrată în asociaţii. Majoritatea celor până în 40-45 de de ani, din cauza lipsei locurilor de muncă din România au plecat în strănitate. Oamenii de la ţară au îmbătrânit ca vârstă şi au fost foarte multe terenuri nemuncite. Toate lucrurile astea au făcut ca producţia românească de alimente să fie din ce în ce mai mică, să importăm din ce în ce mai multă materie pentru industria alimentară românească şi în acelaşi timp să exportăm foarte multe cereale în condiţiile în care am fi putut fructifica potenţialul nostru agricol şi să nu exportăm cereale. Cam despre asta e vorba foarte pe scurt”, a declarat Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindalimenta.

Situaţia cu importurile de alimente nu este de azi, de ieri, ci de la an la an s-a mărit procentul volumului de importuri. Care ar fi soluţia, că în acest ritm nu vom mai avea produse româneşti în România.

„Este foarte adevărat. Importurile de alimente, ca şi cantitate, au crescut. Cauzele sunt cele amintite şi aş mai adăuga aici faptul că în România, comerţul se desfăşoară cam în procent de 90 la sută prin marile reţele comerciale, fiecare din ţara din care provine, a căutat să importe de la firmele respective cât mai multă marfă pe rafturile noastre. Noi avem companii multinaţionale care produc alimente în România, dar în afară de produsele noastre de pe raft, importăm de la aceeaşi firmă din alte state produse alimentare.  Sigur că piaţa este liberă, dar vreau să vă spun că de foarte multe ori, produsele noastre alimentare sunt mai scumpe pe raft. Ce trebuie să facem? Noi pentru România trebuie să facem un singur lucru – să ne protejăm în zona agricolă şi să producem cât mai mult în România şi să facem o politică de dezvoltare puternică a micilor producători care pot fi un sprijin real în existenţa pe piaţa României cu produsele pe care le fabrică. Toată forţa agricolă din România trebuie să se adune într-o voce, să  întocmim un program pe termen mediu şi lung pentru agricultura românească, aprobat în Parlamentul României şi atunci, orice Guvern ar fi la putere poate să aibă curajul să împrumute o sumă de bani necesară dezvoltării agriculturii şi în maxim 10 ani recuperăm absolut toată investiţia şi începem să creăm plus valoare în România”, mai spune Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindalimenta.

De obicei, argumente la importuri ţin de preţ şi de calitatea produselor, dar, spre exemplu, în România, nu am mai mâncat o roşie adevărată de foarte multă vreme. Importăm multe fructe, multe legume. Cum să ne explicăm acest lucru?

„România avea mii de hectare de sere. Au fost distruse. România avea terenuri agricole industriale pentru legume şi mă refer aici pentru roşii, pentru conserve. Mă refer la suprafeţele mari de livezi pe care le avea România şi care au fost închise. Importăm foarte multe legume şi fructe. Perioada octombrie-aprilie este o perioadă de import, produsele noastre nu există. N-am încurajat aproape în niciun fel creşterea producţiei de legume şi fructe pe piaţa noastră şi mai mult decât atât am distrus baza de seminţe de legume pe care România le avea. De aia toată lumea vorbea despre roşiile noastre gustoase. Nu mai avem seminţe româneşti. Am distrus cercetarea din agricultură”, precizează Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindalimenta.

Au dispărut sistemele de irigaţii, au dispărut fabricile cu specific alimentar. Micii producători, la rândul lor, nu au forţă şi nici nu sunt încurajaţi. E clar că trebuie făcut ceva! Credeţi că salvarea va veni şi de la acest plan naţional de redresare atât de mult aşteptat, dar şi contestat, deşi cu toţii am fost încrezători?

„Îmi este teamă că vom primi mult mai puţini bani decât s-a vorbit la început. Îmi este teamă că unele măsuri nu vor fi bugetate şi finanţate şi îmi este teamă că ne trezim peste câţiva ani de zile când se va încheia perioada de implementare a fondurilor venite pe acest program şi vom trage concluzia că nu am accesat decât 30% din suma care ar fi trebuit. Nu a fost un dialog firesc cu reprezentanţii asociaţiilor de producători. Vreau să se reţină că agricultura şi industria alimentară sunt domenii strategice pentru România şi că ele nu trebuie să aibă culoare şi miros politic. Este inadmisibil ca mai mult de jumătate din venitul unei familii să se ducă pe mâncare. Dacă urmărim statisticile, în orice ţară europeană vrem noi, cred că suntem ultimii din punctul ăsta de vedere. Indiferent de clasa politică de la putere, indiferent de reprezentarea în Parlament, oamenii ăştia trebuie să înţeleagă că agricultura trebuie făcută luptând bară la bară, astfel încât să ne asigurăm şi să facem o strategie pentru ea şi pentru industria alimentară”, spune Dragoș Frumosu, președintele Federației Sindalimenta.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – unsplash.com

Energia verde, sustenabilă, folosind resursele prietenoase cu mediul, este un subiect aflat în atenția municipalității constănțene

Publicat de Doina Sirbu, 23 martie 2021, 10:06

Tranziția spre energia verde, sustenabilă, folosind resursele prietenoase cu mediul, este un subiect aflat în atenția municipalității constănțene. În acest context, conversia Punctului termic 31, din Zona Faleză Nord, într-o centrală termică autonomă, prin folosirea de panouri solare și încălzire cu peleți, pare a fi un proiect de succes.

Laurențiu Despina a stat de vorbă cu Iulian Horneț, reprezentantul societății care implementează proiectul și cu profesorul Eden Mamut  de la Universitatea Ovidius.

Domnule Horneț, societatea dumneavoastră are în implementare un proiect inovativ de producere a energiei termice, care presupune utilizarea unor surse de energie verde.

“Cel de la PT31 înseamnă două centrale de câte 525 de KW, deci, 1,050 MW care va încălzi, prin sistem individual, apartamente, circa 150 de apartamente sau 200 de garsoniere şi asigură o energie ieftină pentru că producţia ei este în raport de costul pereţilor între 100 şi 200 de lei/MW, ceea ce înseamnă că reducem la jumătate preţul gigacaloriei produsă astăzi, la Constanţa, care este peste 400 de lei. Este o soluţie cu alternativă proprie.  N-ai voie să rămâi fără căldură, n-ai voie să rămâi fără apă caldă”, a declarat Iulian Horneț.

Ce valoare poate avea o astfel de investiţie şi ce orizont de finalizare?

“Investiţia se duce undeva la peste 100.000 de euro – fabricarea şi instalarea întregului proiect. El durează cam două luni de zile”, mai spune Iulian Horneț.

Credeţi că această soluţie tehnologică pe care o propuneţi poate fi extinsă şi la alte obiective?

“Cu siguranţă! Pentru toate fluxurile termice care sunt astăzi solicitate: apă caldă, apă supraîncălzită, aburul, aer cald, radiaţii termice. Avem biomasa, plasticuri, cauciucuri, pământul infestat. Şi Constanţa are acolo pământul infestat de hidrocarburi. Avem şlamurile petroliere şi astea toate se pot recicla sută la sută cu tehnologie care este deja în funcţiune”, a precizat Iulian Horneț.

La rândul său, profesorul Eden Mamut, de la Facultatea de Inginerie a Universităţii Ovidius, a coordonat colectivul de cercetare care a permis implementarea cu succes a proiectului.

“Prin acest proiect, colectivul de cercetare din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa, colaborează cu 9 intreprinderi partenere în vederea implementării, testării, conceperii de produse şi servicii pe bază de nanomateriale şi nanotehnologii. Aşa am ajuns la pilotul în care să concepem într-un fel, un model funcţional de conversie a unui punct termic într-o centrală autonomă funcţionând pe resurse regenerabile. Practic, Universitatea a conceput instalaţia. Instalaţia aceasta incorporează două tehnologii. E vorba de panouri solare termice şi boilere cu peleţi. Împreună cu intreprinderea care realizează astfel de instalaţii solare am dezvoltat soluţiile antistatice care să protejeze suprafeţele active ale panourilor solare. Tema noastră de cercetare a fost  legată de realizarea unei instalaţii de filtru catalitic dinamic, care, folosind catalizatori nanostructuraţi are rolul ca, în momentul în care porneşte boilerul, să anuleze efectul acesta negativ, adică să reducă fumul şi formarea de funingine”, a declarat profesorul Eden Mamut.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – unsplash.com

INTERVIU | Cristian Pârvan, președintele PIAROM: “Dacă ne vom menţine la exportul de cablaje şi de alte lucruri de tehnicitate redusă, este evident că vom avea şi locuri de muncă şi venituri reduse şi, ca urmare, dezvoltarea economică va suferi”

Publicat de Doina Sirbu, 10 martie 2021, 08:36

IMM-urile din România, ca de altfel întreg mediul de business, resimt lipsa unei strategii coerente de dezvoltare din partea Guvernului.

Este nevoie de o politică pe termen lung care să valorizeze creat ivitatea investitorilor, dar și capacitatea de a crea plusvaloare și un export sănătos. La “Interviul dimineții” de azi, Laurențiu Despina îl are ca interlocutor pe Cristian Pârvan, președintele PIAROM – Patronatul Investitorilor Autohtoni din România.

Se spune că un ajutor, chiar nerambursabil, dacă nu este folosit pentru investiţii, ci doar pe post de capital de lucru, te menţine pe linia de plutire, dar nu îţi aduce dezvoltarea. Vorbim despre dezvoltarea. Vorbind despre dezvoltare, cine şi cum ar putea genera pasul înainte care să determine dezvoltarea IMM-urilor şi un mediu de business sănătos în România?

“O politică industrială la nivel de ţară pentru că acolo, IMM-urile s-ar putea regăsi şi ar putea să înţeleagă care sunt zonele de interes pentru societatea românească şi cei care au capabilitatea să ofere produse-servicii, să o facă. Din păcate, această politică lipseşte cu desăvârşire şi atunci, faţă de alte ţări, noi dăm ajutoare nediferenţiate şi parţiale şi în domeniul capitalului de lucru, ceea ce nu e neapărat rău, având în vedere lipsa de capacitate de finanţare a sistemului bancar pentru IMM-uri. Noi am spus că ar fi trebuit purtată o discuţie cu multinaţionalele interesate în a dezvolta şi în a avea colaborări mai ample cu firmele locale. Ar trebui astfel de firme, care se pot califica ca subfurnizoti de produse şi servicii pentru multinaţionale, să fie sprijinite cu prioritate, pentru că ele au în felul ăsta o piaţă asigurată prin contractele comerciale pe care le pot încheia. Există o gândire care, cu toate că o propunem de ani de zile, nu interesează pe nimeni”, a declarat Cristian Pârvan.

IMM-urile din ţara noastră nu sunt atât de maturizate ca firmele din statele vestice. În ce măsură acest lucru afectează la scară micro fiecare societate în parte, dar şi macro întreaga economie?

 “Afectarea este foarte evidentă. Firmele se orientează către lucrurile care se pot rezolva sau care, mă rog, la prima vedere sunt cele mai atractive, începând cu comerţul, continuând cu construcţiile, şi terminând cu anumite servicii care permit o punere în funcţiune rapidă, dar şi o abandonare rapidă, că dacă am făcut o frizerie, un coafor sau solar îl pun în funcţiune într-o lună şi l-am închis într-o zi. Ca urmare, creşterea PIB-ului, toată lumea se uită, fie la reducerea cheltuielilor, fie la creşterea veniturilor, dar la creşterea veniturilor, toată lumea discută doar despre impozite. Nu spunem că noi ar trebui să dezvoltăm cu prioritate activităţi care să fie din ce în ce mai inteligente şi să permită salarii din ce în ce mai mari, însă, măsura de sprijin a Guvernului pentru firme care creează cel puţin 100 de locuri de muncă, arată foarte clar că, de fapt, politica noastră este una păguboasă, favorizăm marile complexe comerciale care sunt singurele capabile să dezvolte dintr-o dată 100 de locuri de muncă, dar dacă ne vom uita, vom vedea că sunt cu salariul minim pe economie”, a mai spus Cristian Pârvan.

Pe de altă parte, vorbim de finanţare. Băncile au teamă de insolvenţa clienţilor, insolvenţă care ar avea un impact negativ asupra afacerilor băncii. V-aş întreba, în aceste condiţii, cum deblocăm roata business-urilor?

 “De fapt, băncile acordă credite din banii depuşi de români, firme şi cetăţeni. Ca urmare, nu avem de ce să fim supăraţi că ele au grijă de banii deponenţilor. Pe de altă parte, este evident că ele acordă credite în zonele în care simt că economia se mişcă. Astea sunt, evident, imobiliarele din păcate finanţate în exces şi va veni o zi când vom deconta acest lucru, şi puţin din alte activităţi productive sau logistice, în general, cele pe care le dezvoltă marile companii. IMM-urile sunt neparcabile, dar toată asta înseamnă să avem o strategie şi o politică raţională, ceea ce nu e cazul încă”, a precizat Cristian Pârvan.

Din ceea ce spuneţi, se înţelege clar că nu există o strategie la nivel naţional, o strategie eficientă din partea Guvernului, faţă de IMM-uri.

“Nu a existat de-a lungul anilor. Vă dau un exemplu foarte deranjant. Noi tot vorbim de gaze naturale şi toată lumea spune: tragem gaze şi asigurăm gaze naturale pentru polulaţie. Ceea ce e foarte bine acolo unde se poate şi se pretează la aşa ceva, dar noi vorbim de o ţară. Ard gazele în sobă ca într-un boiler, iese un bon de valorificare pentru asigurarea unui confort pentru cetăţeni, dar pentru PIB-ul României important at fi chimizarea gazelor, având în vedere că noi am distrus toată petrochimia”, a mai spus Cristian Pârvan.

În acest context, cum percepe patronatul investitorilor autohtoni din România momentul actual? Ce perspective întrezăriţi? Ce ar trebui de făcut?

“Noi avem mare încredere în creativitatea antreprenorilor români care, în ciuda tuturor acestor minusuri din cadrul general care ar trebui să îi ajute, ei îşi caută singuri căile. Deci, firmele luptă prin posibilităţile lor să îşi valorifice creativitatea. Dacă noi nu ştim să o facem şi nu ştim să o facem şi toţi ordonatorii de credite se uită numai la importuri şi nu sprijină în niciun fel creativitatea şi producţia internă, atunci vom vedea mai departe o debalanţă comercială care se agravează. Vom avea, ca urmare, un curs valutar discutabil. Cursul de schimb este dat de capacitatea noastră de a exporta şi de a exporta produse cât mai valoroase. Dacă ne vom menţine la exportul de cablaje şi de alte lucruri de tehnicitate redusă, este evident că vom avea şi locuri de muncă şi venituri reduse şi, ca urmare, dezvoltarea economică va suferi”, a declarat Cristian Pârvan.

Interviu realizat de Laurenţiu Despina / Foto – arhivă